nici azi nu m-am dus la muncă. am zăcut, catatonic, în patul din care ai plecat. nici azi nu am mîncat, nu am băut, nu am dormit. eşti în doliu, mi-ar spune terapeutul meu, dacă aş mai avea unul. sunt în doliu, aşa e. îmi vine bine negrul, l-am exersat atîţia amărîţi de ani. mi se asortează cu ochii.
din cînd în cînd, dau o fugă la baie. vomit. aşa metabolizezi tu suferinţa şi şocul, mi-ar spune terapeutul meu, dacă aş mai avea unul. dar nu am. deşi nu am, ştiu exact ce mi-ar spune. aşa metabolizez eu suferinţa şi şocul.
nu vomit mîncare. nu conţin mîncare. nici măcar fiere. vomit capete de gesturi, cocoloaşe de vorbe şi promisiuni neţinute. ghemuri de senzaţii, atingeri şi şoapte. bucăţi de nopţi şi dimineţi şi seri şi amieze. vomit planuri de viitor. vomit Crăciunuri şi zile la schi neîntîmplate. fotografii tăiate. selfieuri netrimise. vomit toate plecările din viaţa mea, intempestive, fără explicaţii, fără avertisment, fără înţeles. vomit spaime şi durere. în jeturi.
îmi iau negrul, mi-l întind pe sub ochi. îmi rînjesc în oglindă. sunt hidoasă. mă simt hidoasă. te înţeleg perfect. şi eu aş fugi de mine în fiecare zi. dacă aş avea unde. sunt doar un hău, o groapă a Marianelor în care plutesc, haotic, cadavre descompuse care nu se văd, dar al căror miros pestilenţial îmbibă totul. mi-au căzut toţi dinţii, nu le mai pot smulge de-acolo.
viaţa e un viol nesfîrşit. număr din doi în doi: un viol, trei violuri, cinci violuri.
mă urc în maşină. închid bine geamurile. dau drumul tare la muzică.
şi urlu.
urlu.
urlu.
urlu.
şi urlu.
promisiunea făcută Dianei Postarea următoare:
lansarea de la Gaudeamus
Cand ai succes autentic unii oameni nu pot sa-l accepte.
stay alive. azi ma asteptam la o prelucrare a evenimentului public de ieri… ma surprinzi din nou, „iar am fost parasita, brusc si fara explicatii” imi urli in urechea dreapta si mi-o si musti pana la sange… mai atarna intr-un zgarci, femeie nebuna, ce demon, in ce zvarcolire tenebroasa, mi te-a aruncat in urechea dreapta, ma doare… parca ar fi fost cea stanga. Urla, daca poti sa urli e bine, doar sa nu nasti vreun monstru totodata, te rog, am si eu nevoie de linistea mea… sa te stiu in alb, in fata unui camin mocnind, inconjurata de soapta muzelor haremului tau de litere, cu ceasca de ceai fierbinte intre palmele ce vor sa mai salveze odata o lume nepasatoare si dura. Afara, viscolul isi face treaba, inauntru-o fi degeaba?
Fatăă?! FATĂĂ!? Revino-ți… Ai uitat cine ești? Tu ești tipa aia incredibil de dură și de sexy, care se ia cu viața la trântă și dă cu tifla greutăților ei. Lasă monstrul ăla negru să zacă în întunecimea lui și ieși doar tu la suprafață. Te așteptăm cu drag.
Mai Bacovia, varianta feminina!:))))
Frumos si bine scris!
Ai citit mai mult decat altii. Ai iubit mai mult decat altele. Ai creat binele mai mult decat altii. Cand naiba o sa intelegi ca ne nastem, traim si murim singuri??? Ca dragostea dupa furtuna de cateva luni din organism nu e decat un proces de autosugestie?? Iadul si raiul sunt parte din noi ……
Hmm……. Toate ni se intampla dintr-un motiv… Din pacate mi s-au confirmat asteptarile… VEZI CA DIRECTIA NU E BUNA! Deschide-ti ochii si te vezi. Uita-te la tine si vezi cine esti nu ce vrei tu sa vezi(coboara in sine). Regasirea are urmatoarea reteta: ce spune gura intelege mintea si traieste inima. Medicamentul se numeste: IUBIRE (DRAGOSTE)
Condimenteaza viata ta cu acest remediu garantat 100%.
„Inteligența, fără dragoste, te face pervers.
Justiția, fără dragoste, te face implacabil.
Diplomația, fără dragoste, te face ipocrit.
Succesul, fără dragoste, te face arogant.
Bogăția, fără dragoste, te face avar.
Supunerea, fără dragoste, te face servil.
Sărăcia, fără dragoste, te face orgolios.
Frumusețea, fără dragoste, te face ridicol.
Autoritatea, fără dragoste, te face tiran.
Munca, fără dragoste, te face sclav.
Simplitatea, fără dragoste, își pierde valoarea.
Vorbele, fără dragoste, te fac introvertit.
Legea, fără dragoste, te supune.
Politica, fără dragoste, te face egoist.
Credința, fără dragoste, te face fanatic.
Crucea, fără dragoste, reprezintă tortura.
VIAȚA, FĂRĂ DRAGOSTE… ÎȘI PIERDE SENSUL…”
petro acum are mare, imensa si nemaiauzita nevoie de oameni totali, mesia nestiuti de nimeni, sfatosi, care o cunosc mult mai bine decat se cunoaste ea insasi
nu are terapeut si prieteni pt asta(creca ordinea-i inversa)
sau propria singuratate
asadar, sa curga
multumesc ca ai inteles.
Am vrut sa-ti trimit bratele mele , ca sa te sprijine, intr-o tacere incoerenta, dar sincera. Ti-as fi trimis umerii mei, ca sa te tina sus, pentru ca tu nu ai voie sa cazi. Din pacate, curierul le-a refuzat, serviciul post-restant e suspendat pe termen nelimitat.
Mi-a ramas doar sa-ti trimit un gand bun, cu mult drag. Sa te ajute Bunul sa-ti gasesti repede echilibrul!
muzica data tare in masina o inteleg. fac la fel cind simt nevoia sa dau drumul la incordarea din mine. in rest dupa negru vine rosu.
duminică de ploaie
cu picuri lungi și drepți
alunecă-n odaie
se scurge pe pereți
eu stau întins pe viață
cu ultimile morți
mi-e mintea zar de gheață
tălmăcitor de sorți
e ziua cea mai lungă
cu dumnezeu în liber
și frica o să-ajungă
din nou pe suflet lider
tu ai plecat din mine
cu amintiri cu tot
crucificat în sine
sunt oare viu
sunt oare mort ?
Se intampla de mii de ori pe minut, peste tot in lumea asta.Deci ridica-te, ai doua maini, doua picioare, un cap cu creier in el, si un zambet genial.
Sunt unii mult mai necajiti, macinati de boli, de lipsuri, de foame, de razboi.
Deci ridica-te si zambeste !
Da-mi voie sa-ti recomand un autor: David Hawkins.
In rest, te admir foarte mult si-ti citesc postarile, de fiecare data.
Iti trimit toate gandurile mele 🙂
Vomita azi, vomita si maine, pentru ca poimaine te ridici si mergi mai departe. E bine ca poti vomita, altii nu pot nici atat, si-atunci …. ce mai ramane?