MENU

de • 4 decembrie 2013 • adevărurile meleComentarii (58)

Cimitirul

Adrian Teleşpan e cel mai mişto poponar de care am aflat eu. Bine, după Freddie, dar ăla e mort, aşa că nu o să îl deranjeze şi după Brian Moloko, dar ăstălalt e bi şi iar nu se pune.

A fi gheu nu e singura calitate a lui Teleşpan. El a fost producător teve în toate teveurile în care am lucrat şi eu. (Nu ne-am cunoscut, habar nu am avut de existenţa lui până zilele trecute) Apoi a plecat la Londra unde a scris o carte. Cimitirul. Pe care am citit-o eu. Când am terminat de citit Cimitirul, adică azi, l-am înjurat pe Teleşpan. Tu-ţi gura mă-tii de poponar, eu aş fi vrut să scriu măcar o parte din cartea aia. M-am simţit cum s-a simţit Eliade cînd l-a citit pe Papini: furată cumva. Sigur, păstrând proporţiile. L-am înjurat, dar  l-am şi felicitat. I-am urat din astea, orale. Cu drag, din suflet i-am urat, ştiu că îi place. El mi-a urat înapoi acelaşi lucru, apoi ne-am lăudat un pic cine e mai bun. El crede că el şi eu cred la fel. Pe bune, nu vă mint. Numai un poponar ştie exact cum să facă treaba asta, am fost mereu precisă, noi femeile abia dacă bâjbâim, suntem nişte diletante.

Cartea lui Teleşpan este despre un gheu (da, mă, gheu- substantiv comun, genul masculin, un gheu, doi ghei, la fel ca un oamen, doi oameni, ce nu e clar?) care pleacă la Londra, se angajează la negru la un cimitir, suferă din amor, minte, înşală, cunoaşte şi judecă oameni, trece prin întâmplări şi gândeşte. Cam ce facem şi noi, heterosexualii mişto. Toate astea, cu multe detalii, aşa că dacă sunteţi genul care leşinaţi când auziţi cuvinte care încep cu p mai bine nu o citiţi, vă veţi pierde cunoştinţa de 7534 ori în prima jumătate. Eu recunosc cu mâna pe inimă că dintotdeauna am fost curioasă cum iubesc şi se iubesc homosexualii. Am aflat acum, în cele mai mici şi sordide detalii. Nu m-a scutit Teleşpan. Mersi Adriane, muream şi mai proastă dacă nu scriai tu cartea asta.

Aş fi murit de râs dacă nu mi-ar fi venit să plâng în acelaşi timp. M-am regăsit în foarte multe pasaje şi i-am spus şi lui că de aia s-a născut homosexual, că e prost ca mine. În orice fiinţă, oricât de evoluată, bărbat sau femeie, zace o pizdă proastă, numai că nimeni nu o scoate să o fluture la vedere, să o scuipe în public şi s-o facă de râs, ci o ţine pitită şi când se dă în stambă o renegă. Teleşpan o face. Dă de pereţi cu fufa proastă din el. Aia care visează cu ochii deschişi, cu scenarii în detalii, îndrăgostită ca o servitoare. Şi eu o posed. Era o vreme când nu puteam dormi seara dacă nu îmi rulam în cap un film prost cu mine în rolul principal. Foarte rar visam ca poponarul lui Teleşpan că câştig la loto, traumele noastre coincid numai până la un punct, eu pe asta cu sărăcia nu o am, dar o moştenire micuţă tot apărea pe la minutul 12. De obicei adormeam înainte să ajung complet fericită, bogată şi celebră.

Unul dintre firele roşii ale romanului ăstuia e homosexualitatea lui, logic. O homosexualitate atât de asumată că îţi face pielea de găină. Teleşpan ăsta este un poponar român care urlă atât de tare că e poponar şi că s-a născut aşa şi nu a fost o alegere şi are nişte argumente aşa de mişto că te face să vrei să fii şi tu poponar şi să îi iei în braţe pe toţi poponarii din lume. Să fii mama poponarilor. Eu nu am mai întâlnit asta.

Există un dialog în romanul ăsta, între el şi administratorul cimiturului care m-a făcut să-mi muşc buzele la sânge. În care se laudă fiecare cu ce i-a făcut ta-su când era mic. Cu ce i-a făcut rău ta-su când era mic. Acolo aş fi vrut să mă bag şi eu. Să le povestesc aia cu mâţa, de exemplu, cu puiul ăla de mâţă pe care l-a luat tata şi l-a dat de peretele vecinilor de s-a făcut praf şi i s-au lipit creierii de var, sub ochii fie-sii de câţiva ani. I-am spus, că nu ştia, că din cauza bătăilor se pişa pe el în pat. Iar ta-su îi freca cearşaful de faţă să îl dezveţe, ca pe câini. Şi mai e un dialog între el şi un popă. Şi toate gândurile din capul lui. Şi penultima scenă a cărţii. Şi pe astea aş fi vrut să le scriu eu. Le-a scris el, citiţi-le voi.

 

„Mi-ar plăcea să devin măcar o dată erou. Mi-ar alimenta ego-ul. Mă gândesc de multe ori că salvez un copil dintr-un incendiu. Că împiedic un om să sară în faţa metroului. Că sunt într-un avion care se prăbuşeşte pentru că pilotul şi copilotul au leşinat, iar eu urmez indicaţiile turnului de control şi reuşesc să aterizez cu bine. Că sunt în Eurostar şi conving un grup de terorişti că nu e bine să omoare toţi oamenii din tren. E evident că toate dorinţele astea vin din faptul că sunt nemulţumit de mine şi din faptul că, nesimţind dragostea în copilărie, îmi doresc să o simt acum din toate părţile. Sunt foarte puţine lucruri care mă mulţumesc sau mă fac să mă simt bine. Mulţi oameni trăiesc aşa. Nesatisfăcuţi. Mereu vedem la televizor şi în ziare oameni care reuşesc în viaţă. Oameni care au slăbit zeci de kilograme, tineri care au inventat aplicaţii pentru telefon şi le-au vândut cu zeci de milioane, actori mediocri care devin vedete bine plătite pentru că joacă în filme pentru retardaţi, norocoşi care au câştigat la loto, oameni fără picioare care reuşesc să câştige medalii olimpice, indivizi care, din pragul sărăciei, au ajuns regi ai tranzacţiilor bursiere. Toate căcaturile astea te frustrează. Te fac să te simţi mic pentru că tu nu ai reuşit nimic. Sau, mă rog, aproape nimic. Ai reuşit să îti iei un job de căcat, să îţi faci un împrumut la bancă şi să-ţi iei un apartament cât o căcărează pentru care o să plăteşti tot restul vieţii, ai reuşit să te blochezi într-o relaţie care nu te face fericit, ai reuşit să îţi baţi joc de tine ajungând într-un punct al vieţii în care e evident că nu vrei să te afli, dar din care habar n-ai cum să pleci. Şi acum ce faci? Ce poţi să faci? Din păcate nu poţi să faci prea multe. Dacă ai un talent, o idee genială, o metodă concretă care să te ajute să îţi schimbi viaţa, exploateaz-o! Dacă nu, acceptă-ţi mediocritatea. Pentru că mediocritatea nu e atât de rea. Mediocritatea te lasă să citeşti, te lasă să vezi filme, să asculţi muzică, să mănânci, să dormi, să mergi într-o vacanţă două pe an, să te simţi bine cumpărându-ţi tot felul de gadgeturi, să bei o cafea la o terasă, să ieşi la o bere cu prietenii, să faci o baie de relaxare. Dar acceptă că faci asta ca om mediocru şi nu îţi imagina că după asta va urma ceva genial. Pentru că sunt şanse foarte mari să nu fie aşa. Cel mai probabil, va urma ceva genial de mediocru. Vrei să faci lucruri mari, senzaţionale? Gândeşte-te bine întâi dacă ai cu ce! Visează în funcţie de propriile resurse şi posibilităţi. De cele mai multe ori vei vedea că nu eşti înzestrat de aşa natură încât să realizezi lucruri măreţe. Şi atunci ar fi bine să accepţi că eşti mediocru. Dar nu confunda mediocritatea cu resemnarea pentru ca asta te-ar transforma într-un căcat! Un căcat care pute de-ţi întoarce stomacul pe dos. Nu neapărat stomacul celor din jurul tău, ci stomacul tău în primul rând! Ăia de-i vedem noi la televizor că reuşesc sunt, poate, câteva mii de oameni. Mediocri, ca noi, sunt câteva miliarde. Deci nu e o tragedie! Nu eşti singurul! Nu râde nimeni de tine că eşti mediocru! În mintea aia a ta îngustă de împrumutat la bancă încearcă să înţelegi că eşti bine. Aproape nimicul ăla pe care îl realizezi tu e mult! Nu mori de foame, nu stai în frig, nu dormi afară! Asta ai reuşit! Să ai grijă de tine! Şi, dacă asta ţi se pare puţin lucru, atunci nu eşti doar mediocru, eşti şi prost! Şi zâmbeşte-mi pe stradă! Pentru că şi eu sunt mediocru şi mi-ar plăcea să-mi zâmbească cineva din când în când! M-aş gândi că, dacă mi-ai zâmbit, asta înseamnă că, văzându-mă atât de relaxat în mediocritatea mea, te-ai hotărât să nu mai sari în faţa autobuzului. Şi iată cum eu am devenit erou mediocru fără să vreau, fără să ştiu! „

„Minciunile m-au băgat într-o grămadă de căcaturi de-a lungul vieţii. Am luat bătaie de la mama, tata şi bunica pentru că am minţit. Am pierdut un job pentru că am minţit. Am pierdut o relaţie pentru că m-am minţit pe mine. M-am făcut de râs pentru că am minţit pe cine nu trebuia. Dar cu toate astea, nu cred că am putea trăi fără minciună. Ar fi imposibil. Viaţa ar fi de căcat fără minciuni, fără prefăcătorie, fără faţade. Minciuna creează amabilitate, bunătate, plăcere, bucurie. Adevărul doare de foarte multe ori. Ştie toată lumea asta. Şi cu toate astea e ridicat în slăvi. Nimeni nu înţelege că în ziua de azi oamenii sunt prea răi pentru a face faţă adevărului. Fie că sunt cei care îl emit sau cei care îi cad victime. (…)
În comparaţie cu adevărul, minciuna e superbă în cazul ăsta, ca în multe alte situaţii. În cazurile astea îmi vine să iau minciuna în braţe, să o pup. Să am grijă de ea, să o dau cu creme scumpe, cu parfumuri de nişă şi să îi spun „Te iubesc” în fiecare dimineaţă. Cu adevărul m-aş şterge la cur.”

„Am un sfat pentru toţi părinţii: Iubiţi-vă copiii! N-aveţi bani să-i creşteţi? Nu vă plângeţi în faţa lor sau abandonaţi-i! Le va fi mai bine fără voi. Măcar vor putea visa că părinţii lor erau buni şi nu vor afla niciodată cât de căcăcioşi sunteți. Cât de egoişti sunteţi! Copiii voştri vor creşte şi vor avea problemele lor, nu trebuie să le ştie şi pe ale voastre. Fiţi actori în faţa copiilor pentru că nu le va pasă cât de netalentaţi sunteţi. Lor le va plăcea că jucaţi pentru ei! Daţi-le copiilor orice aveţi voi bun. Sunt atâtea lucruri gratuite şi frumoase. Dragoste, vorbe, poveşti, cântece, dansuri, jocuri. Dar nu le daţi griji. Nu le daţi frică! Nu le daţi un viitor de căcat! N-o să mă ascultaţi şi o să spuneţi: „Ce căcat mă învaţă pe mine un bulangiu cum să îmi cresc copilul?”. Da! Eu! Pentru că din cauza unor cretini ca voi eu sunt un copil mare! Din cauza unor cretini care nu mi-au citit niciodată o poveste şi m-au învăţat că fără dragoste se poate trăi, dar fără bani nu!”

Te’n gură Teleşpane, m-ai făcut să vorbesc urât.

 

58 răspunsuri la postarea Cimitirul

  1. Claudia spune:

    Rezonam si ma gandeam la mare parte din societatea romaneasca, inca infantila la capitolul acceptarii realitatii, inca departe de a intelege mesajul din aceste marturisiri. Mai mult ca sigur se vor izbi de mentalitate si de neputinta de a citi ce scrie ignorand cine scrie. La mod idealist, uneori cartile ar trebui sa aiba autor secret pentru ca cititorul sa se caute pe sine, nu sa incerce sa ghiceasca ca-ntr-o barfa ieftina ce mecanisme au provocat autorul s-o scrie.

    Auzi mereu plangerile unor parinti despre saracie, dar niciodata ca nu au sau nu sunt in stare sa aiba destula afectiune de dat. Nu stiu cum sunt majoritatea familiilor tinere din ziua de azi, dar formandu-se pe „scoala” celor de dinainte ma indoiesc ca au inteles ce a lipsit in copilaria lor, mai mult si mai mult, inaintea dulciurilor si-a jucariilor, inaintea atmosferei comuniste ce e „vesnic de vina”. E afectiunea, afectiunea aia care transforma parintele biologic in tata sau mama si in lipsa careia parintele este doar un tutore.
    Si cand ma uit in jurul copilariei mele si-a celor de varsta mea… e plin de tutori.

  2. petronela spune:

    eu nu cred ca autorii trebuie sa fie secreti…in plus, asta e o carte despre un tip homosexual, nu e ca si cum autorul putea sa se dea heterosexual.

  3. MAr spune:

    Suna trist recenzia ta. … ma face sa ma gandesc si sa imi aduc aminte de lucruri. Promit sa citesc si eu cartea, pera multa lume vorbeste despre ea.
    Cu respect pt recenzie si pt acest autor.

  4. Laura Driha spune:

    Te’n gură Teleşpane, m-ai făcut să plâng. Și nu pot să plâng, că-s la birou. Și-acum trebuie să aștept să ajung acasă ca să plâng.

  5. Adrian spune:

    Pana „legi” cartea aia pe care ne-o/ti-o tot promiti, recenziile tale sunt convingatoare 🙂

    • petronela spune:

      daca si-ar face mila careva de mine si mi-ar asigura o renta viagera sa pot scrie linistita o lunisoara, doo… se baga cineva? 😀

  6. Cristi spune:

    Am luat cartea, l-am întâlnit personal pe Teleșpan la lansare, eram maxim de agitat, el era cacat pe el de emotii, faceau toti poze,, erau ca hunii călare pe el, îl stergeau de lacrimi… etc , chestii, prin urmare, habar nu are ca am trecut pe acolo, de parca ar fi contat prea tare… dar io’ mi-s tare fericit.
    – o citesc, mor de ciuda, ca trebuie sa mai si dorm, sa mai merg si la job, sa mai fac si una alta si nu stiu ce si cum sa las, cartea sau toate celelalte.. este clar ca as sta sa o citesc toata odata, pe de alta parte, ce pana corbului ma fac cand se termina? caci pana la CIMITIRUL, eu n-am mai citit o carte pe care sa o pricep atat de usor, care sa fie intr-un limbaj atat de curat „lacrima” precum dialogul dintre mine si fratemeu, fara sa-mi caut dictionarul sa ma simt de cacat ca-s prost ca noaptea. Nu conteaza cat mai dureaza, eu unul astept „episodul doi”. Bafta Teleșpane, mars la muncă, iar ție Petronela toata stima și respectul, așa ca ești fată de treabă :))

  7. lore spune:

    Asocierea dintre Eliade si Papini este geniala, Petronela…..De azi ma abonez si eu la blogul tau meserias. Atat de meserias ca uneori am senzatia ca sunt acel om sfarsit care „s-a apucat de prea multe lucruri” si acel om de „nimic:—-pentru ca a vrut sa fie totul”..Tu stii cu siguranta pe cine am citat:).

    esti cam tare, jos palariile!!!

    • petronela spune:

      Multumesc. E tare fain cand nu te irosesti si oamenii se mai prind de trimiterile tale, fie ele livresti sau nu. Ma inclin si multumesc, iar.

  8. curly spune:

    poate o sa citesc cartea, dar pasajele propuse de tine nu ma atrag…iti zic si de ce: par „foarte bine” scrise. eu caut carti care sa fie doar scrise. sau alea care isi asuma „foarte bine”-le, dar nu autorii care se vand ca scriind din mijlocul mațelor (cum e paragraful cu indemnul catre producatorii de copii a lu’ nen-tu Teleșpan), cand de fapt ei au rumegat ce au pus pe hartie mai ceva ca Balzac.
    plus ca si faza cu homosexualitatea ma deranjeaza — e ok sa fii gay, dar ma deranjeaza daca transformi asta in caz social. e ok sa fii gay, dar ma deranjeaza ca esti isteric pe motiv ca nu te lasa legea sa te-nsori

    am si un reper major intre autorii gay (Colm Toibin,Povestea noptii) pe care imi pare ca il copiaza un pic Telespan al tau, dar si unul recent cu un personaj care se uraste mai tare decat l-ar putea uri alt om (Christian Kracht, 1979), poate de-aia sunt un pic reticent. stii ca nu-s carcotas de felul meu, ma bazez pe recomandarile tale literare. dar acum zic pas.

    • petronela spune:

      Telespan nu se lamenteaza deloc. Are umor si autoironie. E alegerea ta, dar vorba Cristinei Nemerovschi, o alta autoare romanca misto, citez „O carte este bună sau proastă, indiferent de preferințele sexuale, stilul vestimentar sau locul în care autorul ei preferă să-și bea cafeaua dimineața. O carte poate fi genială chiar dacă autorul ei este căutat de poliție, fiindcă a violat toate caprele ciobanilor pe o rază de 20 de kilometri. Citești o carte pentru tine, nu pentru autorul ei.”
      tocmai pentru ca ma cunosti si stii ca nu as recomanda o carte proasta, ar trebui sa treci peste prejudecati si sa o citesti. cartea are 385 de pagini, nu cred ca 3 pasaje scurte iti ajung pentru a refuza. 🙂

    • Adrian Teleșpan spune:

      Salut. Nu vreau să mă scuz sau să te conving să cumperi cartea. Vreau să îți spun un singur lucru: Am scris cartea în perioada 28 feb – 2 mai 2013. Cu o pauză de 8 zile în aprilie. Scriam maxim 3 ore pe zi. Numai bine!:)

    • curly spune:

      relax, man! sunt convins ca nu vrei sa ma convingi de nimic. oricum n-o sa te imbogatesti daca dau eu 5 lire pe cartea ta

      dar raspunsul e suficient de ingineresc si la obiect sa ma faca sa comand cartea.

      @petronela: daca voi considera ca nu va fi timp irosit cu lectura amicului Telespan, va trebui sa faci short-list cu 3 titluri de Makine pe care sa mi le dai sa citesc, ok? daca nu, il mai aman pe Makine pana vii cu o recomandare valida 🙂

    • petronela spune:

      pai e simplu. nu ti le zic de acum ca sa citesti intai Cimitirul. 🙂

    • curly spune:

      asta ziceam si eu, principesa! daca nu-mi place „Cimitirul”, n-o sa mai citesc nici Makine. o sa ma ai pe constiinta 🙂

      ca fapt divers, afacerea e vreo 8 lire si ma enerveaza ca nu e disponibila si pe acolo pe unde sunt deja client

    • curly spune:

      @Telespan:
      am terminat cartea ta. telegrafic cateva chestii:
      – dpdv tehnic: putea fi scurtata; ai bagat episoade fara mare relevanta, in timp ce nu ai acordat mai mult spatiu lui Leonard; limbajul este excelent , ai mare talent in a scrie asa cum vorbesti; pornografia nu-ti e la indemana, iar daca la primul roman nu ti-a iesit grande, sfatul e sa nu mai incerci ca o sa fie din ce in ce mai rau…si o zice unul care e consumator de astfel de literatura 🙂
      – e 99% cum ai zis pe coperta a 2-a: cartea putea sa fie scrisa de catre oricine care adera la ideile din ea. cu mica mentiune ca s-a marcat (si apreciat) falsa modestie 🙂 :)…nu chiar toata lumea are talentul tau care, evident, e peste medie, deci nu chiar toata lumea putea sa
      – te-am vazut pe net intr-un interviu la Adevarul…total diferit, ma asteptam sa fie mai al dreaq, cand colo nu te puteai uita in ochii tipei. daca nu ziceai ca esti in echipa cealalta, m-as fi gandit ca ai avut o pasiune neimpartasita pt distinsa
      – ca marketing e desteapta miscarea sa ambalezi gandurile tale intr-o cutie sclipitoare cu gay, moarte, exil new age. partea proasta e ca daca scoti astea din Cimitir, ai fi vandut mai greu. asa ca sunt tare curios sa vad ce-ti fata mintea data viitoare

      pe scurt, n-au fost bani&timp pierdute. dimpotriva, sunt chestii faine acolo pe care mi-ar fi placut sa stiu ca le-am clocit eu.

    • petronela spune:

      vezi, muiut?
      am si eu o obiectie: porno-ul e bine, noua ne-a placut.

    • Elena spune:

      unde e recomandarea din makine, n-am gasit-o inca, umblu fascinata pe aici pe blog, cineva sa ma trimita la munca 🙂 am citit „o femeie iubita” si continui cu „testamentul francez”.
      din „Cimitirul”, pe langa multe altele, mi-a placut mult cum descrie starea aia de indragostit muci 🙂 si un citat din memorie – „Oh, baby! Deja tine la mine, imi zice baby, gandeam eu ca orice romantic care ia muie”

  9. Paciu spune:

    Incep si eu in aceeasi nota ca alti cititori: poate voi cumpara cartea, mai ma gandesc. Am parcurs fugitiv pasajele cu pricina. Unul mi-a atras atentia, poate si prin faptul ca la randul tau, tu l-ai selectat.
    Este vorba de mediocritate. El mi se pare mediocru, tu nu.
    In primul rand aceste randuri le scrie probabil cel mai neavizat dintre cititorii blogului tau atunci cand vine vorba de literatura. Si totusi, imi dau cu parerea…

    Inca o data, personajul pare a-si trai cu seninatate mediocritatea. Nu sunt atat de citit ca alti comentatori care au sugerat romane similare. Mie personal mi se pare stilul „blog”, prin care autorul incearca sa socheze. Si se pare ca si reuseste.

    In alta ordine de idei: TU poti mai mult. Si nu ai nevoie de un sponsor, nu merge sa-ti bagi concediu fara plata la munca 2-3 luni? O solutie exista daca asta cauti 🙂
    Dorind sa fii totul, atunci cand esti mare, ajungi sa te simti un nimic. Insa pasajele nu arata ca personajul ar vrea sa fie mare, ci ca isi asuma perfecta mediocritate.
    Cand te vei apuca de scris versiunea finala, considera romancierul si opera lui ca fiind un obstacol usor de depasit. Pentru ca ai batonul de maresal in ranita. Totul e sa-l scoti. Iar daca iese mai bun imi ramai datoare cu un autograf :). Ramane asa?

    • petronela spune:

      Ramane. Ma gandesc si eu la niste variante, inclusiv la concediul fara plata, daca gasesc solutii sa supravietuiesc in timpul asta, ca am totusi o casa si doi copii de intretinut. Singura. dar, revenind la cartea lui Telespan, eu am selectat 3-4 chestii care asa, scoase din context, nu inseamna mare lucru. Cartea e rotunda. Are zvac. Umor. Auto-ironie. Nu obisnuiesc sa scriu despre cartile pe care le citesc, nici nu as prididi, ca citesc multe. La asta m-am oprit pentru ca e altceva, e un suflu nou si Telespan e unul ca mine, doar ca mai bun, ca a reusit sa scrie cartea asta inchegata. Si pt asta ma inclin in fata lui. Si pt curajul de a scrie asa, de a fi atat de asumat tot ceea ce este, nu numai homosexual. Caci asta nu e o carte despre homosexualitate. Putea fi heterosexual personajul si ramanea la fel de misto cartea. Imi aminteste vag de Salinger si Welsh, fiind in acelasi timp altfel.

  10. pandhora spune:

    nu am de unde sti daca Telespan si-a pus (tot)sufletul pe tava in aceasta carte dar de deschis cu siguranta si l-a deschis…
    am citit pe ici pe colo fragmente din „Cimitirul” lui T. si recunosc ca dincolo de felul hazos in care vede unele lucruri m-a atras o anume seriozitate chiar si atunci cand glumeste…
    scriind aceasta carte cred ca s-a eliberat de o parte dintre fricile lui dar a dobandit altele…

    • petronela spune:

      din proprie experienta o spun, cand scrisul e atat de intim si eliberator, nu mai ai ce frici dobandi. asa simt eu. sper sa fie valabil si la el.

  11. pandhora spune:

    m-as bucura pentru el, ma bucur pentru tine 🙂
    voi cumpara cartea pentru ca merita…

  12. georgeta spune:

    Multumesc

  13. Paciu spune:

    Nu am mentionat nimic despre inclinatiile sexuale absolut personale ale autorului/ personajului prinicpal. Chiar nu are nimic de-a face cu talentul si potentiala recunoastere pe viitor.
    M-ai convins, voi cumpara cartea cand voi ajunge pe acasa. Cat despre cartea ta, sper sa gasesti timpul si mai ales compromisul financiar pentru a-ti finaliza scriitura.
    Poate ca n-ar trebui sa intreb, deoarece este un aspect de ordin personal. Ai specificat ca ai grija singura de doi copii si o gospodarie. Totusi, nu pot sa ma abtin sa nu intreb: dar Mos Niculae ce asteapta, ca tot l-ai mentionat in alta expunere? Din moment ce te-ar ajuta finaciar o sponsorizare, absolut legitima de altfel, el de ce nu se ofera sa ajute ? Ori esti prea mandra pentru a-i accepta cadoul din ghetute? Ori Mos Niculae inca nu exista dar mai crezi in Mos Craciun? 🙂

    • petronela spune:

      Mos Nicolae sunt eu, nu exista un altul. Cat despre sponsorizari.. Toti psihologii mi-au spus ca am o problema cu primitul. Nu stiu sa primesc.. Nu m-as fi putut face nici curva, nici pitipoanca, ma simt cumparata cand primesc cadouri, fie ele din suflet si fac eforturi mari sa invat sa accept.. da, poate ca sunt mandra, sau poate ca am vazut de prea multe ori femei care apartin sau se vand altora. 🙂

    • Constantin spune:

      🙂 se simte asta in scrisul tau – in atitudine (ca nu vrei/nu știi sa primești). Si ma amuz când câte unu se oferă sa-ți facă si sa-ți dreagă. „Bă tu ești prost?! Nu ți-ai dat seama pana acu (citind blogul asta) ca nu e cazu…” Așa îmi vine sa-i zic.

      Pt mine, sinceritatea ta brutala creează un „frame” care îmi permite si mie la rândul meu sa fiu sincer. Mai ales cu mine însumi. Si creca mulți care te citesc găsesc aici un „permis de autenticitate”.

      Citesc si zic „hmmm… Da. si i-o am simțit asta dar mi-a fost frica sa recunosc/sa exprim/sa-mi asum, etc.”

      Blogu asta e o oglinda mijto pt noi toți care citim. Multzam!

  14. Paciu spune:

    Asta explica cumva situatia, insa din pacate complica multe ite. Si totusi, a primi o sponzorizare sincera, a cuiva ce investeste in potential nu inseamna deloc a te vinde ori a fi sub demnitatea ta. Poate fi usor interpretata ca si o cumparare, dar asta reprezinta alt subiect si nu la asta ma refeream. Ci la un Mos Niculae care sa fie alaturi de tine tot restul anului, nu doar de sarbatori…

  15. curly spune:

    @petronela: vezi, daca ti-ai pus moaca la liber?! dl Paciu e pe cale sa-ti faca o oferta de nerefuzat 🙂 🙂 🙂

    • Paciu spune:

      @curly: As vrea eu sa pot avea atatia bani incat sa pot investi dupa bunul plac (in arta, cultura si frumos ma refer). Era doar o discutie si o sugestie :). Cat despre Mos Niculae, pur si simplu m-am gandit ca…exista.

    • petronela spune:

      asa se gandesc toti. te uiti de afara si pare ca una ca mine nu poate fi singura. ei bine, soc si groaza.

  16. Vicol spune:

    Și eu recomand cu căldură lecturarea acestui roman. Fiind genul de cititor mai mult al aspectelor tehnice și al tendințelor digitaale, pare-se că acest roman a făcut o schimbare de registru la 360 de grade.
    Sigur, partea intimă relatată este apreciată de fiecare prin propria-i prismă. În schimb, există atâtea aspecte evidențiate de autor ce merită a fi luate în calcul de mare parte dintre noi, fie ele măcar și la stadiul de semn de întrebare.
    Personal, mi-a plăcut și-am recomandat și eu la rândul meu altora.
    Felicitări pentru recenzie!

    • paciu spune:

      O simpla observatie logica: mai ales daca te indeletnicesti cu materiale tehnice si digitale, ar trebui sa stii ca o „schimbare de registru” cu 360 grade inseamna revenirea la pozitia initiala (atatea grade are un cerc!!!). Adica nu este nici o schimbare a tendintei. Poate ai vrut sa spui 180 :), ori < 180 :).

    • Vicol spune:

      Ai dreptate! Stau mai prost la capitolul matematică!

  17. […] îndemnului lui Mihail Vakulovski, care vrea să publice în revista lui recenzia la Cimitirul, după ce o periez oleacă, şi dacă mi-o ieşi, şi pe asta, terminai de citit cel de-al doilea […]

  18. georgia spune:

    Mai, tu trebuie musai, dar musai sa fii pushed forward si nu ai nevoie de nici un sponsor in mod special.

    In zilele noastre, tot mai multi scriitori, artisti si oameni de film isi continua munca sau debuteaza cu ajutorul fanilor si sustinatorilor.

    Fie isi implementeaza pe website un modul de plata online, o prezentare scurta si un mesaj catre fani si oamenii care vor sa ii sprijine platesc acolo sau direct in cont, fiecare cat poate.

    Fie (sau in paralel) se duc direct in platforme de crowdfunding (gen kickstarter sau indiegogo sau multifinantare.ro – la noi), isi fac un video de prezentare scurt si strang acolo bani pentru proiectele lor, la schimb pun si o miza pt fani/cadou dupa imaginatia si putinta fiecaruia.

    Ca perspectiva si dintr-un alt unghi, la cum scrii – ar trebui sa indraznesti sa iesi mai mult in afara si sa profiti de oportunitatile care exista: concursuri organizate de mari edituri sau sponsori care cauta scriitori (vezi Amazon Breakthourh Novel Award sau Museo de Palabra care e flash fiction, anuale si cu super mize financiare si de perspectiva), dar si multe altele pe langa abordarile conventionale. Nu e atat de scary sau big deal pe cat poate parea la o prima vedere.

    Sper sa iti deschida perspective noi lead-urile astea. Poate fi too much la o prima vedere, dar dupa ce incepi sa navighezi ca sa explorezi potentialul si posibilitatile, lucrurile devin mai simple.

    Daca crezi ca cunoasterea mea iti poate fi de folos in sensul asta si iti pot facilita drumul, let me know. Ar fi o mare placere atat sa te cunosc, cat si sa pot face ceva.

    P.S. Mi-a super placut prezentarea cartii. Tare.

    • Petronela spune:

      Mulţumesc. Deja fac o parte din chestiile pe care le spui tu, banii sunt ultima mea grijă, scriu din pasiune nu ca să fac bani. Ce îmi doresc eu e să fiu citită şi înţeleasă. Am în pregătire două cărţi, dar bucăţi din ele vor fi mereu la liber şi pe internet, pentru cei care vor să citească. Nu cred că e ok să condiţionezi oamenii să plătească…îţi mulţumesc mult, cît despre cunoscut, am o ambiţie să beau cel puţin un ceai cu oamenii frumoşi care vin spre mine, aşa că aştept invitaţia!

  19. georgia spune:

    * acum vad ca am bramburit cuvintele. viteza, ganduri buluc, chestii in paralel si in engleza si in ro…treci peste, pls.

  20. georgia spune:

    Sigur ca nu conditionezi. Nu asa am vrut sa sune, poate am fost peste masura cu pragmatismul in dorinta de-a puncta. Nu de putine ori imi scapa manusile de catifea pe jos, deci…mai exersam.

    In platformele astea am vazut o foarte faina legatura si atmosfera intre creatori/performeri si sustinatorii lor. Poate si mentalitatea e mai open si mai relaxata. Oamenii vor sa-si vada personajele preferate ca razbat, ca merg inainte, ca scriu carti, ca fac filme, ca scot albume, ca inventeaza nu stiu ce. E normal. Si eu vreau sa vad asta in Ro. Iar tehnologia a facut loc foarte multor oportunitati si trenduri. De ce sa nu le folosim? Pur si simplu.

    Si eu am aceeasi ambitie cu oamenii frumosi. Mai ales ca la tura asta suntem si dintr-o zona de provenienta comuna, Brasovul. Eu, prin mama, ma trag din Sacele – unde am si copilarit de altfel. Plec din tara pentru o vreme, dar revin sigur cu invitatie pe retur. Sigur. Poate pana atunci termini si cartile, ca sa fie lansarea al doilea pretext -:)

  21. Bogdan Fottescu spune:

    Desi sunt extrem de curios din fire, sunt 3 chestii pt. care n-am nici un fel de curiozitate si cu care n-am avut nu am si nu voi avea nci un punct de intersectie, nici macar tangential: drogurile, homosexualitatea si paranormalul. Imi pare ca mi-ar complica existenta si asa atat de presarata cu exceptii si paradoxuri, incat abia daca o pot manageria la nivel cat de cat rezonabil…Asta e…replica finala din „Some like it hot” : http://youtu.be/qWS2NVX6VP0 e cea mai potrivita mai ales in acest context 😉
    DAR, in ceea ce te priveste, treaba e cu totul alta; o carte autobiografica a ta, nuvele, schite, de preferinta roman, poate fi best seller-ul secolului 21, functie de marketing si promovare.
    Nu sunt aberatii ale unei minti bolnave, a se vedea si alte comment-uri in acest sens.
    O analiza simpla demonstreaza totul: si eu si tu si toti cei ce te citesc, au cunoscut mii de femei; reale/ fictive, in viata, in carti, in filme… nici una, dar absolut nici una nu insumeaza toate cele insumate de tine pe atatea planuri si aspecte ce starnesc interesul marelui public: inteligenta, tragism, umor, thriller, maternitate, senzualitate, forta, tarie de caracter, gingasie, frivolitate, auto ironie, empatie, frumusete interioara si exterioara…………
    Daca mai sti vreuna, da-mi de stire…

  22. Petronela spune:

    Fiecare vorbeşte cum vrea, acasă la el. Cît despre scriitură, de asemenea, oamenii scriu cum vor şi pot, citeşte cui îi place. Pe de altă parte, într-un dialog dintre doi bărbaţi mi se pare firesc să apară şi ele, nu e deloc forţat sau menit să şocheze,e transcrierea naturală a felului în care se exprimă oamenii azi şi treaba unui scriitor e să surprindă fidel asta.

  23. georgia spune:

    autentic si gratie (ref: lista trasaturilor)

  24. Bogdan Fottescu spune:

    Care lista poate continua 😉 ….Vezi?.. Vezi?
    Ai nevoie de time out pt. a scrie cartea?
    Cineva mai sus dadea o groaza de solutii, sunt convins ca n-as fi singurul care ar fi dispus sa contribuie la aparitia unui best seller!
    A, si inca ceva; fa-o sa apara si in engleza, in USA, ca tot te-au trecut „clandestin” oceanul! Iar ca „tortul”sa nu fie lipsit de cirese, presar-o cu poze, asa cum ai facut-o si pe blog!

  25. Bogdan Fottescu spune:

    Abia asteptam!

  26. […] aţi fost în ultima jumătate de an, în Djibouti? Dacă aţi deschis mai tîrziu televizoarele, aici am scris despre cartea asta. Dacă încă nu aţi citit-o, o puteţi comanda de aici .  Vă las cu Adrian, căruia îi mai […]

  27. […] internetul mai tîrziu, Teleşpan a scris o carte foarte mişto, iar eu am scris despre cartea lui aici (click, desigur). Pe vremea aia nu îl cunoşteam, între timp am remediat acest neajuns. Tot cu Teleşpan o să […]

  28. Alexandra D spune:

    Am citit si eu cateva franturi din roman , pentru ca atat mi-a permis netul. As vrea sa cumpar cartea , cred ca va trebui sa ma uit pe Amazon dupa ea. Stilul lui Telespan e intr-adevar super si nu doar faptul ca are umor dar tipul vorbeste pe fata si cand e vorba de reprodus chestii , le reproduce cu toata acuratetea. Vorba aia : daca pizda-i pizda de ce trebuie s-o numim in termenii zoo?

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *