MENU
galatieu

de • 17 martie 2015 • dinorfine, jurnalComentarii (22)

un weekend lung

Parcă ești un titirez, mi-a zis Nekta în timpul interviului de la radio, de dimineață și am în cap imaginea unui titirez din cele cu care mă jucam cînd eram mică și îmi dau seama că are dreptate. Am fost la Galați, apoi la București, m-am întors la Brașov. Cu mașina. Foarte scump drum – am luat amenzi de peste 1000 de lei. Fiindcă nu există excepții de la lege pentru poeți cu capul în nori nimbus. Iar eu am plecat de acasă și cu ITP-ul și cu asigurarea expirate de cîteva zile. Fiindcă mie nu îmi stă mintea la așa ceva. Consider că ar trebui să existe cineva care să se ocupe special cu chestiile astea în viața mea. E drept că m-au oprit pentru viteză și așa au descoperit că sunt o ilegalistă sadea. Asigurarea mi-am făcut-o imediat, m-a lăsat primul polițist, om bun, să plec mai departe, dar la al doilea filtru nu am mai scăpat. Sunt foarte supărată pe mine și pe felul distras în care o ard pe planetă. Muncesc al dracu’ de mult pentru banii ăia.

Mi-a mai trecut supărarea cînd am văzut că la Galați venise primăvara: iarba înverzise, pe malul Dunării în sălcii dăduse frunza, căruțele ieșiseră la plimbare. Uite o glumă pe care unii n-au gustat-o. Și totuși. Locul în care s-a întîmplat totul era minunat, camera de hotel avea o priveliște superbă, înspre faleză, cu apa sclipind sub geam. Hait!, ce mișto e la Galați, mi-am zis. Și a fost. Lansarea, oamenii, vinul, poveștile, odihna din noaptea aia. Una dintre puținle nopți în care am dormit adînc, fără vise, fără întreruperi. Dimineață, buimacă, nu știam unde sunt. Apoi am văzut Dunărea curgîndu-mi sub geam.

Duminică seară am trecut prin emoții similare cu cele de la primele lansări, la Tramvaiul 26. Provincială cum sunt, încă mă intimidează foarte poeții și lumea literară din București. Se poate vedea și în acest video.

Apoi, luni dimineață, m-a invitat Nekta în emisiunea ei de la radio și a fost unul dintre cele mai faine și pline de surprize interviuri din viața mea. Era foarte pregătită ardeleanca mea, nimic bîjbîit, nimic la întîmplare. La un moment dat, după ce îmi ceruse nişte adjective despre mine, m-a pus să deschid un plic unde am găsit următoarele vorbe despre mine pe care a trebuit să le citesc cu voce tare. Şi să ghicesc cui aparţin. Şi nu am ghicit. Era bigudiul mic, căreia îi ceruse Nekta să mă descrie în cîteva vorbe. Şi m-am cam blocat, mi-am înghiţit un nod mic de plîns. Emisiunea poate fi ascultată aici.

fie-mea

Și drumul de întoarcere, atît de diferit de cel de la dus. Cu bucurie și cîntec și soare în parbriz. Cu regretul că ajung acasă, căci aș fi putut conduce la nesfîrșit așa. Fiindcă muzica și cîntatul din băierile inimii vindecă.

Și revelația că dau skip la toate piesele de dragoste fiindcă sunt foarte departe de orice formă de dragoste sau dor. Sunt goală. Seacă precum o cochilie uscată. Și foarte prudentă.

(Azi, după o coadă de o oră la ghişeu, tanti care mi-a încasat banii pe amenzi a belit ochii cînd a văzut suma şi a exclamat: vai, mama mea! Numa’ că era vai de doamna mama fie-mii, nu de a mă-sii. După aia m-am dus la farmacie şi am luat o cutie mare de magnebeşase, că aveam nevoie de întăritoare. Încă nu mi-am dat seama dacă sunt mai mult depresivă decît obosită sau invers)

 

22 răspunsuri la postarea un weekend lung

  1. Ionela spune:

    :))) Eu sunt agenda umblatoare pentru toate prietenele mele posesoare de volan…defect profesional, n-am ce face

  2. Mihai spune:

    mda , se mai intampla … uite eu am patit-o de-a dreptul hilar:
    am 2 logane, unul al meu si unul al nevestii. Cu al meu facem drumuri mai lungi cum e si drumul spre mare.
    stiam ca al meu nu are rovigneta , asa ca dimineata inainte de a pleca la mare am oprit sa o cumpar.Buuun.Doar ca din greseala am incurcat actele masinii si la mine erau actele de la celalat logan, pt care am si facut rovigneta.
    Asa ca am plecat la mare convins ca totul e ok , insa la Giurgeni m-a luat camera aia pt rovignete. Noroc ca n-am fost oprit pt ca nici nu aveam actele masinii la mine si era mai grav.
    Daca aveam actele bune la mine as fi observat ca imi expirase si ITP-ul.
    Asta s-a intamplat in iulie si eu abia in septembrie am bagat de seama cand au inceput sa curga amenzile pt rovigneta.
    stiu ca nu te incalzeste cu nimic dar mai sunt oameni cu capul in nori.

  3. Iulia spune:

    Eu habar n-am avut ca trebuie cumparata rovigneta daca iesi din judet, si pana m-am dumirit am impuscat 3 amenzi pentru lipsa. Cat despre carnetul de sofer era expirat de o luna iar eu conduceam fara sa-mi fac probleme …noroc cu prietenii. Desi in momentul in care faci plata amenzilor esti cam…singur/a….doar tu si portmoneul din dotare 🙂

    • Ovidiu spune:

      Rovigneta nu trebuie cumparata daca iesi din judet!
      Trebuie cumparata daca iesi pe drumuri nationale in afara localitatii si ai ghinionul sa treci prin fata camerelor de verificare. Adica poti fi din Brasov si sa iti iei amenda pe DN 1 in drum spre Predeal, de exemplu…

    • Iulia spune:

      Aha…deci sunt in continuare in intuneric…care va sa zica…:))))

  4. Coryllus spune:

    „Şi foarte prudenta.” Serios? N-aş fi zis…Pfffffff :))))) Tu esti deja din ăla care smulge plasturele cu tot cu ficat şi splină daca i se pare ca i s-a apropiat cumva inflamaţia, vreun pic, de inimă… :))))) I feel you, anyway.

  5. alex spune:

    eu am circulat ani de zile fara rovigneta si am avut noroc de nu am luat nici o amenda. dar asta fara sa vreau/stiu. cand faceam rca-ul, pe langa asigurare imi dadea si abtibildul ala de pus in geam. dupa aproximativ 3 ani, nu mi l-a mai dat, asa ca am cerut sa-mi dea si „rovigneta”. si tanti aia mi-a spus ca abtibildul se numeste doar „vigneta”, iar rovigneta se face separat :).

  6. Mihaela spune:

    Asa m-am bucurat cand mi-ai scris ca vii la Bucuresti…si ca o sa te cunosc, vad, aud. Si asa te trista am fost ca nu s-a intamplat asa. La dracu’ traheobronsita asta! Dar tot am facut ceva…cu febra si tuse si migrena…am venit pana in fata cafenelei..nu m-am vindecat miraculos pe drum, dar macar am ajuns si eu pana acolo.

    • Petronela spune:

      pai si de ce nu intrasi?

    • Mihaela spune:

      Ce tentataam fost…dar cu o traheobronsita care ma faceasa tusesc non-stop, cu nitica febra si o mutra de ii deprimam pe toti…asta in cazul in care nu erati toti in pat cu migrene in urmatoarele 48 de ore. Asa amintiri sa ai de la Bucuresti? Sau eu de la prima intalnire cu tine si cartile tale?

    • Mihaela spune:

      Am un telefon tampit. S-au „mancat” niste cuvinte…

  7. Mihaela spune:

    „de”

  8. ionela spune:

    Eu am scris mai mult, dar telefonul meu de fiță a transpus doar ce a vrut el, așa că reiau 🙂
    :))) Eu sunt agenda umblătoare pentru toate prietenele mele posesoare de volan…defect profesional, n-am ce face 🙂
    Te-am ratat week-end-ul ăsta, mi-am facut planuri cum o să mă bâlbâi de emoții când o să-ți cer autograf pe cărți și, surpriză…a trebuit să mă intorc mai devreme la Brașov 🙁
    Și uite așa le-am aratat carților Bucureștiul, ca ale mele nu-l văzuseră, și ca sa le potolesc din vociferări că nu au apucat să-și cunoască mama, le-am mângâiat pagină cu pagină, pentru a doua oară, pe drumul de intoarcere spre casă 🙂
    Mie nu mi-a părut rău ca le-am mai citit incă o dată, dar ele inca schiaună lângă acvariu… 🙁

    • Petronela spune:

      pai la Brasov sunt si eu… dooh! hai sa le scriem!

    • ionela spune:

      Știu că ești ȋn Brașov si mă chinui de câteva zile să-ți scriu, doar că am fost eu pe drumuri mai tot timpul.
      Am zis că, dacă tot eram in București, rezolvam acolo, dar cred că tot acasă e mai bine 🙂
      Așa că… 😉

    • Petronela spune:

      păi vineri seara am întîlnire cu cititorii la tîrgul de carte de la Brașov, la Business Park. la 18. te aștept!

    • ionela spune:

      Offf, nu putea să fie mâine, vineri după-amiază plec la Onești, trebuie sa-mi onorez o promisiune 🙁

    • ionela spune:

      Prima dată în București te-am ratat că a trebuit să mă întorc la Brașov, când a fost târgul de carte în Brașov am fost plecată, mâine când ești iar la București, eu ajung numai seara târziu acolo. Offf, o să iau autograf de la tine direct pe roman 🙂

  9. cleosejoaca spune:

    fin’ca in jurnalul propriu scrii doar maria ta petra, scriu si eu colea pe margine, despre senzatia cu moarte. baga-ti mintile in cap, femeie. ai mai murit tu s-alte dati si iata-te vie si deasupra vatamarii. te imbratisez.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *