Tatăl meu obişnuia să mănînce 3 porci pe an. La propriu. La noi în casă nu a existat mîncare fără carne, nici în posturi, că şi atunci mama îi gătea lui separat cu multă carne. Dacă se întîmpla ca o ciorbă să nu aibă hălci întregi, întreba ironic, ce ciorbă e asta, cu bicicleta? Eu nu înţelegeam, cum adică ciorbă cu bicicleta şi îmi explica că trebuie să te plimbi cu bicicleta prin ea ca să dai de vreo urmă de carne şi de aia se cheamă aşa. Auzeam des cînd eram mică expresia asta.
Tata a vut mereu o sănătate bună, tensiune mică, om activ. Pînă nu a mai avut-o. Adică devreme. Mai întîi a avut nevoie de 3 stenturi la inimă. Vene îngroşate, colesterol şi tensiune mari, a trebuit să se lase de fumat, i-au dat regim, nu a ţinut cont, a mîncat tot ce i-a plăcut. Apoi a făcut atacul cerebral, care l-a lăsat legumă. După luni întregi de fizioterapie, a reînvăţat să meargă, dar una dintre părţi a rămas inertă, cea dreaptă. I-a fost afectat şi centrul vorbirii, aşa că nu mai poate vorbi, ne înţelegem cu el extrem de greu. Din omul puternic, activ, care făcea absolut orice a devenit un om bătrîn, trist, neputincios, care îşi tîrăşte piciorul, nu se poate exprima şi are nevoie de ajutor pentru absolut orice. Mîncarea i-a făcut asta, i-au spus-o toţi medicii. Şi azi refuză orice fel care nu conţine carne, deşi are interdicţii clare de la doctor. Un al doilea atac i-ar fi fatal.
Azi am citit asta. Un studiu al OMS care spune clar că în 20 de ani, incidenţa cancerului cauzat de stilul de viaţă va creşte cu 70%. Studiul ăsta, făcut de specialişti, spune limpede că ceea ce mîncăm, bem şi fumăm ne îmbolnăveşte. Ştim şi noi, de altfel. Nu cred că e cineva care simte, cînd dă pe gît cola, cum se vitaminizează şi se imunizează. Să fie clar, nu sunt un apologet al vreunei diete sau vreunui stil de viaţă la modă. Nu cred în extreme, care îmi par periculoase, sub orice formă a lor. Nu predic despre ce cred eu că e corect şi bine, nu dispreţuiesc pe cei care cred altceva, nu vreau să bag pe gît nimănui nimic, în genere nu vorbesc deloc despre asta, îmi văd de treaba mea căci fiecare e liber să aleagă ce doreşte pentru viaţa lui. Nu am pretenţia că deţin adevăruri universale, nu am certitudini. Dimpotrivă, atunci cînd începi să citeşti despre alimentaţie rămîi fără niciun fel de certitudine, se spulberă tot ce credeai că ştii, ce ţi s-a spus de cînd erai mic, iar noile adevăruri sunt şi ele puse la îndoială de şi mai noi studii şi cercetări ştiinţifice. Ce e evident pentru toată lumea e că suntem autodistructivi, ne-am batjocorit planeta şi sănătatea. Sigur, nu spun că dacă mănînci sănătos nu o să te îmbolnăveşti, căci cancerele nu vin numai din alimentaţie, însă nici nu cred că putem privi cu fatalism povestea asta, dacă nu pentru noi, măcar pentru copiii noştri, căci pe ei îi iubim şi nu le vrem răul, nu?
Singurul adevăr pe care îl deţin, subiectiv, este acela că ceea ce am ales pentru mine mi-a făcut bine, un adevăr măsurabil şi concret. Atunci cînd sunt întrebată, răspund. Azi am ales să vorbesc despre asta în speranţa că ce am trăit şi experimentat eu poate folosi cuiva. Şi dacă un singur om îşi va pune o întrebare şi va începe să se documenteze şi să schimbe ceva şi tot merită efortul.
Eu am avut o sănătate şubrezică mereu. Muncă multă, odihnă puţină, mîncat prost, iar peste toate, lupta cu depresia şi anxietatea, m-au pus pe butuci de multe ori. Nimic foarte grav, dar multe şi mărunte. Operaţie de colecist – boala supărării, în popor, amigdale scoase după 2 ani de infecţie continuă tratată cu moldamin, nenumărate enterocolite, gripe, pneumonii, boală inflamatorie pelvină cronicizată, spitalizări, antibiotice. Leşinuri, atacuri de panică, spasmofilii. Am înotat prin ele, eram şi tînără. Acum vreo 3 sau 4 ierni, am făcut o gripă cumplită, porcină, pare-se, care era să mă pună cu roţile în sus. Ajunsesem atît de slăbită că nu îmi puteam ridica singura cana cu ceai. Un coşmar de-a lungul căruia am înţeles că de gripă se poate muri, că nu e glumă şi joacă. Nu am făcut nimic să mă pun pe picioare, am continuat să trăiesc ca şi pînă atunci. Un an mai tîrziu, tot iarna, m-am ales cu infecţie urinară. Nu era prima dată, am sunat medicul, era weekend, mi-a zis ce să iau, am plecat pe pîrtie, eram de serviciu, să fac nişte ştiri, nişte directuri, ceva, nimic nou, am muncit de nenumărate ori bolnavă. De data asta, însă, urinam sînge… O bacterie cu nume sofisticat – nu, nu Ecoli, alta, nu îmi amintesc acum şi e mai bine aşa, se aciuase în vezica mea şi nu mai voia să plece. Femeile ştiu despre ce vorbesc, cum sunt simptomele bolii ăsteia. 6 luni am fost bolnavă. 6 luni, adică mai bine de 150 de zile în care am simţit continuu că dacă nu mă duc la baie fac pe mine, deşi nu aveam ce face, doar senzaţia. Usturimi pe uretră, dureri, nopţi cu sticle calde pe pîntece, insomnii. Am schimbat 4 medici, am ajuns la Fundeni la profesori-doctori, am făcut analize costisitoare, tratamente pe venă sau pe uretră, da, pe uretră, cu un dispozitiv care introducea un lichid care ar fi trebuit să ucidă bacteria, dar bacteria era rezistentă, tot mai rezistentă. Cu fiecare antibiotic pe care mi-l dădeau, pe venă, de obicei, devenea tot mai şmecheră. Făceam analize de urină o dată la cîteva zile, dar nu era bine deloc. M-au bănuit de TBC localizat acolo, m-au trimis de la unii la alţii, m-au ciuruit cu medicamente, m-au ruinat. Pe fundal, sigur, munceam, cu branula în mînă, în frig, afară era iarna aia cu -31 de grade la Întorsura Buzăului unde mă trimiteam să fac o ştire, deşi eu nu aş fi avut voie să ies din casă. Dar asta e altă poveste. Spre primăvară, m-au internat şi mi-au făcut, conform antibiogramei, un antibiotic extrem de puternic, din cele care se fac atunci cînd nu mai există soluţii, la septicemii şi alte alea. Am stat internată 10 zile, m-au perfuzat, tratat, păream că încep să fiu bine, analizele ieşeau bine. În ziua externării, ajunsă acasă, toate simptonele s-au reluat. Am făcut un atac de panică nasol. Nu îmi venea să cred că după 6 luni de tratamente sunt la fel, era imposibil să concep că nu mă fac bine, că mizeria de bacterie nu se lasă ucisă, că iar nu pot dormi, că iar doare, că iar…
Şi am decis să nu mă mai duc la medici alopaţi. Mi-am făcut programare la un homeopat bun – la recomandarea unei doctoriţe din spital, de altfel. Mi-a dat nişte biluţe mici şi dulci, după ce am stat de vorbă cu ea vreo oră. Am luat biluţele, fără mari speranţe, dar cu seriozitate. A treia zi mi-au dispărut simptomele. Peste 2 săptămîni, bacteria. Haide frate, am zis, nu are cum! Am repetat analizele. Erau perfecte. Apoi m-am ţinut de ce mi-a zis, pe termen lung. La ea am auzit prima dată de alcalinizare – urina trebuia să aibă PH mare ca să nu mai poată trăi bacteria. Ceva de genul încercaseră şi medicii, îmi dădeau să beau bicarbonat cît eram în spital, dar fără să îmi explice. Nu mi-am schimbat stilul de viaţă imediat. Homeopata mi-a făcut un test al pielii, care detectează carotenoizii, nivelul antioxidanţilor din organism, adică imunitatea, eram praf. Cel mai mic nivel. Am început să citesc. Despre alcalinizare, despre renunţarea la carne, despre imunizare. A durat cîteva luni să mă informez. Am citit cărţi scrise de specialişti, pro şi contra, mi-am făcut o părere şi am zis hai să încerc. Am renunţat la carne şi am început o detoxifiere puternică. Am băut sucuri verzi, am luat spirulină, am mîncat mult crud, multe fructe, multe legume, multe nuci şi seminţe. Şase luni mai tîrziu, imunitatea îmi crescuse pînă la un nivel sub cel superior. Doctoriţa mi-a zis că ea nu a mai văzut aşa ceva. Sunt 2 ani de atunci. Nu am mai fost niciodată bolnavă. Niciodată. Au trecut 2 ierni şi eu nici răcită nu am mai fost. Pentru prima dată în viaţa mea de adult, sunt sănătoasă tun. Sigur, dublez alimentaţia cu sport, kangoo, urcat şi coborît 7 etaje pe jos zilnic, snowboard şi de cum se încălzeşte, alergat în pădure şi bicicletă în loc de maşină, dar asta nu e ceva nou, sport am făcut de cînd mă ştiu, sunt dependentă de mişcare.
Nu mai mănînc mîncare procesată şi nici carne. Sigur, am mai fost tentată să gust şi nu m-am abţinut, repet, nu cred în extreme şi nu cred că dacă simt nevoia să mănînc ceva e un capăt de lume, mă comport firesc şi natural. Am gustat şi carnea, nu mi-a plăcut, era fadă şi nu mai semăna cu ce ţineam minte. Nu sunt raw-vegană, din tot ce am citit cred că raw-veganismul este o extremă alimentară, potrivită în boli grave. Sigur că gătesc şi astfel de reţete, unele sunt delicioase, mai ales dulciurile şi nici nu îngraşă, dar nu aş putea şi nu mi se potriveşte mie să mănînc sută la sută crud. Mănînc peşte de captură, brînzeturi proaspete dar şi din cele franţuzeşti pentru care am o slăbiciune, ouă bio de la ţară şi de prepeliţă. Ouăle de prepeliţă sunt medicament curat, numai studiaţi şi vedeţi, iar eu am şi o sursă excelentă, o fermă de lîngă Braşov care mi le livrează acasă, proaspete din ziua aia. Beau lapte făcut de mine din migdale, caju şi nuci, sucuri verzi, sucuri cu polen crud, iau spirulină – care are cea mai bio-asimilabilă proteină din toate proteinele care există, dar toate astea le fac moderat, cînd simt nevoia şi am reţete delicioase, ca să nu le înghit cu greu, ca pe nişte medicamente. Gătesc multe legume în feluri minunate, paste integrale, salate sofisticate sau dimpotrivă, mănînc regulat avocado, nu consum deloc sucuri carbogazoase, chestii procesate şi pline de chimicale. Sigur că mai mănînc un pateu cu brînză sau o pizza vegetariană cînd mi-e poftă, iar pîinea o fac eu sau o cumpăr de la o brutărie care face pîine cu maia, integrală.
Copiilor, că sigur vor sări cei care au grija copiilor altora, nu le-am impus stilul meu de viaţă, dar sigur că au gustat şi le place şi că mănîncă mult mai sănătos acum decît vreodată, căci mîncarea pe care o fac e chiar bună şi nu se pot abţine. În paralel, am pui de ţară în congelator şi le gătesc supe şi mîncăruri cu carne şi, bineînţeles, peşte. Cea mare are perioade cînd refuză carnea, le avea dinainte de a fi făcut eu schimbarea, dar şi perioade în care simte nevoia şi mănîncă. Ea îşi simte cel mai bine organismul, la fel cum fiecare dintre noi ni-l simţim pe al nostru. Eu am ales aşa fiindcă asta mi se potriveşte mie, aşa mă simt eu bine şi nu altcumva.
În aştia doi ani mi-am auzit o mulţime. Ultima dată ieri, pe facebook. Că mănînc numai ierburi, că o să văd eu ce nasol o să îmi fie, că e o modă, că e o prostie, etc. Tuturor, le zîmbesc cu căldură şi nu mă obosesc să le aduc contra-argumente. Practic, pentru orice argument îţi aduce un mîncător de carne există minimum două studii ştiinţifice, făcute de specialişti şi cercetori, care susţin vegetarianismul sau veganismul, e o luptă inutilă şi sterilă din care nimeni nu are de cîştigat. Singurul meu argument, pe care l-am ţinut pînă acum pentru mine, e sănătatea, starea mea de bine, care e palpabilă şi măsurabilă în analize, pentru cei care nu mă cred pe cuvînt. Sunt de acord că în ultima vreme curentul raw-vegan a prins la multă lume, în special femei, că există mulţi fanatici, că e prost-înţeles, că e plin de oameni care fac o defavoare modei ăsteia. Fiindcă e greu să laşi tot ce ştiai, să începi brusc să mănînci crud, multe dintre mîncărurile astea nu sunt gustoase, aşa că se rezumă la 3 salate şi ajung la medic cu analizele prăbuşite, iar lumea arată cu degetul fără să ştie că de fapt individul e de vină, nu stilul adoptat. E nevoie de informaţie, multă informaţie. Nu poţi renunţa la ceva pînă nu ştii cu ce să înlocuieşti ca să nu faci mai mult rău decît bine. Trebuie echilibru şi determinare şi mai ales să nu urmezi orbeşte mode, ci să afli ce ţi se potriveşte ţie. Nu, nu vreau să trăiesc mult, nu mi-am propus să mor sănătoasă, cum mi se rîde în nas, vreau doar să nu mai umblu din medic în medic şi din spital în spital, ca pînă acum şi cu chestii mai grave. Cred că va veni o vreme, iar studiul OMS o arată clar, cînd oamenii se vor îndrepta de nevoie către un stil mai sănătos de viaţă, după ce vor da de citostatice şi radioterapii şi durere şi moarte. Eu nu mai vreau la spitale. Am fost de atîtea ori. Pentru mine sau pentru copii. Am multe texte scrise în zile de spitalizări, cînd zăceam pe vreun pat de-al vreunei rezerve, cu cîte un ac înfipt în venă. Unele le-am pus aici, pe altele le voi pune sau poate nu, nu contează. Nici nu am intrat în vreo psihoză legată de alimentaţie, pur şi simplu sunt mult mai informată şi atentă la ce mănânc. Înainte să bag în gură îmi pun întrebarea dacă ceea ce urmează să introduc în mine mă ajută la ceva sau dimpotrivă, îmi face doar rău. Pare complicat, ştiu, pare deloc gustos, dar nu este deloc aşa, dimpotrivă. Mă mai întreabă oamenii, păi tu ce mănînci, dacă nu mănînci carne? Şi eu mă gîndesc că nu ştiu ce naiba mîncam înainte, carne şi cartofi, mezeluri şi pîine, brînzeturi şi cam atît… Abia acum am descoperit gustul mîncării, al gătitului, am în frigider şi dietă chestii de care nici măcar nu auzisem înainte, super sănătoase şi excelente la gust, încerc reţete, mă minunez şi tot aşa.
Iar aceasta nu e o dojană, nici vreo aroganţă, nu mă cred mai deşteaptă sau mai bună decît nimeni altcineva, cred că fiecare are dreptul să aleagă pentru el. Am vrut doar să împărtăşesc ceva ce pe mine m-a ajutat. Dacă face cuiva bine, e minunat, dacă nu, măcar nu strică. Eu ştiu că atunci cînd eram bolnavă mi-ar fi prins bine să arunce cineva în care avem încredere o sămînţă care să mă facă să caut mai mult şi să aleg pentru mine mai bine. Nu am să răspund la comentariile insidioase, căci eu am încercat să fac un bine, iar dacă nu reuşesc îmi cer iertare, nu o să mă justific şi nici argumentez mai mult decît am făcut-o aici. Nu voi intra în discuţii de etică, despre drepturile animalelor, mă refer strict la sănătate şi atît. Şi nici nu am să reiau discuţia asta, o singură dată e suficient, repet, nu sunt vreun apologet de curente la modă în nutriţie, ci un om cu bun-simţ care a făcut cîteva alegeri corecte, crede, pe care le împărtăşeşte cu oameni la care ţine.
hibe (self-diving) Postarea următoare:
nu, dragă, nu te deranja să mă mai iubeşti
Cea mai utila chestie pe care cineva o poate invata este sa isi asculte organismul. El saracul spune tot. Dupa ce elimini tot ce nu inseamna mancare din alimentatie si incepi sa faci miscare daca il lasi pe el sa aleaga cat si ce sa manaci o sa fii intodeauna sanatos. Desi, unii o sa fie mai carnivori si altii mai vegetarieni.
Eu am avut si perioade in care mancam kilograme de carne pe zi, am avut si ani in care am fost vegetarian iar acum am invatat sa-l ascult si m-am stabilizat intr-o situatie de echilibru, cu un consum redus de carne, in situatia in care fac saptamanal 4-5 antrenamente intense.
Sanatatea este cel mai bun indicator al unei diete corecte si o dieta nu se transmite de la unu la altul. Fiecare cu a 3.14zda ma-si…
Felicitari pentru echilibrul atins.
Iti multumesc pentru articolul asta, mie imi este foarte util. Am un copil mic(4 ani) care, la orice boala, cat de mica, face temperatura foarte mare, spre deosebire de fratele lui care face forma normala a bolii. Nu stiu daca este de vina imunitatea, varsta sau daca e altceva. Imi pot da te rog datele de contact ale medicului tau homeopat, aici sau pe mail? Multumesc mult.
Ar fi minunat daca ti-ai lasa copilul macar o data sa omoare virusii. Sa stea doar in pat, sa-l hidratezi bine cu apa (si ceai) cu lamaie si miere. Si cam atat. Apoi nu mai face raceli 🙂
nu văd deloc legătura cu ce am scris eu aici. am menţionat eu undeva cum procedez cînd sunt bolnavi copiii sau despre copii? copiii mei nu sunt mici şi nu prea se îmbolnăvesc, au 13 şi 16 ani. 🙂
Petronela.. ai mare dreptate! Eu n-am fost niciodata o carnivora, iar mezeluri si tampenii nu am putut manca niciodata… pentru ca de fiecare data ma izbea cate o migrena oribila… de pe la 4 ani!! Acum gradinaresc si am congelatorul plin de dovlecei ..ai mei :))! Eu te rog sa pui si niste linkuri, carti etc.. vreau mai ales sa invat sa folosesc super alimentele gen spirulina, chia, germeni… despre care nu ne invata nimeni pe-aici..si contactul de la ferma de prepelite 🙂 Multumesc pentru articol, minim o persoana e foarte interesata de subiect 🙂
ferma de prepeliţe e la Hărman, poţi suna pt comenzi la 0722475979, familia Mureşan.
Jo Cre, iti recomand pagina unei femei foarte pasionata de vegan food care a scris mai multe carti pe tema asta (printre care si Retete vegane fara foc pe care am gasit-o pe internet). Partea faina e ca nu trebuie sa iti cumperi cartea, gasesti pe pagina ei sfaturi bune, tot felul de informatii despre ingrediente, seminte, preparate + multe retete delicioase. Ligia Pop o cheama si iti recomand cu caldura sa te uiti peste site:http://ligiapop.com/. Bineinteles sunt mult mai multe probabil, trebuie doar timp si rabdare.
Super articolul! Liberul arbitru! Total de acord!
Imi pare rau pentru pentru tatal tau, dar asta este. Suntem responsabili pentru propria sanatate
Medicul homeopat este Adriana Blaj, a fost medic alopat înainte, o femeie echilibrată şi inteligentă. Cei din Braşov o pot găsi aici:
http://terapeuti.ro/terapeut-cabinet/dr-adriana-corina-blaj-homeopatie-consiliere-psihologica-nutritie-brasov/
Despre restul, alcalinizare, studii pro si contra vegetarianism, super-alimente, e plin de cărţi, studii şi articole scrise cu cap şi informaţie îndestulătoare, trebuie doar să vrei să cauţi. Studiul China al lui Colin Campbell poate fi un început… 🙂 vă mulţumesc!
Buna Petronela,
Felicitari pt articol, simt ca am gasit o rezolvare si pentru mine, citind articolul acesta.
Imi poti spune, te rog, ce bilute mici si dulci ti-a dat dna doctor? Mai stii cum se numesc, se gasesc in farmacie sau la plafar?
Caci ma lupt cu o cistita de mai bine de 2 ani si nu mai pot, imi fac ficatul praf pana la urma, iar ea tot nu trece. Sunt din Bucuresti, astfel ca nu stiu cand pot ajunge in Bv la dna doctor Blaj, insa voi face tot posibilul…pana una alta, sunt dispusa sa incerc orice, numai sa scap.
Nu mai pot, pur si simplu, nu mai moare bacteria asta nenorocita.. daca mi-ar spune cineva: „mananca rahat ca o sa-ti treaca”, cred ca sunt in stare sa mananc pt ca m-am saturat. Exact acelasi lucru l-am patit, dupa luni de tratamente cu diverse antibiotice, „coafura” rezista…fac urocultura si tot acolo e, mai puternica.
Multumesc si mult succes in continuare.
Sanatate!
tratamentele homeopate sunt personalizate, ar fi greşit să îţi spun ce am primit eu – nici nu îmi amintesc, că au trecut nişte ani de atunci, însă trebuie să consulţi un medic specialist homeopat. consulaţiile homeopate sunt diferite de cele alopate, nu există remedii universale, ci personalizate în funcţie de anamneza şi organismul fiecăruia. pentru aceeaşi boală, pacienţii primesc tratamente diferite. ce îţi pot recomanda, însă, este să încerci să alcalinizezi cît mai tare organismul, funcţionează şi bicarbonatul de sodiu, să bei apă cît mai multă, de preferinţă cu lămâie – au ajunsesem şi la 4-5 litri pe zi, ca să speli vezica, şi tincturi de plante. merg foarte bine cea de iarbă neagră, afin şi merişor, luate separat, zilnic. iar pentru homeopat, găseşte unul bun acolo unde locuieşti şi fă o programare! mult succes!
Foarte bun articolul si de retinut multe din sfaturi!
O mare dezamagire insa a fost dr. Adriana Corina Blaj si desi nu acesta este subiectul acestui articol voi descrie experienta mea
Am fost sapt trecuta la Brasov la un consult homeopat la dr Corina Blaj la clinica ASC wellness clinic
Consultatia a durat 40 min, timp in care a raspuns de 4-5 ori la telefon. Total neprofesionist.
Dupa consult am plecat direct la farmacia recomandata pentru a cumpara reteta homeopata.
Pe reteta, pe langa granulele homeopate si tincturi dna doctor strecurase si o cutie de pastile numita Cordy Max de la firma PHARMANEX, firma pe care am gasit-o apoi pe site-ul clinicii ca fiind sponsor (inlcusiv aparatul de masurat imunitatea era de la aceast firma)
Aceste pastile au costat 140 ron dar satula fiind de tratamente alopate am zis ca merita sa fac un efort sa le iau pe langa granule si tincturi.
Acasa am aflat ce erau aceste minunate pastile: erau pentru atleti si cei lipsiti de energie, ceea ce nu este cazul meu.
Asa ca aveti grija unde mergeti si ce fel de pastile vi se prescriu.
Multa sanatate!
Niciodata nu am putu sa imi spun parerea cand se discuta despre diete, nu le pot tine. Eu prefer un consum echilibrat. Am perioade in care organismul imi cere carne si ii dau. Nu o mananc cu amandoua mainile si poate fi si o singura data pe luna.
Mananc destul de multe lactate, foarte putina paine. Mananc foarte multe fructe si destule legume. Am inceput de mult timp sa renunt sa mai comand mancare sau sa merg sa mananc in oras deoarece de multe ori e grasa si fada si am reinceput sa fac supe, ciorbe si alte neamuri de mancare si sa fac diverse experimente culinare pe care acum niste ani de lene nu le-am facut.
Si exact cum spui tu, in afara de niste crize de fiere rare nu prea mai sufar de altceva. Cure cu polen primavara si toamna, in rest… totul proaspat din piata. Si mi-e foarte bine.
partea faină cu mîncatul aşa e că nu pierzi ore în şir pentru preparat. şi eu am nişte băbuţe din zonă la piaţă de unde mă aprovizionez şi visez la o grădină a mea… 🙂
si nici nu prea arunci mancare. stii cat iti trebuie si atata gatesti.
Exista tratament natural si pentru problemele de ficat: http://blog.flavian.ro/2014/02/eliminarea-pietrelor-de-la-ficat.html
Asta inseamna maturizare. 🙂
In alte tari…si din cauza alimentatiei oamenii sunt mai bine dispusi si arata bine.
Nivelul de trai+o alimentatie atenta+IUBIRE= FERICIRE.
Niponii…jos palaria! Francezii, etc…
Pentru mine ceaiul verde si rosu sunt lucruri sfinte. Acasa, la birou, in vacanta, ceaiul e langa mine (ceaiul varsat*). Mai indragesc orezul integral, ciupercile, morcovii, mazarea, lamaia, merele, bananele, lista e lunga. 😉
Sanatatea si numai bine!
Şi eu beau ceai mult. Şi sucuri naturale, primăvara cumpăr de la ţigani din piaţă merişoare, toamna cătină şi beau sucuri făcute de mine. Multă sănătate!
Suntem in urma rau cu alimentatia si gandirea :).
Daca un strain vede ce probleme se discuta in ziua de azi la noi…nu isi da o palma, dar macar nu zice nimic.
Atat de simplu si convingator! Atat de Petronela.:)
mulţumesc draga mea!
Felicitari pentru articol. Echilibrul este cel mai important. Nu trebuie facuta o obsesie din a manca sanatos , dar putina grija si putina informare nu strica. Am 42 de ani , o fata de 21 si silueta de masura S. Cand ma intalnesc cu cineva ma intreaba daca mananc ceva, dar nu ma intreaba nimeni ce mananc. Nu m-am infometat in viata mea , dar am avut mereu grija sa mananc pe cat posibil sanatos. Si n-am mai racit de 20 si ceva de ani.
O zi frumoasa tuturor si multa sanatate !
mulţumesc din inimă, aşa fac şi eu, cînd cineva vrea să ştie reţeta tinereţii, siluetei şi sănătăţii mele spun, altfel îmi ţin gura.
Petro draga as vrea sa stiu si eu reteta ta de lapte,ma intereseaza.
e foarte simplu, pui la hidratat o mînă de migdale, caju sau orice altă nucă vrei, eu pun şi susan, că e foarte sănătos şi plin de calciu. cînd sunt hidtratate şi moi le pun în blender cu apă plată, le blenduiesc 2 minute. Strecor, amestec cu puţină miere, cu vanilie, cu scorţişoară sau orice altceva şi iese un lapte de te lingi pe degete. Şi durează 4 minute cu totul. 🙂
Si unde mai pui ca din restul de migdale si caju care raman de la lapte se pot face prajituri raw vegane absolut minunate!
In alta ordine de iei, cred ca e cel mai de bun simt si logic articol pe care l-am citit pana acum legat de adoptarea unui stil de viata sanatos.
Inca un lucru as vrea sa adaug: creierul nostru nu stie daca un obicei este bun sau rau, sanatos sau distructiv – pentru el e doar un tipar pe care doreste sa il repete. Asa ca tine de noi sa ii oferim un tipar care sa ne faca bine sau rau.
mulţumesc. am încercat să fie aşa, am citit atîtea articole extremiste, scrise cu aroganţă şi autosuficienţă… cînd m-am apucat să mă informez am intrat în grupuri de vegani sau raw-vegani unde era atîta atitudine negativă, erai pus la zid imediat, oamenii lătrau unii la alţii, să te atingi de ceva nepermis era o crimă, aşa că am fugit mîncînd pămîntul. în plus, cu atitudinea aia nu ai cum să faci pe nimeni să empatizeze cu tine. asta simt eu.
Am facut-o si eu… Am renuntat si eu la carne, anul trecut, vrme de 7 luni intregi. 7 Luni am mancat numai peste cand vroiam carne si a fost excelent. Eu am urmat o dieta din ratiuni mai mult estetice (ma ingrasasem grozav si aveam o digestie precara!) dar m-a ajutat fizic foarte mult.
Dupa astea 7 Luni, cand am terminat dieta si au disparut cele 25 dekg in plus (Dukan este aceea), am reluat carnea de pofta si pentru ca mi se cam luase de la peste…
Dar am observat inrautatiri ale sistemului digestiv, probleme cu tenul si acum am lasat-o iara.
Exact cum zici si tu, cand mi-o fi pofta mai gust. Cand nu, o evit cu drag ca nu e greu.
Te felicit pentru nota rationala! Eu am fost extremista adesea cand a venit vorba de decizii de genul (m-am lasat si de paine prin clasa a 10-a, acum cca 12 ani!) si nu e tocmai bine.
Dar invat! Citesc, ma documentez si sper sa fie bine!
In paralel am dezvoltat si o pasiune pentru sport, merg la sala si ajuta enorm! Prin natura jobului petrec majoritatea timpului la birou si alta miscare nu fac. Dar recuperez cu sala si cu plimbari cand am timp.
nu cred deloc în diete, mi se par periculoase, ci doar în schimbări pe termen lung. şi sport. citeşte, informează-te. o să vezi că schimbările vin de la sine odată cu convingerile… 🙂
Intorsura Buzaului! Oare ce iarna era, mai eram, oare, pe-acolo? Nu cred! E nasol da e adevarat, din pacate! Incerc si eu reteta te de lapte, uite-acu!
acum 3 ierni, Luminiţa. reţeta nu e a mea, am găsit-o şi adaptat-o şi eu. o să îţi placă, e bună şi alcalinizantă!
barbatii au uretra
sigur că au şi ei. :))) uretra e tubul care face legătura între vezică şi orificiu, prin care trece urina la femei, iar la bărbaţi şi sperma.
Stimata doamna/domnisoara,sunt o mare admiratoare si consumatoare a tratamentelor homeopate.Si eu mi-am reglat o multime de probleme de sanatate prin intermediul lor.Sunt ,deci, de a acord cu d.vs.
Am,insa o singura observatie a va face! Fara suparare ! Va rog mult sa revedeti fraza:”Ceva de genul încercaseră şi medicii, îmi dădeau să beau bicarbonat cît eram în spital, dar fără să îmi explice. „.Cu toata parerea de rau si in pofida faptului ca am mai auzit/citit aceasta formula:”ceva de genul”,nu am cum sa fiu de acord cu ea.NU este in limba romana ! Se spune „ceva de acest gen „sau „ceva de genul acesta/acela”.Altfel nu are sens si nici inteles ! Imi cer scuze ca fac acest lucru,dar respect prea mult limba romana ! Va multumesc
🙂 Am scris aşa asumîndu-mi expresia. Puţină atenţie nu v-ar strica nici dumneavoastră cînd vine vorba de spaţii după virgulă şi punct, abrevieri şi alte canoane ale limbii noastre iubite. O zi bună.
:):)
Comentariul dvs. e plin de „scapari” mai deranjante decat formularea la care va referiti.
sunt de acord cu ce spui, mai alescu „Trebuie echilibru şi determinare şi mai ales să nu urmezi orbeşte mode, ci să afli ce ţi se potriveşte ţie.” insa te rog (cand ai tu tump nu acum) vreau si eu un link-doua catre un studiu UTORIZAT/DE INCREDERE/ A CARUI SURSA SE POATE VERIFICA in legatura cu aspectul daunator al carnii in organism. Plsssssss. (PS- ma refer la carne in sine nu se pune problema de vreo pomana porcului in osanza).
am spus mai sus, Studiul China, Colin Campbell. 🙂 ăsta e un biochimist american care a făcut research pe bani grei, iar concluziile le-a publicat în cartea asta. se poate descărca gratuit de pe net.
„Studiul China” este o lucrare discutabila, n-as recomanda-o nimanui decat ca si contraexemplu de lobby si manipulare. Este deja discreditata de ani buni.
o parere mai ampla gasesti aici
http://www.cristianmargarit.ro/2013/03/parerea-mea/studiul-china
nu intru în polemici, am spus asta deja, eu am citit şi părerile pro şi contra, citisem şi asta, îndemnul meu nu e să ia nimeni drept literă de lege studiul ăsta, ci să se informeze atît pro cît şi contra.
Mi-a placut articolul tau; te rog spune-mi sursa de paine cu maia 🙂 Multumesc!
sunt mai multe, dar uite aici una:
https://www.facebook.com/paineaMaia?ref=profile
…studiul respectiv este cel mai amplu (deci cel mai relevant in directia asta) facut vreodata. Evident, nu tuturor le va spune ceva. A fost facut pentru toti ceilalti 🙂
PS. La 20 de ani am renuntat la carne complet. Intr-o noapte, dupa o lectura care m-a facut sa nu mai dorm, intamplata dupa o discutie cu cel mai bun prieten (veggie deja la ora aia), am spus stop. A fost o bruscare extraordinara a organismului, dar pt ca eram sportiv si extrem de stapan pe mine, nu am avut nicio problema de sanatate.
La 35 de ani am reinceput sa mananc peste. De un an consum si anumite lactate. Sanatatea?…Aceeasi 🙂
sigur că e mult de spus despre carte, dar cine vrea să afle, caută. eu arunc doar o sămînţă. felicitări pentru sănătate şi alegeri.
Cred ca se va intelege gresit postarea mea. Dar nu stau sa reformulez. Ata ete
Confirm tot ce ai povestit in articol, traiesc pe pielea mea. Luna asta implinesc un an de cand am renuntat la mezeluri, pateuri, maioneze, ketchup-uri, dulciuri, orice bautura dulce din comert. Ma luptam cu niste migrene groaznice de prin adolescenta, durau uneori si cate 3 zile, se lasau cu vomat si zacut in pat, asta dupa ce inghiteam si cate 5-6 pastile odata, pentru ca starea de rau era insuportabila. Am fost la tot felul de medici, diferite specializari, in speranta ca ma vor ajuta. Dupa ce am eliminat toate posibilitatile, neurologul a zis ca sunt migrene si ca nu are cum sa ma ajute, ca imi poate da un tratament care se foloseste la epileptici si care a avut ceva efecte si in cazul migrenelor. Doar ca lista de efecte adverse era cat o foaie A4(blocaje renale, depresie, stari suicid, atacuri celebrale etc). Am decis sa nu le iau. Credeam ca voi trai toata viata cu ele. In decembrie 2012 am avut o gripa care m-a pus la pat, nu am putut sa dorm din cauza durerilor din tot corpul 3 zile, ajunsesem sa plang de disperare, simteam nevoia sa ma odihnesc si nu reuseam.
Anul trecut un coleg a descoperit ca are cancer si dupa ce s-a documentat mult, a ales sa faca doar operatia de extirpare a tumorii si sa urmeze o dieta vegetariana, care avea ca scop alcalinizarea organismului. Nu a facut nici chimioterapie, nici radioterapie. M-am documentat si eu si am ales anul trecut sa renunt la carne, sa beau sucuri proaspete de fructe sau legume, sa mananc seminte si salate, am descoperit lintea, nautul, semintele de in sau susan. Consum o data pe saptamana peste, lactate si oua din surse sigure si nu f des, fara fastfood.
Concluzia este ca nu mai am migrene. Nu am mai racit de atunci. Analizele mi-au iesit perfect. Am energie, nu ma mai demoralizez asa repede.
Inainte nu as fi crezut, daca as fi citit. Inainte nu puteam sa tin nici postul. Traiam cu impresia ca fara carne as lesina pe strada de foame. Acum daca gust carne imi dau seama ca nu mai e ce tineam eu minte si imi trece pofta. Dar acum spun ca se poate, ca e mult mai usor si mai natural asa, ca ma simt mai sanatoasa, ca am energie. Si ceilalti nu ma cred si ma privesc ca pe o nebuna.
Dar ptr mine asta e solutia.
Si ar trebui incercat macar 6 luni de catre oricine are chef de contrazis si de contraargumentat. Ma obosesc argumentele de genul: bunicii nostrii mancau 3 porci, 2 vitei si 100 gaini pe an si nu aveau nimic. Sau mancam carne de mii de ani si nu am pierit ca specie. Organismul se poate adapta si conditiile noastre actuale de viata nu se compara nici cu cele ale oamenilor din pesteri, nici cu viata bunicilor. Nu cred ca exista cineva care sa creada in adancul sufletului ca puiul cumparat din supermarchet are ceva in comun cu puiul crescut in curte, la tara.
Am citit un studiu in care se spunea ca celule canceroase avem toti in organism. Si ca le declanseaza ceva si incep sa se inmulteasca si sa atace celulele sanatoase. De obicei factorul declansator este stresul in combinatie cu multi alti factori, fireste(radiatii, alimentatie, poluare, chimicale etc etc). Din momentul in care cancerul a fost declansat, orice provoaca aciditate in corp hraneste celula rea si o ajuta sa se dezvoltate mult mai repede.
Daca asta este pretul care ma va tine cat mai mult timp departe de spitale, atunci asa sa fie!
Imi cer scuze pentru articolul kilometric. M-a bucurat enorm sa mi se confirme ca imbunatatirea starii mele de sanatate nu e o coincidenta cu schimbarea stilului de hranire.
sigur că nu este! multă sănătate îţi doresc şi să te ţii de treabă! oamenii tind să renunţe cînd se fac bine…
Studiul China ar trebui citit de toata planeta. Consumul exagerat de orice proteina, chiar si cea vegetala are consecinte masurabile asupra igienei de viata din simplul motiv ca o proteina degradeaza in ficat si rinichi cu foarte mult reziduu toxic, de unde imunitatea si PH sanguin si urinar debalansate. PE de alta parte, suntem in matrice claditi sa aimilam foarte bine tot ce este animal, ni se trage de la stramosul nostri vinator carnasier si mai putin bine vegetalul caci am sedentarizat mai tirziu. Cee ce este important, Petronela a subliniat foarte bine, este sa ridicam parametri asimilatiei prin molecule inteligente sau adaosuri de molecule care fac sa creasca asimilatia, un exemplu, bioperina, obtinuta din piper, transformarea moleculei solide in molecula lichida, o alta posibilitate. Mincarea este prima si ultima vitamina, primul si ultimul tratament. Am uitat sa gatim, sa cultivam. Vrem ca totul sa aiba gust bun…adica de cola. Copiii, tinerii spun adesea ca nu e bun gustul sau mirosul, de fapt, nu au dezvoltate simturile pentru ca acasa nu se lucreaza pe partea asta.
Imi voi permite sa va spun ca infectiile urinare, la femei sau barbati, tratate cu antibiotice sunt, din experienta noastra de aici, eu traiesc in Canada si sunt naturopat si biochimist, un esec. Atita timp cit bacteriile sunt in vezica ele se reproduc la nesfirsit, e cald, intuneric si umed si invata sa se hraneasca cu antibioticul. Nu asteptati prea mult, de la primele semne luati D-manose si cantharis 5 ch. Primul este un acid zaharat din scoarta de copac, anumiti copaci, al doilea este un remediu homeopat de dilutie fizica rapid eficient. Cu acestea doua un probiotic puternic, peste 40 de miliarde de bacterii active in radacini multiple. Antibioticul este necesar cind functia renala este pusa in discutie. Revenind la mincare: ea poate sa fie cel mai bun medicament al nostru sau sa ne omoare. Curentele de opinie sunt atit de multe si diversificate, putem scrie carti. De retinut: excesul a orice element unic, repetitia, grasimea animala, zaharul direct, sarea NU, Armonia, schimbarea zilnica a meniurilor, ponderatia, grasime vegetala dar nu in exces, fructe, legume, deci surse de fibre si FOS dar atentie la cantitati pentru ca multe fructe sunt acidifiante, ca si multe legume. O forma de consum mai putin toxica in materie de proteina este whey proteine, adica proteina din lapte redusa in pudra, bogata in acizi aminati esentiali metabolismului si muschilor si usor de lucrat cind suntem in activitate, se prepara simplu cu apa. Beti apa, ceai, atentie cu cafeaua, bogata in antioxidanti dar acidifianta. Mincati simplu, sofisticaria este buna pentru papile dar distrugatoare in corp. Dar nu faceti din mincare o frustrare, gustati, incercati. O categorie care ar trebui sa fie foarte atenta la consumul de proteina, indiferent de sursa, cei cu insuficienta renala. Acolo se face un calcul de diminuare, regim subproteic pentru mentinerea filtrarii glomerulare la parametri subclinici si retardarea dializei, barbatii mai expusi decit femeile. O alta observatie, cei cu tratament de substitutie de tiroida, cei care iau, cred ca la voi se numeste levothyroxina, lasati un spatiu de 4 ore pentru orice fel de alt medicament alopat sau alternativ. De obicei se indica calciu, va recomand sa-l luati inainte de culcare si veti avea si un efect benefic asupra serotoninei, participanta la somnul de calitate. Homeopatia este extraordinara, o medicina parte intreaga, care lucreaza pe informatie energomagnetica, la nivel de creier. Este blamata de multi medici, cu toate ca este inventata de medici. Nu intram in detalii. E simplu: un picior rupt il trateaza ortopedul nu homeopatul, o anomalie structurala poate fi tratata de homeopat care desensibilizeaza un teren, il descilceste eliberind calea pentru ca ordinatorul central, creierul, sa poata debloca codul in scurt circuit. Si, nu mincati toate tipurile de proteine in aceeasi zi: papara, friptura de pui, fasole alba. E un macel la nivel de ficat si rinichi. O singura proteina pe rind. Ei, da’ m-a prins rau, tre’ sa plec la munca. sanatate de fier!
Buna Petronela!
Sunt un tanar de 24 ani, care a renuntat la alimentatie precara si mancaruri prajite de la varsta de 18 ani din cauza unei bacterii in stomac (helicobacter pylori)care imi distrugea zilele prin balonari dese si eruptii pe piele.
Si eu, ca si tine ma lovesc zilnic de comentarii contra acestui tip de alimentatie si totodata acestui stil de viata. Majoritatea cred ca nu exista viata fara carne ba chiar mai mult fara o ”ceafa de porc”. Vreau sa precizez ca din momentul in care am reusit sa scap de acea bacterie nerusinata, nu am mai avut nici un fel de legatura cu vreo boala sau problema de sanatate si toate acestea se datoreaza alimentatiei si sportului. Dinti mi s-au albit, respiratia nu e urat mirositoare dimineata si ma simt plin de viata.
Vreau sa te felicit pentru articol si sa te incurajez pe viitor! Nu e nevoie sa apleci ureche catre orice comentariu rautacios caci fiecare individ va trece la aceasta ”masura extrema” cand pastilele sau medicii nu ii vor mai putea ajuta!
O zi frumoasa!
mulţumesc Iulian. nu este însă neapărat adevărat că toată lumea care se îmbolnăveşte va face aşa. sunt mulţi oameni care iau pastile, merg la medici şi nici nu se gîndesc la varianta asta, nu pentru că ar fi proşti, ci pentru că nu le-a spus nimeni. şi eu am făcut parte dintre ei şi nu îmi permit să arunc eu cu piatra. de asta am scris, în speranţa că experienţa mea va ajuta pe cineva, nu ca să fac judecăţi de valoare sau să mă dau mai inteligentă decît alţii.
Imi place articoul tau si te admir pentru faptul ca ai realizat ceva ce am mai incercat si eu si din diverse motive nu am dus la bun sfarsit, o alimentatie echilibrata.
Se simte faptul ca esti un om echilibrat in general, chiar si din maniera ta de a scrie.
Este mare lucru sa reinvatam sa interpretam cotect semnalele propriului organism.
Descoperisem si eu la un moment dat despre mine insami, ca nu mai stiu sa interpretez senzatiile corpului. Nu mai intelegeam senzatia de sete, decat atunci cand ma uscam pe picioare, adica, cel mult odata pe zi si o calmam cu doua guri de apa rece de la frigider.
Dupa ce am avut cateva nopti de chin si jale din cauza amigdalelor am renuntat la apa rece, fortat, ce-i drept, si am inceput sa beau apa la temperatura camerei. Din apa la temperatura camerei nu ma multumesc doua guri ca sa potolesc setea, trebuie sa dau pe gat un pahar intreg de 400ml. Curand, creierul a inceput sa reinterpreteze senzatia de sete si sa simt cand am mevoie de apa, sa nu mai traiesc cu limita inferioara posibila.
Imi adaptasem corpul sa traiasca cu minimum posibil si sa nu ma mai deranjeze cu senzatia de sete, decat cand e urgent. Traiam ca in desert, desi nu era nevoie.
Asta e mandria mea, faptul ca am redescoperit setea.
Sper sa ma autoeduc si din punct de vedere alimentar, de dragul sanatatii si a vietii, pentru ca sunt un om care iubeste viata!
mult succes!
adevar gratit-ai, Petra dear! si eu ma simt mult mai bine (si mai si arat mult mai bine) in perioadele in care renunt la carne, cu exceptia pestelui. nu exista garantii pentru tinerete fara batranete si viata fara de…vergeturi, dar atata vreme cat exista alternative pentru un trai mai bun nu vad de ce nu le-am lua macar in calcul. articolul tau a venit la marele fix, dupa sarbatorile „porcine” de la noi, gustoase tare de altfel daca ai si rude la tara.
personal, iti multumesc pentru cele impartasite si le urez tuturor, mie implicit, sa facem alegeri mai ok, macar alimentar, in anul ce a inceput!
si felicitari pentru cititorii de calitate ai blogului! pentru mine e o incantare sa-ti citesc articolele dar si sa citesc comentarii pertinente de la oameni frumosi! datator de speranta, mai, in vremurile astea!
da, aşa e, sunt oameni tare faini aici, încă mă minunez că vin la mine 🙂
hai, să ai determinare şi să faci ce îţi propui!
cu riscul de a fi redundanta, tare ma bucur ca te stiu!!
Într-o zi sper să bem un ceai amîndouă. Aşa că…o să mă ştii de undeva! şi eu pe tine!
Cu siguranta!
ma bucur ca ai scris articolul, imi doream ceva pe tema aceasta de la tine, pentru ca e una cand il auzi pe david wolfe vorbind despre mancatul de verdeturi, germeni&stuff, si alta cand iti descrie cineva cum a facut trecerea catre o alimentatie sanatoasa, ce beneficii a observat fata de stilul de viata anterior 🙂 pot sa te intreb ce ai mancat azi la micul dejun? 😀
lapte de caju cu căpşuni 🙂 şi o felie de pîine integrală cu unt. dar pîine mănînc rar… azi am avut chef. o idee foarte bună de mic dejun sau chiar prînz e dejunul Kollath.
uite aici, eu îmi fac deseori, e f gustos, săţios, slăbeşte, dacă ai probleme cu greutatea.
http://sanatate.bzi.ro/micul-dejun-kollath-o-masa-cu-15-beneficii-10597
oh, reteta kollath pare a fi exact pe gustul meu! multumesc frumos! ca tot ai pomenit, cred c-ar merge chiar si cu un pahar de lapte de caju langa… yum! 🙂
O prietenă care bănuia ca are Lyme, că o pișcaseră niște căpușe, dar mai ales, pentru că știa/simțea că ceva nu e în regulă cu ea, mi-a zis: fiecare trebuie să-și cunoască și să-și asculte organismul, organismul îți comunică nevoile și problemele. Și are Lyme.
E greu să te cunoști în sensul ăsta, cere timp și o minimă maturitate. De informare nu mai zic…
Nici eu nu cred în extreme, cred în variația mâncării, în a da organismului de toate, să nu fie nevoie de suplimente de vitamine (cum trăiesc în Canada zilele astea mă îngrozește să văd că oamenii cumpără tuburile de vitaminele de pe raft ca pe biscuiți și cum cele mai multe produse sunt „îmbogățite” cu vitamine și minerale… ).
De câțiva ani merg frecvent pe munte, fac mișcare, dar nu neapărat la program ci după cum simt nevoia, mănânc din toate, de cele mai multe ori intenționat (de genul „n-am mâncat de trei zile lactate, e timpul”), inclusiv carne, iar la carne îmi ascult deseori instinctul când îmi zice să iau o pauză a masa respectivă. În ultimii ani n-am mai răcit, n-am avut probleme medicale și cel mai important, m-am simțit bine cu mine. Când simt că ceva nu e în regulă îmi analizez comportamentul, nu doar cel alimentar, dar încep cu el!
Mă interesează ce e la modă ca tendință generală, dar nu aplic la mine doar pentru că la alții dă rezultate. Dă pe organismul lor. Rațional, multe nu se leagă și atâta vreme cât nu poți fi sigur că hrana e sănătoasă (știu o tanti de la țară care vinde varză în piață crescută într-o lună cât altele în trei cu îngrășăminte… ) mai bine o variezi decât să o restricționezi la un anumit segment.
Evident discuția e atât de vastă încât te felicit că ai avut tăria să o abordezi, dar și să „tai” din rădăcină iminentele polemici.
eu am expus doar experienţa mea. fiecare om e diferit, fiecare trebuie să se asculte pe sine, să vadă ce i se potriveşte şi ce nu. şi m-am referit strict la alimentaţie. discuţia e mult mai curprinzătoare, dezechilibrele emoţionale sunt mult mai grave decît ceea ce mîncăm, dar eu nu vreau să întru în polemici. eu am scris despre asta gîndindu-mă că eu aş fi avut nevoie, la timpul acela şi sperînd că poate ajuta pe cineva, cît de puţin.
Eu sper să ajute și astfel de postări ca a ta care invită la cunoaștere și cumpătare. Și la exemplu personal, individual, nu de grup, de tendință.
E o vorbă de-a lui taică-miu: când dai cu capul de pragul de sus te uiți și pe unde calci și de multe ori e „nevoie” de o problemă ca să începi să-ți pui întrebări.
Sufletește încerc să mă separ de partea funcțională (mâncat, dormit) și să-mi impun lucruri pe principiul „să am de unde suferi”, asta pentru că am văzut o chestie: suferi singur, tragi singur, te pui pe picioare singur, uneori îți mai dai și brânci… singur.
Dincolo de alegere, nu mi-a scăpat nici atitudinea. Îmi plac oamenii hotărâţi, siguri pe ei şi alegerile lor. Felicitări!
multumesc!
Un articol exceptional, echilibrat, cu foarte mult bun simt, interesant ca informatie, ca mod de abordare, superb, dar: „frumos precum numa’vis un inger se arata…pe calea ce-ai deschis, n-oi merge niciodata” 😉 …nu pt. ca nu ai avea dreptate, dar mie mi-e bine asa, n-am probleme,…
Ceea ce faci tu e minunat, admirabil, insa e o intreaga stiinta, daca nu arta si presupune o temeinica documentare, intelegere profunda ….daca-i musai(cum a fost cazul tau), cu placere, daca nu, nu…
Putini oameni stiu atat de bine ca tine ce, cat ,cum , si de ce mananca…ma inclin!!!
păi eu nu am vrut să convertesc pe nimeni, Bogdan. doar să isc o întrebare în fiecare. dacă am reuşit, sunt fericită.
Si eu am renuntat la carne de putina vreme, inca nu pot sesiza diferenta, aveam si inainte o dieta echilibrata. Si eu imi prepar acasa lapte, maine o sa incerc pentru prima data pe cel de orez si cocos. Ai avut placerea? :).
cocos, da. orez, nu. 🙂
Eu sunt omnivora, deci nicio sansa sa renunt la carne. Nu mananc tot porcu’ dintr-o data, dar consum carne destul de des. In afara de unele chestii mai ‘fancy’ din arealul piscicol sau avocado (pe care nu-l suport), in rest mananc cam orice, de la fructe/legume la chestii cu aripi sau picioare.
Si eu cred ca organismul iti spune multe, daca stii sa-l asculti si o mancare gatita in casa, cu ingrediente proaspete si cat mai ‘curat’ (a se citi cat mai putine chimicale si ‘amelioratori’) chiar face minuni.
Fac si eu sport (OK, nu in ultimele luni, ca nu se pupa cu gravidenia) si a ajutat mereu foarte mult. Nu as putea accepta un stil de viata ce exclude carnea pur si simplu pentru ca imi place si nu stiu sa-mi fi facut rau (am o sanatate .. bat in lemn .. foarte buna). Nici sa halesti 2 porci pe saptamana nu e OK, nici sa fii abonat la fast-food.
Ma bucur ca ti-ai gasit stilul de viata/nutritie care ti se potriveste si ca functioneaza. Asta conteaza pana la urma cel mai mult.
Felicitari pentru articol! Iti doresc o viata lunga, frumoasa, sanatoasa.
Eu am renuntat la carne acum 15 ani (aveam 15 ani pe atunci), purtata de ratiuni etice. Carne am mai incercat de vreo 3 ori in perioada aceasta dar nu mi-a incantat defel simturile. Pur si simplu salivez la o salata de naut….ceea ce restul lumii din jur nu intelege.
Ultima raceala pe care am avut-o a fost acum 10 ani (2 zile de febra usoara); sunt sanatoasa brici. Analizele o dovedesc.
Felicitari pentru alegerea facuta!
Felicitari pentru descoperirea acestor adevaruri importante. Nu va lasati influentata de valul de intrebari agresiv-speriate: „De unde iti iei proteine?, Crezi ca esti mai desteapta ca „doctorii”? etc, etc, etc, etc…” si continuati calatoria, drumul merge mai departe, in sus…
„Break the chains of your thought, and you break the chains of your body, too”
Richard Bach, Pescarusul Jonathan Livingston
Astazi sigur nu intelegi ce zic, dar sper ca intr-o zi o sa intelegi:
Fara carne, tatal tau murea de mult si azi puneai flori la mormant.
In rest, am sa comentez ceva offtopic:
Comentariile sunt delicioase. De mult nu m-au distrat asa de mult oamenii convinsi de propria lor desteptaciune.
Pace tuturor !
Stimate Darael, eu cred ca dumneata nu ai inteles mesajul. In caz ca trebuie explicat pe scurt: excesul de carne ucide! Da, ucide! Si repet: excesul! Piramida alimentelor nu are la baza carnea! Iar Petronela nici macar nu incearca sa ne convinga sa devenim vegetarieni, pur si simplu expune niste lucruri de bun simt, aceleasi excese se pot face si in directia opusa – raw-veganismul. O alimentatie trebuie sa fie echilibrata, iar prin asta nu se intelege sa echilibram cantitatea de friptura cu cartofii prajiti… iar majoritatea comentariilor sunt de absolut bun simt, zic eu.
Draga Petronela, te rog sa posteazi si ceva retete, din motive de sanatate incerc si eu sa fac ceva schimbari in alimentatie. Gasesc foarte multe retete pe net dar sunt un pic dezamagita caci nu-mi prea place ce iese. Parca spuneai la un moment dat de niste sarmalute bune.Multumesc pentru postare.
mulţumesc. reţete nu o să pun, căci scopul acestui blog e unul literar, nu culinar. mai ales că reţetele sunt luate de pe bloguri specializate, nu sunt ale mele.
Sunt curios daca sau cand ai renuntat la fumat… 🙂
Never mind, am gasit intre timp si articolul cu pricina.. 😀
Ceva retete personale, delicioase, nu imparti cu noi? 🙂
păi nu sunt ale mele, sunt căutate pe net şi încercate de mine, aş vrea eu să am timp să inventez reţete!
Excelent scris si foarte folositor…
Noi folosim doar oua de prepelita (dupa 3 stenturi montate sotului si un infarct major), insa nu sunt f sigura ca proprietatile lor se pastreaza daca sutn consumate altfel decat crude. Copilului ii dau carne si oua de gaina, de la tara doar.
Aimentatia noastra este formata in proportie de 90% din cruditati, insa le cumpar cel putin in perioada asta din supermarket….si cele din piete sunt importate…pline depesticide si alte porcarii…
Excelent articol.
mulţumesc mult.
Foarte frumos si bine scris! Ma regasesc in ce ai scris 100%. Am renuntat la carne de un an jumatate tot pentru alcalinizarea corpului, avand probleme ale imunitatii date de o bacterie! Adevarul este ca fiecare simte ce este bine sau nu pentru el, la un moment dat, cu toate ca unii nu reusesc sa o faca vreodata!
Succes in continuare! Eu inca nu am ajuns la starea continua de bine, am fluctuatii chiar daca am acest regim de viata! Cred ca conteaza foarte mult si oamenii care te inconjoara, atunci cand acestia nu te sustin asta nu-ti face bine!
Minunat acest articol. Felicitari! M-am regasit foarte bine in el (am avut impresia o secunda ca cineva l-a scris pentru mine). Am lucrat in presa, am avut aceleasi probleme de sanatate descrise mai sus, iar de 2 luni am renuntat la carne, lapte, oua. Consum apa alcalina, PH8,8 (Perla Moldovei) si simt ca viata mi s-a schimbat. Nu incerc sa conving pe nimeni, nici eu. Fac ce simt ca imi spune corpul meu. felicitari si o viata sanatosa!
mulţumesc, sănătate multă!
Ai putea recomanda, te rog, si alte carti in afara de Studiul China?
Ah, si retetele de smoothie le-ai luat din vreo carte, de pe vreun site? As vrea si eu sa incerc, in trecut am facut cateva combinatii nefericite si as vrea sa merg la sigur 🙂
reţetele mi le iau de pe net şi mereu mi-au ieşit foarte bine. cărţile lui Steve Meyerowitz sunt f interesante şi Robert Morse e de citit, clar.
uite, Corina are nişte reţete super, nu numai de smoothie.
http://corinabacalu.blogspot.ro/
Ai facut o alegere buna! Despre dieta alcalina, inslusiv retete si carti de bucate absolut delicioase, dar in Engleza: http://honestlyhealthyfood.com/
Si mie mi-a schimbat viata!
Buna Petronela,
imi pare rau ca a trebuit sa treci prin acel cosmar, stiu ce inseamna si eu am avut cistita cronica dar am avut noroc nu am ajuns asa de grav ca tine.
Felicitari pentru curajul de a scrie acest articol! As avea o rugaminte la tine – daca cumva ai putea sa imi dai si kie contactele doctoritei homeopate – daca le mai ai.
mii de multumiri si multa sanatate in continuare
Roxana Pavel
sunt puse mai sus, în şirul de comentarii ale acestui post.
Petronela, nu pot decat sa iti multumesc! Ti-am citit articolul pana la capat, mi-ai dat senzatia ca mi-ai luat toate gandurile care orbitau haotic si mi le-ai asezat, sa le vad. Apreciez ca recomanzi studierea serioasa a literaturii de specialitate inainte de schimbarea stilului de viata si ca dai un punct de plecare.
Iti citesc blogul de ceva vreme, esti o gura de aer proaspat!
Toate bune sa se-adune!
multumesc din suflet, ma bucur nespus ca am fost de ajutor. multa sanatate!
Mai incetati cu porcariile astea cu homeopatia. Mecanismul de functionare a homeopatiei e mai mult decat implauzibil, e imposibil din punct de vedere fiziologic si fizic. As zice sa intrebi orice cercetator in domeniu dar slabe sanse sa gasiti vreunul prin Romania. Toate studiile empirice (cele facute cu metodologie corecta) au demonstrat acest lucru. TOATE. Adica 100%. Exista efectul placebo, la fel cum exista si norocul sa fii ala 1 din 100 care se vindeca intamplator fix cand incepe homeopatia. Daca vreti efectul placebo faceti dansul ploii/rugaciuni, e mai ieftin. Si inca ceva, doctorii homeopati nu sunt doctori. In cel mai bun caz sunt doctori care au studiat altceva si au gasit o nisa pe piata in homeopatie.
Cat despre detox, o alta mare tzapa. Care sunt „toxinele” alea? In medicina, detoxificarea are legatura cu otrava (alcool, droguri). Atat. „Medicina” alternativa (ce nume si-au ales sarlatanii!) are alta parere. Dovezi clinice, 0. Cand ii intrebi care sunt toxinele, se uita la tine ca la poarta noua.
Mi se pare incredibil ca in mod repetat persoane aparent inteligente si educate promovaeza porcariile astea. Probabil ca are legatura cu sistemul medical din Romania, care e sub orice critica. Alta explicatie nu gasesc. Ai scris multe lucruri de bun simt legate de dieta si stilul de viata dar faci mai mult rau decat bine per total.
casa Regală a Angliei se tratează cu homeopaţi. atît am avut de zis. o zi bună.
Asta nu dovedeste absolut nimic in afara de faptul ca nu stii ce inseamna un argument. Casa regala nu este un argument. Legat de UK, guvernul a scos deja 2 studii, ambele cu aceleasi concluzii: nu e plauzibil dpdv fizic/fiziologic, nu exista dovezi ca functioneaza.
Partea comica e ca sarlatania e in continuare subventionata de stat desi toti „chief medical adviser”-ii recenti au zis ca e o porcarie. Dar de ce sa tina politica cu adevarul cand poate supara cateva doamne middle-aged si middle class cu gura mare.
o să te rog să îmi permiţi să aleg singură pe propria sănătate. eu ştiu cum mă simţeam înainte şi cum mă simt acum, ce funcţionează sau nu pentru mine. nu te-am trimis la homeopat, hai să ne vedem fiecare de treaba lui, ce spui?
Minunat scris!Am citit si s-a ridicat pielea pe mine!Citeam si ma intrebam daca nu cumva eu am scris acest text vreodata cand nu-mi mai aduc aminte cand….si cand spun asta nu ma refer la stilul de scris, ci la continut.Nici eu nu mai manac carne de mai mult de 4 ani si am trecut (si inca mai trec) prin toate etapele de care povestesti tu.Si pe mine ma intreaba multa lume „Pai si ce mananci daca nu mananci carne?”Si eu am descoperit bucuria de a face paine in casa si eu am descoperit bucuria gustului curat a unui gratar de legume si eu am descoperit savoarea gusturilor de smoothie, pe care inainte numai daca le vedeam mi-as fi zis ca nu o sa beau niciodata o asemenea verzitura:))Am descoperit o noua viata mult mai buna pentru sanatatea mea si pentru starea mea de bine.Ma minunez si astazi cum de nu mi-am dat seama mai devreme de cat de rau imi facea sa bag in mine toate chimicalele din mezeluri si produse semipreparate…si nu numai.Multumesc pentru articol, multumesc ca existi , te-a desoperit de curand aparent intamplator si de atunci te astept cu noi postari asa cum astepti o intalnire plina de pasiune.
mulţumesc din suflet! şi felicitări pentru noua piele, de om sănătos, e foarte faină, ştiu şi eu!
GRAS, BOLNAV & APROAPE MORT este un film amuzant dar mai ales motivant ce urmareste povestea lui Joe de a-si recastige starea de sanatate. Intrucat medicii si medicamentele conventionale nu-l mai puteau ajuta pe termen lung, Joe se intoarce la singura optiune ramasa, si anume capacitatea organismului de a se vindeca. Cu doar un storcator de fructe si un generator.
https://www.youtube.com/watch?v=uy1__XsvvXE
Daca se poate eu as vrea datele de contact ale homeopatei :).
In rest felicitari ca te-ai mobilizat sa faci lucrurile care iti fac tie bine. Cred ca e cel mai greu. Eu realizez ca sunt pe o panta descendenta. Ca oboseala asta care nu ma mai lasa, ca lenea, nu le pot repara decat daca ma motivez cumva da dorm, sa ma hrabesc si eu corespunzator, sa fac sport.
Dar alegerea sa nu le fac e mai usoara decat alegerea sa imi fie bine. Probabil ca inca nici nu imi e asa rau inca desi imi tipa colesterolul, desi circulatia periferica e sub nivelul marii si altele.
Ma gandesc si eu ca poate vizita la homeopat e un inceput bun. 🙂
Toti cei care NU au trecut in viata lor printr-o boala grava,sau o boala cronica de genul ” NU MORI DIN EA….. DAR MORI CU EA ” ,nu inteleg toata cautarea,disperarea si stresul unei medicatii care nu are efectul scontat…..
Am luat medicamente ( aproximativ 10 pe zi) vreo 4-5 ani,am facut tratamente care iti omoara imunitatea,am fost internata in clinici din care am venit mai ” bolnava” phisic decat m-am internat,toate astea pentru o boala autoimuna a tiroidei.
Si abia cand simteam ca nu mai pot inghiti o pastiluta mica cat un bob de mazare,am incercat si am cautat si „altceva”…….
Am descoperit ceaiuri,tincturi la care nu mai renunt ……..
Am renuntat rand pe rand la cate o pastila,apoi la a doua…… un set de analize….. totul ok,am mai renuntat la 2 pastile…… un set de analize…… totul ok,super inca 2 ceaiuri….
Acum nu mai iau deloc medicamente,nu-mi lipsesc ceaiurile,tin posturile religioase ( nu neaparat din motive religioase,dar cred ca sunt puse in acel moment al anului exact pentru detoxifierea organismului), carne mananc destul de putina,mezeluri rar,incerc sa mananc oua,carne,lapte de la tara sau de la rude care cresc animale in gospodarie ……. si acum imi cunosc mult mai bine organismul,stiu cand tiroida mea o ia razna( se intampla foarte rar),si analizele imi arata muuuult mai bine ca atunci cand luam medicamente de sinteza.
Felicitari Petronela pentru articol si pentru felul in care ti-ai spus punctul de vedere !!!
Sotul meu a fost diagnosticat cu cacancer testicular.Atunci am inceput sa studiem si noi putin despre alimentatie. O sa fiu cat mai concisa. Exista cateva alimente pe care celulele canceroase le urasc: zmeura, varza de bruxelles, curcuma, piper, chilli, ciocolata neagra, brocoli, varza, rosiile, pasta de rosii… Sunt doar cateva…plus chia and co. Am scapat de chemo si de primul control. Poate ajuta informatia pe cineva. Corpul de poate vindeca si singur. Va doresc tuturor numai bine si sanatate!
Foarte interesant si adevarat ce ai scris Petronela. Multumesc. Eu am renuntat la carne, mezeluri, in general la tot ce e super procesat acum 4 luni. ‘Am simtit’ ca organismul meu este prea incarcat cu ‘de toate’ si tiroida mea o luase razna ca sa folosesc expresia Ovanei. Acum maninc multe seminte si zarzavaturi – in general alimente putin procesate, crude, peste, oua. Am mai multa energie si mai mult control asupra tiroidei. Pentru mine functioneaza, asa ca tot inainte. Reteta de lapte am sa o incerc si eu. Daca ai vreo reteta deliciosa cu legume sau o salata gustoasa, preferatele tale, mi-ar placea sa le incerc.
Ovana, te rog sa scrii ce fel de ceaiuri si tincturi iei pentru tiroida. Eu sunt cu hipotiroidie. Multumesc.
Ceaiul si tinctura de sanziene regleaza functiile tiroidei,sanziana este singura planta care daca ai si hipo,si hipertiroidie are efectul dorit,de normalizare a functiei tiroidiene.
Mai sunt la centrele cu produse naturiste diverse ceaiuri pentru normalizarea functiei tiroidiene,unele pentru hiper,altele pentru hipo,le-am incercat pe toate cele pentru hiper,dar am ramas fidela sanzienelor.
Pentru ca sanzienele nu au un gust grozav( dar nici nu sunt groaznice la gust) eu imi prepar intr-o cutie aproximativ 80%sanziene +20%ceai verde( ii da un pic de gust si ma ajuta la digestie)dar am grija sa cumpar ceai din acela in care „vezi” planta nu tot felul de macinaturi-pulbere,si pun la o cana de 250 ml o lingurita de amestec,il las sa infuzeze si il beau cu inghitituri mici( fara zahar ca sa fie medicament,cu zahar este deja un aliment 🙂 ).
Am citit ca conteaza si felul in care iti bei ceaiul,daca il bei gal-gal-gal nu are acelasi efect ca si atunci cand il bei cu inghitituri mici,din cand in cand.
„La ea am auzit prima dată de alcalinizare – urina trebuia să aibă PH mare ca să nu mai poată trăi bacteria. Ceva de genul încercaseră şi medicii, îmi dădeau să beau bicarbonat cît eram în spital, dar fără să îmi explice.”
Cred ca e invers, urina trebuie sa aiba un PH mare ca sa poata trai bacteria. La PH mic, traiesc ciupercile, la PH mare, bacteriile. Echilibrul e sensibil si depinde de alimentatie, cum bine zici.
nu, nu e invers. PH-ul trebuie să fie cît mai mare în tot organismul, noi trebuie să fim alcalini, nu acizi.
Rezumat personal cu stil vegan de doar 26 zile: inca nu este o luna de cand luam, zilnic: 24 pastile plus 2×1 medicamente efervescente, plus 2×1 medicamente lichide, plus 4×1 unguent. Acum iau doar doua pastile la doua sau trei zile, schimbarile fiind relevante inca din primele zile.
Cum am facut? Mai simplu decat puteam sa-mi imaginez ca eu pot fi capabila: in prima faza am citit, apoi am fost si la un restaurant vegan, iar apoi am inceput sa elimin din alimentatie cate un element. A durat vreo 2 saptamani, dar apoi nu mi-a fost deloc greu. Acum imi place si, la cateva zile, incerc sa prepar ceva nou si astfel descopar o lume fascinanta, deosebit de gustoasa si aromata.
Buna,
Imi poti recomanda si mie un medic homeopat bun ?
Bucuresti daca este posibil.
Imi poti spune, eventual, cum ti-ai masurat PH-ul ?
E foarte interesant articolul tau. De curand am inceput si eu sa duc o viata in care carnea nu mai este importanta si as vrea sa verific cat de acid este corpul meu.
Ma poti ajuta ?
Multumesc,
Marian
imi pare rau, eu sunt din Brasov… nu am cum, la Bucuresti. nu PH-ul mi l-a masurat, ci nivelul antioxidantilor.
[…] la fel cum am făcut-o aici, dacă aveţi curiozităţi de ce mi-am modificat stilul de viaţă, click şi citiţi. Dacă nu, nicio pagubă. Iar karma…, of! Karma nu se buleşte purtînd o geantă făcută cu […]
Buna, Petronela.
Citesc ceea ce scrii pe nerasuflate. Keep doing it!
Daca tot am dat peste tine (nu intamplator!), mi-ai putea spune ce faci mai exact, ce alimente, ce apa, consumi pentru alcalinizarea corpului?
Si legat de vasele in care gatesti, folosesti vreun fel care sunt mai sanatoase? (adica nu din teflon sau aluminiu).
Cu drag,
Ioana
[…] cu sport și hrană naturală. În urmă cu cîțiva ani am renunțat la carne, am scris aici de ce. Eu vorbesc însă despre extrema aceea, periculoasă în opinia mea, în care mîncarea devine […]
Draga Petronela, o sa spun doar atat: stiu! M-am regasit complet in articolul tau, mai putin experienta cu tatal tau, dar si eu stau cu frica de ce s-ar putea intampla cu al meu, pentru ca si el este carnivor.
Iar eu… astmatica de mica, pompata cu antibiotice lunar, ajunsa la 18 ani sa am o imunitate pe care o cautai ca pe ac in carul cu fan… iar la 28, am trecut prin teroarea EColi-ului, aproape 1 an, de ajunsesem fara speranta ca ma voi mai simti vreodata normal. Zeci de runde de antibiotice, pastile si apoi injectabile, care mi-au facut fundul arsice. In final singura solutie a fost… nimic! Partial homeopatia, dar cred ca mai mult speranta pe care mi-a dat-o, dar corpul s-a curatat singur cu ceaiuri, hidratare multa si mai ales cu evitarea cu orice pret a antibioticelor. Inca nu sunt convinsa ca homeopatia functioneaza in orice afectiune, dar in cazul meu m-a ajutat atunci cand medicina conventionala nu imi facea decat rau. Cat despre alimentatie, mananc de toate dar incerc sa fie proaspete. Multa sanatate!
Aprilie 2011: mama diagnosticata cu cancer la san, metastazat pe coloana. Operatii, chimioterapie, raidioterpie, am urmat calea clasica. Rezultate sub asteptari. Sa nu mai amintim de listele de asteptare interminabile pentru programari in IOB Fundeni fentate de fiecaredata cu ajutorul plicului magic. Nici de saloanele cu cate 5 bolnavi in doua paturi, nici de perfuziile cu Zometa puse pe holul institutului din cauza lipsei paturilor. Toate multumirile si capul ghiocel in fata doctorilor de acolo, doctori care n-au uitat nici o clipa sa fie OAMENI.
Septembrie 2011: acces de furie, frustrare, neputinta, lupta cu „de ce?”. Insfacat parintele de-o aripa si adus acasa, deschis magicul google si cautat. Si citit.. Si cautat.. Si iar citit… Si iar cautat…
A doua zi dupa ce mi-am adus mama acasa, am aruncat TOT din frigider si am mers la piata. Fructe, legume, seminte. Atat pentru inceput. Am schimbat total alimentatia, am schimbat portiile mari de trei ori pe zi cu portii mici de foarte multe ori. Din ziua aia n-a mai vomat o data. N-a mai ametit, n-a mai cazut din picioare, nu i-a mai venit rau. Cine a trecut prin asa ceva stie exact la ce stari ma refer.
Luni intregi a trait cu sucuri de fructe si legume in diverse combinatii. Puse in pahare cu picior, decorate cu umbrelute ca sa-i para mai exotice. Da, extravaganta si umorul pot salva de multe ori ziua unui om diagnosticat cu o boala „incurabila”
Stricat doua storcatoare chinezesti cu sucul de sfecla rosie ( da, pe vremea aia n-aveam bani de un storcator bun). Schimbat job, schimbat program si cel mai important, schimbat mentalitate. Refuzul complet de a accepta boala si de a sta pasivi sa urmarim cum evolueaza a contat foarte mult. Din momentul in care atat mama, cat si noi, copiii ei, ne-am pus in minte ca nu exista alta optiune decat sa iasa pe picioare zambind din aceasta incercare, nu au mai existat limite.
A fost greu? Da. Pentru un om de 64 de ani care ne astepta in fiecare sambata cu prajituri si gratare, da, a fost tare greu. Dintr-o data fara zahar, fara carne, fara prajeli, fara … nimic din ce stia ea, imaginati-va ca e tare greu.
A meritat? Oh well…Au trecut ceva ani de-atunci, mama mea este pe picioare, zambind. Si cu PET-urile si scintigrafiile curate.
Stiu ca articolul tau e mai vechi, insa m-am gandit sa scriu randurile astea, poate mai exist si alti „rataciti” pe aici care au nevoie de un fir de la care sa porneasca.
Si nu, dupa experienta traita, nu cred nici in ruptul capului ca uratul cancer este o boala incurabia. Ba e foarte curabila, ai nevoie doar de informatie, ambitie, timp si bani.
tot așa cred și eu. mulțumesc că ai împărtășit cu noi!
Am citit cu mare interes acest articol, precum si comentariile, deoarece am si eu ceva problema de sanantate care are legatura cu imunitarea. As dori sa te rog sa ne spui ce fel de spirulina iti cumperi si de unde, intrucat am auzit ca nu toate sunt de calitate si nu as sti ce sa mi cumpar.
Am citit cu interes tot articolul, dar si comentariile. Noi fiind o familie tanara (aproape 4 ani de casnicie si o fetita de 3 ani) am experimentat deja cate ceva din alimentia echilibrata despre care vorbesti in articolul tau si suntem constienti ca schimbarea se va petrece in timp dar primele efecte au fost legate de adaptarea excelenta a organismului prin scaderea greutatii, iar in momentul de fata suntem foarte aproape de greutatea recomandata asta, in conditiile in care, acum 6 luni cand am inceput schimbarea si eu si sotia am fost considerati supraponderali. Acum am vrea sa facem un alt pas si anume sa incercam medicina homeopata. Pentru asta m-ar ajuta daca se poate sa ne spui mai multe impresii despre ASC Clinic si doamna dr. Adriana Corina BLAJ.
Multumesc!