MENU

de • 26 noiembrie 2014 • adevărurile meleComentarii (14)

despre intoleranţă şi piele

Ieri am primit în dar două genţi-plic de la o fată care le meştereşte singură şi tare bine îi iese. Sunt pur şi simplu minunate, iar sîmbătă abia aştept să o port pe prima la teatru, merge la fix cu rochia pe care mi-am luat-o. Muiere frivolă, deh! M-am lăudat cu ele pe facebook din drag de ea şi de munca ei, să le vadă şi alte muieri frivole, să o ajut. Dacă vă plac, aici o găsiţi. Nu de asta mi le-a dăruit, dar aşa am simţit eu să fac. Şi jap, a şi sărit o demoazelă cu o poză cu un ied, că dacă e de piele ea nu poate umbla cu animăluţe la subraţ. I-am zis că nu e de piele de animăluţ ci de om rău, că pe ăştia îi prindem şi jupuim şi facem poşeţele din ei. Nu a gustat gluma, ba a devenit agresivă la adresa ucigaşilor de animale în scop de poşetă şi papuci. Şi m-a admonestat că eu sunt scriitor, deci ar trebui să educ oamenii şi că ea se luptă cu mentalităţi… Că noi ne bulim karma purtînd papuci de piele şi suntem săraci cu duhul.

POSETAPOSETA1

În primul rînd, she got it all wrong. Scriitor vine de a scrie, nu de la a educa. De acolo se trage altul, educatorul.

În al doilea, eu una nu mănînc animale. Alţii o fac, dar eu nu le sar în gît. Sunt vegetariană, o afirm cît de des pot, dar fără a mă erija în purtătoare de adevăruri absolute şi în educator cu forţa pentru alţii. Abordarea asta mă lezează, la fel cum mă lezează orice abordare extremă care împarte lumea în buni şi răi, ucigaşi mîncători de animale şi sfinţi vegani, mame bune alăptătoare şi mame rele nealăptătoare, fiinţe bune părinţi şi fiinţe rele nepărinţi şi aşa mai departe. Oamenii au propriile motive şi neputinţe, boli, defecte genetice poate, pentru a nu face parte dintr-o categorie sau alta. Iar noi nu le cunoaştem. Să fim fericiţi cei ce putem alăpta şi face copii, de exemplu, dar să lăsăm bolovanul din mînă jos, că poate ăla pe care îl lovim e steril, bolnav sau cine mai ştie cum. Şi dacă nu e decît o alegere, e ok să alegi să mănînci carne, să faci sau nu copii, să alăptezi, tot aşa cum e ok şi pentru mine să aleg ce cred eu că e mai bun pentru mine. Iar dacă greşesc, tot eu plătesc, nu vine domnişoara vegană la judecata de apoi să răspundă pentru mine.

Faptul că nu mănînc animale nu mă face mai bună decît nimeni. Nu sunt cu nimic mai presus decît un om care haleşte o bucată de viţel la masa de prînz. Ba s-ar putea ca ăla să fie om mai bun decît mine. Respect opţiunile altora, atîta vreme cît nu mi le impun şi mie. Dacă pot explica de ce am făcut alegerea asta o fac, la fel cum am făcut-o aici, dacă aveţi curiozităţi de ce mi-am modificat stilul de viaţă, click şi citiţi. Dacă nu, nicio pagubă. Iar karma…, of! Karma nu se buleşte purtînd o geantă făcută cu dragoste de cineva pentru tine. S-ar putea însă să nu se simtă prea bine atunci cînd eşti intolerant, cînd îi insulţi pe ăia aflaţi într-o altă parte a opţiunilor personale decît tine sau cînd crezi că alegerile tale de viaţă sunt the shit, iar deh, rahatul tău miroase mai frumos.

Singurul fel în care îi putem influenţa pe alţii nu e să le lătrăm că sunt nişte tîmpiţi şi noi ştim mai bine, ci fiind exemple noi înşine. Eu una prefer să port cizme şi poşete de piele decît să le scuip oamenilor că sunt cretini, out of the blue. Nu mă strîmb cînd alţii comandă carne, vorbesc despre alegerea mea dacă sunt întrebată şi cu cine ştiu că pot face asta fără să pară că îmi impun poziţia, că mă dau evoluată şi sofisticată. Nu am aderat la un trend, am făcut-o din convingere personală, a fost alegerea corectă pentru sănătatea mea. Şi atît.

E plin internetul şi nu numai de tabere cu evoluaţi extremişti care au găsit răspunsul la toate întrebările şi îl forţează pe gîtul fraierilor. Eu una ştiu doar că nu prea ştiu mare lucru şi mă feresc ca de dracul de ăia care le ştiu pe toate, sunt convinşi pînă în măduva spinării de adevărul lor şi folosesc forcepsul ca să mi-l inoculeze şi mie. Mulţumesc, dar nu, mulţumesc.

Eu, mai ca vechii greci aşa, cu moderaţie şi echilibru, cît se poate.

Băi, şi ce faine sunt poşetele alea de piele!

14 răspunsuri la postarea despre intoleranţă şi piele

  1. blo spune:

    Am mai spus ca nu-s fan friptura, insa nici vegetariana-vegetariana nu sunt, pentru ca daca renunt luni de zile la carnita, ma anemiez ceva de speriat, cu tot cu suplimente de vitamine& shit.
    Ma bucur ca esti echilibrata si ca nu sari in beregata celor care fac alte alegeri (constransi sau din convingere).
    Pup iu cu drag
    <3

  2. ANGELA spune:

    Cand citesc ce scrii, atat de tare ma identific cu ce spui, ca-mi dau lacrimile. Parca as fi spus eu, daca as avea si talentul… Te citesc si te admir pentru multe, dar cel mai mult pentru sinceritate.

  3. Silvia spune:

    Buna Petra,

    Te citesc de putin timp, insa ti-am rasfoit sarguincioasa toate filele blogului. Te felicit din toata inima pentru dedicarea ta acestui locsor care ne face noua viata mai frumoasa. Printre randurile tale se vede frumusetea ta, atat cea sufleteasca cat si cea exterioara.

    Si eu sunt vegetariana, dar port pantofi si genti de piele pentru ca asa ma simt bine. Am intrat chiar acum pe pagina cu genti a prietenei tale si sunt superbe. Imi place foarte mult.

    Hai sa fim cu totii sanatosi si fericiti.

    Te pup,
    Silvia

  4. Emilia spune:

    Eu îs vegetarian doar 80%, adică o zi pe săptămâna mănânc carne, puțină și dacă se poate să știu unde a crescut. Consumul de carne îl găsesc normal, suntem omnivori, dar cu măsură. Se exagerează mult. Iar felul cum a ajuns să fie produsă carnea mă cam sperie. Și sunt de acord că fiind intoleranți nu ajungem nicăieri.

    Dar de curând, din discuți în jurul propriei mele colecții de accesorii din piele, am ajuns să cercetez în amănunt de unde vin ele… frumoasele mele accesorii de piele care țin ani de zile și păr mai comode și… pot să înșir avantajele pielii față de plastic până mâine. Se pare că producția industrială de piele e mai urâtă decât cea de cârne. Nu doar că animalele sunt chinuite, dar și „sclavii” care o prelucrează. Eu nu zic să devenim intoleranți. Nici nu îmi voi arunca pantofi la gunoi, că nu ajuta pe nimeni. Știu că până la urmă fiecare folosește ce găsește mai bun. Dar când se poate să alegem o sursă mai corecta sau să fim un pic conștienți/informați de ce însemnă consumul nostru, nu strica. Zic eu…

    Da, tanti care a comentat cam dă cu parul și motive ei îmi par mie superficiale pt că eu cu karma sunt afona. Gentuțele sunt superbe. Dar mă îndoiesc că își permite o sursă de piele pt care nu a suferit nimeni. Mă fac ca uit când mă apuca. Dar dacă se poate aș cumpăra ceva atât de frumos lucrat din alt material. Sau și mai bine, dacă ar fi făcute din resturi – upcycling. Sunt fascinata de upcycling. Poate tanti care face gentuțe plic se diversifica și pe alte materiale.

    Nu vreau să dau și eu cu parul. Sper ca mesajul aici era doar „intoleranță nu te duce nicăieri” și nu un argument pt a ignora ce nu ne convive. Atât.

  5. Cica mai bine urmezi legea ta, fie ea si gresita, decat sa incerci sa urmezi legea altora.

  6. Petronela spune:

    e o discuţie nesfîrşită asta cu chinuitul animalelor…

  7. ram spune:

    mdap
    de aia am spus , la un moment dat, ca dialogul asta trebuie purtat in abatoare
    acolo extremele nu se vor auzi
    (in plus, omii vor face alegeri constiente)

    echilibrul, pt mine, poate fi cautat prin filtrul utilului : un bocanc de iarna care sa imi tina cald cand ma sui nush unde pt ca tre sa salvez omii inghetati, are sens. o geanta care sa justifice sangele si urletul si spaima si ochii aia? hm.
    asta nu inseamna ca ma uit stramb la o geanta din piele, daca o vad. dar ma uit 🙂

    ps. neintentia polemica sper sa fie simtita. daca ar fi fost, altul era tonul si alte cuvintele. adaug ca imi permit postarea pt ca asta nu e un text cu valoare literara, ci o opinie 🙂
    pps. prea tanar fiind, aveam des regretul ca nu pot pocni exageroantele astea din zona eco/veggie, care mai mult cacat aduc cu gemetomugetul lor. azi le inteleg rostul , asadar raman doar cu hm.

  8. andreea lavinia spune:

    Bai, mi mi se pare o tampenie sa spui treaba asta cu chinuitul animalelor, in primul rand, doamna in cauza ar trebui sa stie ca, animalele sacrificate in scopul confecționării gentilor si incaltamintei din piele, sunt animale care, ori sunt bolnave, ori batrane, ori nu sunt bune pentru alt uz decat asta . Dansa spune ca nu e de acord sa purtam piele, pai si ce fac ma incalt cu pantofi de ultimul drum? De scai? In antichitate lumea nu folosea vinilin , folosea pielea de animal . De ce sa cumpar lucruri scumpe si proaste calitativ , in defavoarea celor din piele ? Am o problema cu monturile la picioare si ironia sortii face ca ,altceva decat incaltamintea din piele sa-mi creeze disconfort, sa mi creasca monturile de 10 ori din cauza calapodurilor proaste , chinezesti. Iar chestia cu poseta este iar o aberatie, o poseta din piele o ai ani de zile , una din vinilin , pe langa faptul ca e made in china e si inestetica pe alocuri. In rest te pup cu drag 🙂

  9. Andreea spune:

    Moderatie cred ca este cuvantul cheie. Eu am fost crescuta in stil pur romanesc, dupa Revolutie, carnea sa fie prezenta la orice masa, si trebuie sa-ti cumperi multe haine/pantofi/genti etc , pentru ca acum se poate si inainte nu se putea ( nu dau vina pe parintii mei). Cel putin in anii 90. Intre timp am invatat sa fac totul cu moderatie : mananc carne destul de rar, dar o mananc inca, pentru ca , cred, corpul nostru are nevoie de ea, asa cum mananc si grasime si dulciuri/zahar din cand in cand. Cat despre cumparaturi, de orice fel, incerc sa urmez regula : ce se strica se inlocuieste, ce nu se strica, poate fi folosit multi multi ani, chiar daca „moda” a trecut.
    Am calatorit si calatoresc extrem de mult in ultimii 7 ani, si tot impachetand si despachetand, uitand lucruri acasa, pierzand lucruri, am descoperit cat de putine lucruri am nevoie pentru a fi bine ( haine, pantofi, bijuterii, genti etc). Pot zice cu mana pe inima ca toate lucrurile pe care le am incap in 2 geamantane. Si mi-e foarte bine asa. Pana la urma nu lucrurile conteaza. Probabil de asta urasc consumerismul , productia in masa , si marketingul in general 🙂
    Treaba asta cu protectia animalelor cred ca este putin dusa la extrem, de catre oameni frustrati, care in loc sa se simta bine in viata lor, improasca cu noroi si ideile lor fixe alti oameni , probabil din plictiseala. Daca ar avea o viata implinita/fericita, nu ar mai avea timp sa se uite si in ograda altora si sa judece alegerile altora. Fiecare om e diferit, si ar trebui sa respectam alegerile fiecaruia. Pana la urma suntem aici sa ne traim propria viata, si nu viata altora.
    Lasa-i sa comenteze si vezi-ti de viata ta, nu are rost sa iti pierzi timpul sa „te explici” nimanui.

  10. Mira spune:

    foarte interesant articolul. intoleranta si fundamentalismul sunt carje pe care le folosesc oamenii care nu au o gandire prea nuantata. chinul animalelor nu e diferit de chinul oamenilor, compasiunea noastra ar trebui sa devina o valaore in sine si sa o manifestam pentru toti fara deosebire. natura insasi are nevoie de compasiunea noastra. in goana nebuna a umanitatii dupa nou si cat mai mult se uita ca halcile de carne sfaraind pe gratare au fost … vii candva. pe de alta parte, schimband zeci de genti de plastic si tot felul de materiale nu esti mai compasiv decat o persoana care are o geanta de piele care poate ca ramane in familie si va fi iubita si purtata de generatii dupa noi. oamenii in trecut ucideau animale doar cat aveau nevoie sa se hraneasca si nu aruncau mancarea nici nu cumparau de la supermarket de 100 de ori mai mult cat aveau nevoie si foloseau pielea animalelor in scopuri practice. mi se pare ca ei manifestau mai multa compasiune fata de ele decat multi vegani.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *