MENU
ale mele

de • 14 aprilie 2015 • jurnalComentarii (30)

paștele acasă

 

Încă nu mi-am dat seama dacă soarele mă urmărește pe mine sau eu pe el. Dar e bine. Trebuie că, pînă la urmă, sunt mai solară decît m-aș fi dat sau aș fi părut în vremurile mele mai gri-dark.

Pînă la urmă, cum ar fi spus Iisus, niciun adevăr nu e bătut în cuie.

A fost un Paște cald. Pe dinăuntru și pe dinafară. Cu ieșit cu fetele, cu rîs, cu povești, cu oameni, cu oamen. Acasă nu a dat colțul ierbii, mugurii abia de se ițesc, pădurea îmi e seacă de frunze, sub geamuri. La mama, liliacul e, și el, gol. Mama-mare, mai mică. Anul ăsta face 88. Curînd. E născută ca mine, în mai. Deși, la masa de Paște, nu își mai amintea că împărțim aceeași lună – cea mai frumoasă dintre toate. Cum tu, băiată, tu nu te-ai născut de cutremur de ești așa cutremurată? Nu, mamă, zice fie-sa, adică mama, eram gravidă cu ea atunci, nu mai ții minte? Nu mai țin, că-s bătrînă, îmi cer moartea… Toată ziua mi-o cer. Cum ți-o ceri, mamă mare? Uite-așa: Doamne, ia-mă odată, că nu mai pot, nu mă mai țin bulendrele. Da’ văd că nu m-ascultă, cred că mă ține să fac prescură la biserică. Că nu oricine poate să fie prescurăreasă, tre’ să fie femeie bătrînă și văduvă. Și să nu aibă gagic. Rîde. Dar unde ți-s toți gagicii, mamă mare? Ei, or murit toți. Că am și zis, cînd m-o lua hăl de Sus, oare la care să mă și duc? Păi și, te-ai hotărît? Normal, zice, la bărbatu-mio mă duc. Tu-l mai ții minte pe tată-to mare? Că iaca, se fac 24 de ani de cînd s-o dus. Bunînțeles că îl mai țiu, că doar și eu sunt bătrînă, nu vezi? Nu văd, băiată, tu nu știi că eu de doi ani nu mai văd? Stă la o palmă de mine, la masă. Mă apropii cu fața mai tare de a ei: acum mă vezi? Cum sunt? Te văz, băiată, dar mai în ceață. Ce bine, se hlizesc ale mele, străbunica te vede deja cu efect, fotoșopată. Mama mare rîde și ea, deși nu știe ce e aia fotoșopată. Auzi, tu băiată, azi o cîntat popa la biserică în patru limbi și am rămas așa prostită, că acum înțelegeam, acum nu mai înțelegeam și mă miram, oare ce o mai fi și cu capul ăsta prost al meu de nu pricep nimica, dar după aia o venit ăsta micu’ și mi-o zis că popa cîntă în altă limbă și am venit de acasă. Rîde hîtru, cum știe ea. Iar eu îl rog, pe furiș, pe hăl de Sus, să o mai țină o țîră.

Las cam tot ce iubesc acasă și plec iar spre București, amestecîndu-mă cu miile de oameni care se întorc după Paște. Ore după ore în coloană, cu viteza întîia și a doua, blocaje de zeci de minute, numai bine să-mi reamintesc de ce iubesc atît să fiu provincială. Vor trece multe, multe zile pînă o să mai ajung înapoi. Sper să mă aștepte zarzării-n floare.

Hristos a Înviat!

(foto: fetele mele, mama, mama-mare. dap, mă dau mare!)

30 răspunsuri la postarea paștele acasă

  1. Chircu Victor spune:

    Dă-te mare! Este necesar câteodată, mai ales când ai și cu ce. 😉

  2. Lorin Coryllus spune:

    Adevărat. 🙂

  3. alex spune:

    strabunica din partea tatalui a murit pe la 90 de ani, acum fo 15 ani. era oarba de aproape 20, asa ca, practic, pe mine si pe sora-mea nu ne vazuse decat cand eram foarte mici. ne duceam in vizita o data pe an, ca tata era de langa turnu-magurele, ajungeam la ea, ne pipaia pe fata si spunea: ăsta e aurel, asta e rodica, ăsta e sandel, asta e ina…ne stia pe toti, desi nu-i spunea nimeni cine se afla in fata ei. 🙂

  4. macanta spune:

    E sentimentul ala adevarat de familie, cand ii stii pe toti acolo acasa, prima casa, cea a copilariei.
    Frumoasa mamaia, de la ea ati mostenit trasaturile fine, imi inchipui ce ravagii a facut in tinerete !

  5. Mihaela spune:

    Adevarat a Inviat! Da-te mare, ca ai si cu ce!:-):-). Mi-am sunat si eu bunicele, ca tare dor mi s-a facut de ele dupa ce am citit ce ai scris. Si mi-am adus aminte cum de la bunica paterna din curte se vede varful Buila plin de zapada chiar si vara, uneori…Si tare imi doresc sa le am langa mine multi ani de-acum incolo…Am avut noroc sa imi cunosc strabunicii (4 din ei), ultima strabunica a murit cand aveam 17 ani si era plina de umor si veselie…o alta poreclea pe toata lumea…Si acum ma bucur de bunicele care inca sunt langa mine. Sa ne fie sanatoase si cu viata lunga.

  6. Raj spune:

    Va va traiask tus4lea, dna Ana ! Sa fiti feri, multzu de viata pe care o aveti si sa nu tanjiti la mai mult, caci e sufi ce aveti ! Ca 1 unki imi spunea ca daca tanjesti dupa avere mare, ai parte de boli, de copii andicapati si de amante tampite…

  7. Raj spune:

    Pai daca sunteti nascu in 77, puteati sa fiti fata mea, dna Petronela, caci io in 77 aveam 19 ani si par la cur…

  8. Mihai spune:

    deci eu sunt ala cutremuratu ca-s nascut in aprilie 77 😀
    adevarul e ca o vreme , am fost balbait ,cand eram la pubertate si voiam sa spun mai multe chestii odata . deci sunt mai mare ca tine cu o luna , …ehe cand te nasteai tu eu eram satul de plans.

  9. dojo spune:

    Nepoatele lu’ kilometru is fetele tale, frumoase foc si lungane. 😀

    E bine cat ii gasesti acasa pe cei dragi. Mama mea mare (cea care m-a si crescut) are 85 de ani. Si mi-e groaza sa ma gandesc ca ne vom desparti probabil in viitorul (sper eu cat mai indepartat)

  10. alex spune:

    ce inaltime are fata cea mare ?

  11. Camelia Bora spune:

    Frumos scris și de data asta. Mi-ai transmis o stare de normal și de echilibru.
    Să fiți sănătoase și fericite. Să vă bucurați din plin de momentele astea de acasă.
    Mi-e tare drag de voi.

  12. Raj spune:

    Si mi-e mie teama ca fimea sa nu se indragosteask de 1 Mai mititel ca ea, caci are la 18 ani, 1,90 si practica si giugitzu. Am facuto tarziu, probabil ca so ruptprezervativu. Mumasa ca so pocneasca cand si cand, tre sa se urce pu-1 taburet. Ma-sa o cearta precum ca cica ii lungana si naroada ca tacsu (in spetza io) , dar sa stiti ca exagereaza, nu-s narod, ci doar asa 1 pic cu problem la gulie. A zis nevastamea ca lumea zice ca io + fata nu suntem normali, ca ditai palugile ne dam cu rolele pe vale si ca nui fru ca io om la 57 de ani, nalt ca bradu, prost ca gardu , cum zicea taicutzu, Dzeu sal erte, sa ma dau cu rolele ca sa-si stuke babele in san, caci alantaeri era sa pravalesc o baba transportatoare de cos cu coliva, care thocmai intra la beserica ca sa mai cleveteask si ea cu celenalte babe. A zis nevastamea sa facem Pastele la sora ei care sta departe, dar io nu pot pentru ca sa zbor cu avionu penca sufar de prabusire, iar cu otocaru nu, penca ma pis des, din cauza medicamentatiei si nici cu mertedesu din anii 80, nu pot, pt. ca-i obo, din cauza drumului lung si mai si ploua prin tavan si ma trage curentu la shale, ca-s nevoit sa sofez cu braul cu motive nationale,cu care se incingea el la coasa….

  13. „Băiată'”… da, bine zis.

    Mamaia mea-mi zicea „puiţ (-mic”; unde eşti, Mamaie ? 🙁 ).

  14. Alina spune:

    Esti o fiinta minunata, inspiri prin ganduri exprimate simplu si curat!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *