MENU

de • 2 decembrie 2013 • bucăți de mine, O să mă ştii de undevaComentarii (16)

o cafenea în zori

piaţa era pustie la ora aia matutină. simţeam pînă la piele prin haine vîntul care îmi hăulise pe terasă, toată noaptea. aşa e în zilele vîntoase, auzi şuieratul ca în preerie. cafeneaua era goală. galantarul plin de croissante, prăjituri şi foietaje. bruneta de la casă mă privea condescendent cumva în timp ce îmi comandam caffe-latteul. apoi am auzit-o pe Katie cîntînd şi am simţit o moleşeală în spatele genunchilor. eram singură în cafeneaua aia din piaţă, cu cafeaua cu lapte şi Katie Melua, era aproape bine, eram aproape fericită de întîmplare şi totuşi tristă, cumva, nu era nimeni pe străzi, nici porumbeii. oamenii dormitau în casele lor aburinde, era ora la care începea weekendul lor, îi simţeam întinzîndu-se leneş, corpuri calde în paturi albe şi tot aerul mirosea a cafea cu lapte şi scorţişoară. stăteam în cafeneaua aia, foarte singură şi prea aranjată, nimeni nu ieşea şi nimeni nu intra. nicăieri. oraşul se pixeliza uşor cum îl priveam pieziş şi împăienjenit. nu-i nimic, mi-am spus şi am mai sorbit o gură de cafea, nu-i nimic, am mai stat singură în cafenele goale, simţindu-mă turist în propriul oraş. era martie, mă tem, tot vînt, tot frig, tot piele şi suflet zgribulite, mai tîrziu o să se deschidă la Cărtureşti şi poate o să îi rog să mă primească cu chirie acolo, mereu mi-am dorit să locuiesc într-o librărie, mai ales una cu ceai şi caffe-latte cu scorţişoară. între cărţi nu mai eşti niciodată singură, sunt toţi iubiţii tăi cu care ţi-ai deflorat neuronii, dendrită cu dendrită.

16 răspunsuri la postarea o cafenea în zori

  1. Lauar Driha spune:

    Piesa aceea a lui Katie Melua am descoperit-o cand implineam 22 de ani si senzatia ca ma simt ca la 17 ani era perfect asemanatoare cu ceea ce traiam la momentul ala. In anul ala ma indragosteam iremediabil de cel care este astazi fauritor cotidian de zambete, toate ale mele, in fiecare zi, niciodata identice.
    De cate ori o ascult imi amintesc ce potrivire nebuna intre versurile ei si amintirile care ma leaga de piesa!
    Daca primesc in chirie la Carturesti poate ai nevoie de o colega de camera…
    Sa ai o saptamana frumoasa Petronela!
    Te imbratisez!

  2. Codrut spune:

    Bre, nu ziceai ca te-ai lasat de fumat?
    Ori te-ai lasat din martie?

    • petronela spune:

      ba m-am lasat, dar tocmai pt ca m-am lasat, din cand in cand mai fumez o tigara. fiindca pot. 😀

    • curly spune:

      wow!ce scuza slaba!!
      de ce nu recunosti ca esti vicioasa, dear? as simple as that…

    • petronela spune:

      ba deloc slaba. adica, eu recunosc ca sunt si vicioasa, atunci cand e cazul. in acest caz, fumez uneori, cand am chef, nu zilnic si faptul ca imi aprind o tigara nu inseamna ca ma reapuc de fumat. asa ca stai jos, 3.

  3. jessica spune:

    Incredibil! Multa spontaneitate si gimnastica intelectuala! Spuneai ca esti nascuta sub semnul Gemenilor?

  4. Mario spune:

    True story :
    Cand eram mai mic, in perioada vacantei de vara stateam la bunicii mei, un sat pierdut – cum am mai zis – pe langa Fagaras, in inima Ardealului. Pasionat fiind de carti, inca de mic copil, am cerut voie invatatoarei din sat sa ma lase la biblioteca ca sa imi iau o carte de citit (pe la 10 dimineata).
    Pe la 4-5 dupa amiaza o aud pe bunica mea cum ma striga de mama focului. Eu am iesit pe geamul de la biblioteca si am intrebat foarte mirat de ce ma cauta. Dupa ce si-a tras sufletul mi-a povestit ca bibliotecara a venit pe la 11, a vazut ca nu e nimeni si a incuiat biblioteca, iar bunica mea nu stia unde sunt. Eu, cufundat in lumea lecturii, am pierdut efectiv notiunea timpului si am ramas incuiat in biblioteca … vreo 6-7 ore.

  5. Alin spune:

    Negruto, traversa peste vinisoare semnifica o traire sau un apelativ vocativ?
    Acum, intreb, pentru ca mi-ai spus tu de numele nesabuit 🙂

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *