ideea de sms cuvântează? şi dacă da, cu ce vorbe?
uneori sunt proastă. da’ nu oricum. ci proastă ca noaptea. simt aşa vorbele pe buricele degetelor, mă mănâncă şi totuşi când le tastez ceea ce iese nu exprimă ceea ce vreau. eu numesc asta prostie.
altădată sunt doar redundantă. la dracu, cuvintele sunt aceleaşi pentru acelaşi gen de trăire. iar dacă trăirea e specială, ai belit-o, tre să te documentezi o săptămână ca să găseşti fix vorba care să surprindă nuanţa, asta dacă ai noroc. fiindcă mie îmi pasă de vorbe. şi de nuanţe.
de mult mai puţine ori reuşesc. atunci sunt fericită.
m-am gândit să brevetez ideea de mesaj gol. mesajul de umplut cu orice vrei tu, iubitul meu /iubita mea. cu orice ştii tu că aş putea simţi eu. cand sună telefonul a mesaj, deschizi si îţi apare: nimic de afişat. cum sună: nimic de afişat.mai inteligent decât orice semn, orice foc pe deal, orice vorbă pe care au mai spus-o milioane înaintea ta. nimic de afişat. nimic care să poată încăpea în vorbele din masa vocabularului, adică. ceva atât de intens încât nu poate fi exprimat în cele 140 de caractere ale unui short message. ceva ce numai noi doi ştim.
ceci n’est pas une leçon Postarea următoare:
dezorganizată fiind, şedinţe cu părinţi cutreieram
sa-ti urez bafta?
“Aș fi vrut să am niște cuvinte numai ale mele, dar nici măcar asta nu am. Cele de care dispun și le folosesc chiar acum au zăcut în cine știe câte conștiințe până la mine”
J. P. Sartre
😉
A…a fost brevetat…din pacate…o data cu politica…te-ai gindit la politica cumva??? 😉
no fuckin way.
A spus cineva la un moment dat, întrebat fiind, cum scrie (Petre Țuțea, dacă nu mă-nșel): „Mă simt emoționat în fața paginii albe de hârtie!” Fă la fel. Simte-te emoționată în fața claviaturii și poate așa îți vor veni cuvintele mult mai ușor, fără geniul muzei ascuns pe undeva prin firmware-ul telefonului.