MENU
coarda

de • 17 aprilie 2015 • adevărurile meleComentarii (21)

cel mai norocos om din lume (eu sunt)

Există zile în care mă simt, pur și simplu, cel mai norocos om de pe suprafața întregului pămînt, fără nicio exagerare stilistică. Cel mai fericit. Stau și mă întreb: ce naiba ai făcut să meriți toate astea? Cum ai ajuns aici?

Există zile în care mi-e teamă că o să-mi crape inima de emoție și bucurie. De foarte multe ori, bucuria asta vi se datorează vouă. Nu am simțind venind asta. Nu am fost pregătită. Încă nu sunt. Mă simt în continuare la fel de copleșită ca la început de reacțiile voastre, de mesajele pe care mi le trimiteți. Citesc ceea ce îmi scrieți și mă întreb: tu, tu ai făcut asta? Ai reușit tu să miști în oamenii ăștia, în felul ăsta? Și mă umple un val de bucurie dementă că, la naiba, nu consum degeaba aerul pe planeta asta, că sunt și eu cumva, de ajutor, unei foarte mici părticele din lumea în care m-am născut. E un sentiment năucitor și vreau să vă mulțumesc, cu lacrimi în ochi, fiecăruia dintre voi.

Fiindcă pur și simplu mi se pare că sunt cel mai norocos om din lume. Numai cel mai norocos om din lume ar putea găsi mesaje ca cele de mai jos, pe care le-am strîns de miercuri pînă azi într-o pagină de word ca să nu se piardă în multitudinea mesajelor pe care le primesc, ca să le tezaurizez. Știu, e mălăieț, siropos, corny, pathetic, îmi asum că sunt și așa. Cred că vine o dată cu senzația asta de wow, cît de tare e ce mi se întîmplă, cît de mișto e viața mea, sunt cea mai fericită femeie, am tot ce mi-am dorit vreodată, sunt on the motherfucker, acum pot muri liniștită.

Violently happy.

“Am avut un flash – de multe ori ma gandeam la Anais Nin, cat de vizionara a fost femeia aceea pentru vremurile ei, si tocmai vremurile ei si oamenii intalniti au scos la iveala curajul ei de a trai si de a scris, de a spune. Feminismul ei, sondarea subconstientului etc. Nu e o comparatie cu ea. Aseman doar senzatia de bine pe care o am cand o citesc pe ea, cu senzatia de bine, libertate si ceva nou, de care avem nevoie, atunci cand te citesc pe tine. E foarte reconfortant sa descopar ca existi, ca te avem. Ca „te avem”, in sensul ca te putem citi, mai mult, ca putem interactiona. Ca uite, pot sa iti scriu. Si tu, sa imi raspunzi! Mai citeam si din postarile despre tine si relatia cu fetele tale. Totusi esti o femeie nascuta si crescuta o buna bucata de timp, in comunism. Si parca nu ai crescut. Asa scrii, asa gandesti; si nu e nonconformism, nu e revolta. Esti chiar tu. Sper intr-o zi sa iti pot scrie cat de mult te admir. Si te apreciez si cat de mult ma inspiri si inspiri Felul asta de a fi cu tine si de a te vedea cred ca fac din tine fix ceea ce esti. Asa cliseizat cum suna, tot amalgamul asta de permisiuni, echilibru, alegeri te zamislesc ca fiind tu, aceasta femeie da, cu mult inaintea vremurilor noastre”

Acesta este un mesaj primit ieri. I-am spus interlocutoarei mele că, mulți ani înainte, scriam, după ce îi recitisem jurnalele: sunt o Anais a timpurilor mele, gîndindu-mă la cît de aproape de structura ei mă simt. Fără să fie vreo aroganță legată de dimensiunea ei de scriitoare – eu nu îndrăzneam să visez asta acum și nici azi nu o fac.

“Vreau sa-ti spun ca ti-am citit ambele carti si ca mi-au placut foarte mult. Cand am citit „O sa ma stii de undeva” eram intr-o perioada foarte urata, iar cartea ta m-a ajutat sa-mi revin si sa las in urma perioada aia. Te admir mult pentru cine ai ajuns sa fii acum si mi-ar placea sa reusesc sa am si eu taria sa las in urma lucrurile urate si sa merg inainte invatand cate ceva din tot ce mi se intampla. Incet, incet, incep sa ma maturizez.”

“Tocmai am terminat de citit „Alive” si voiam sa iti marturisesc ca am sorbit fiecare litera, am ras, am suspinat si m-am mirat. Cartea m-a insotit peste tot, pana cand am terminat-o. Te iubesc si ma bucur ca existi si ca scrii. Te voi urmari cu mare interes in continuare.”

“Bine ai venit in casa mea! Mi-am dorit cartile tale de cand au aparut, dar nu am indraznit sa cer nimanui… azi am primit pachet de la sora mea si te-am gasit, cu tot cu autograf! Am plans! Ma bucur sa te cunosc! Numai bine! “

„Omule, imi dai curaj! imi dai curaj! de doua zile prietena mea imi spune de tine, imi trimite linkuri cu tine, eu te citesc cand ajung acasa. Citesc si nu ma mai satur! toate spaimele mele, fricile mele, mi le scoti in fata, cititndu-le pe ale tale, cu voce tare, le recunosc pe ale mele! nu sunt (toate) identice, dar ma trezesc ca plang pusa fortat in fata unei oglinzi! toate bucuriile mele, imi place sa le spun binecuvantari, imi sunt si mai mari, mai pline si mai dodoloate! am senzatia ca tocmai am pus frana dupa ce am gonit nebuneste pe autostrada! ca am tras pe dreapta si…respir! si vad lumea! m-ai tras de maneca, fara sa ma cunosti, si mi-ai aratat cat sunt de vie, asa cu spaimele, grijile si iubirile mele neconditionate!”

Spuneți și voi, există om mai norocos și fericit ca mine?

Mulțumesc. Mulțumesc. Mulțumesc.

21 răspunsuri la postarea cel mai norocos om din lume (eu sunt)

  1. Mihaela spune:

    Eu zic sa incepi sa te obisnuiesti. ;-);-);-).

  2. Mihaela spune:

    Si daca tot esti la mine in oras, poate ne vedem la cafeaua aia. Stiu o cafenea tare misto. 🙂

    • Petronela spune:

      din păcate, sunt în oraș la o muncă teribil de cronofagă. practic doar cît dorm nu muncesc, așa e proiectul ăsta. nu am apucat să mă văd cu nimeni și nici nu mai sunt șanse, intrăm în producție în cîteva zile, e belită.

    • Mihaela spune:

      Ei, atunci spor la treaba! Cine stie? RamanVama, Brasovul si Balcicul. Poate te vad pe undeva.:-):-):-)

  3. ANGELA spune:

    Ma gandesc demult sa-ti scriu, pentru ca te citesc si sa-ti spun ce simt. Mi se pare ca orice as spune nu suna suficient de destept pentru nivelul tau. Citesc toate mesajele in care persoane curajoase isi exprima aprecierea si starea de bine sau de emotie pe care le au cand te citesc. Eu ma regasesc in toate aceste mesaje si te rog, cand le citesti sa ai in vedere ca si eu, Angela, te iubesc, te apreciez, ma regasesc in ce scrii, plang uneori cu tine si sa ma bucur cu tine.

  4. Vanda spune:

    In loc de „acum pot muri linistita” mai bine te-ai gandi si simti „de-acum pot trai fericita”… Pentru ca si Jim Morrison, cand a primit primele lui carti de poezii si le-a tinut in mana pentru prima data a zis ” Now I can die happy” si, din pacate, asta a si facut dupa cateva luni… Nu cred ca ne dorim un eveniment asemanator.

  5. Bookish spune:

    Cred că pentru un scriitor împlinirea supremă este exact aşa cum o descrii tu, când te simţi cel mai norocos om pentru că măcar o mână de oameni se regăseşte în scrisul tău. Felicitări şi la cât mai multe cărţi 🙂

  6. elena spune:

    scrii atat de romaneste,firesc,adevarat.Meriti tot ce este mai frumos.Asa cum am mai scris aici,pentru mine esti o ILEANA VULPESCU

  7. aA spune:

    sunt unul din cititorii din umbra… care nu are acces la urmatoarea pagina- goala- mi se semnaleaza un troian. e doar problema mea?
    multa liniste sufleteasca si implinire in tot ce faci 🙂

  8. aA spune:

    multumesc, azi merge 🙂

  9. Dacian R. spune:

    Interesante articolase pe acest blog. Am vreo 3 sau chiar 4 curiozitati pe care am slabe sperante ca mi le veti satisface.

    1. Dvs locuiti la Sibiu?

    2. Ce varsta aveti?

    3. Sunteti casatorita, aveti copii?

    4. Ce meserie practicati?

    Aceste informatii nu sunt cele mai cruciale, sunt doar curiozitatile mele. Cu respect, D.R.

  10. Dacian R. spune:

    Multumesc pt raspuns. Voi cauta mai intens 🙂
    Oricum, pana acum n-am gasit nimic despre familie. Am aflat doar ca aveti 36 de ani, scriitoare si sunteti … o feminitate lirica. Nu am gasit nici orasul in care locuiti dar presupun ca sunteti in Sibiu, locul in care a fost admonestat Plesu, sau ma rog, librareasa, prilej cu care am aflat si eu de blogul dvs.

    • ionela spune:

      E bine că ai doar patru curiozități, ce te făceai dacă erau mai multe?
      Dacă te interesa şi ce cărți a scris, şi la ce lucrează acum, şi pe unde mai are lansări, şi dacă i-a fost greu să intre în lumea fascinantă a scrisului, trebuia să citeşti tot blog-ul, aşa din câteva “articolaşe” scapi repede 🙂
      Spor la citit şi sper să găseşi răspunsurile care să te satisfacă 😉

  11. Oana B spune:

    Ma gandesc ca ti-ar placea sa stii ca la Carturesti in Mall Promenada, mai aveau care 1 singur exemplar din fiecare carte a ta. E de bine, nu? 🙂 Te imbratisez, femeie curajoasa si frumoasa! :*

  12. cristina spune:

    din tot ce (te-am) citit, cea mai tare din parcare expresie a fost aia, gen:”construind oameni, cumva deconstruindu-te pe tine…” MAGISTRAL! am pasajul printat, cand mi se face dor de tine si m-apuca frica de varsta adolescentei fiului meu, te (re)citesc..

  13. Gabi spune:

    La tot ce s-a scris frumos aici, ce-as putea sa mai adaug ?
    Doar sa subscriu. 🙂
    Cu riscul sa ma repet : love you ! esti minunata ! 🙂

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *