Oricum nu par zdravănă, mi-a spus fata asta mişto pe care o cunoscusem la mare şi îmi plăcuse extraordinar. Lasă dragă, i-am răspuns, că nici eu nu par. Şi nici nu îţi doreşti să pari sau să fii. Oamenii mişto nu par zdraveni. Zdrăveneala e pentru conformişti, plicticoşi şi morţi. Lasă-i pe ăia să fie aşa.
Toţi oamenii care mi-au plăcut mie nu au fost zdraveni. Rebeli. Au făcut şi zis chestii ieşite din comun. Cînd eram mici, ăia nezdraveni eram exemplele negative, cei care ieşeau din norme, oile negre. Peste ani, tot ăia sunt(em) cei care au trăit, care şi-au ocupat viaţa cu lucruri interesante, nu s-au conformat şi încă sunt tineri, la spirit şi minte.
Cei zdraveni au făcut o şcoală, s-au căsătorit, au făcut copii, au urmat o carieră, au devenit poate şefi, aşa cum se face, şi-au luat o maşină, apoi au schimbat-o cu alta mai bună, un apartament în rate, o vacanţă în Bulgaria sau Turcia pe an, nu au divorţat cînd nu a mai mers, că nu se face, se chinuie şi acum, sunt trişti, obosiţi, cenuşii.
Cei nezdraveni, rebelii, au făcut sau nu parte din cele de mai sus, dar în felul lor propriu. Şi-au ales meserii creative, că deh, nu erau zdraveni. Culori de păr sau freze şuchite, haine colorate, iubiţi şi iubite interesante. Au crescut copii altfel. Nu ar schimba nimic din ce au ales şi sunt gata să o ia de capăt oricînd. Au schimbat, însă, în felul lor mic, lumea.
Mama şi-a dorit mereu să fiu zdravănă. În rîndul lumii. S-a mîhnit că nu am fost în stare. Tare ar fi vrut să mă vadă înregimentată. I-a fost ruşine cu mine, deseori. Cînd m-am tuns cheală, după moartea răposatului, mi-a interzis să apar aşa acasă. Purtam mereu un batic pe cap cînd mergeam la ea. Deşi aveam 22 de ani, mi-a interzis să îmi fac tatuajul pe care îl avea el, că tatuaje au doar puşcăriaşii, doar nu sunt nezdravănă? Mi l-am făcut, oricum. Mi-a zis, ani la rînd, cît ar fi vrut să mă vadă şi pe mine într-un costumaş, un deux-pieces, aşa, ca femeile normale. Nu i se pare deloc în regulă că mă îmbrac ca o adolescentă. . Îmi lipsesc şi bigudiurile – nu fetele, ci bigudiurile de coafor -, doar-doar ce o mai scoteam la un capăt cu nişte bucle. Ce să mai zic de purtări, vorba mamii mari, nu am deloc purtări de femeie de aproape 40 de ani. Eu mă încăpăţînez să o ard aşa. Tinereşte.
Sper să mă ţie Mniezo nezdravănă încă ceva ani. Şi cînd nu s-o mai putea, să mă ia la El, să îi dau de lucru mamei că nu am şi eu un costumaş decent, din stofă, şi pe lumea ailaltă.
Ce-am mai debitat:
dinorfine: jurnal de sevrată Postarea următoare:
alive, la Tipografia
Aferim tie, soro, ca daca n-ai fi tu si altii ca tine, nu s-ar mai povesti. Pai, hai sa stam stramb si sa gandim drept(sau vicerversa, nu conteaza), daca n-ar mai exista Nezdravenii, cu cine s-ar mai compara zdravenii? Nu trebuie sa existe si modele? Daca toate oile ar fi albe, imaculate, fara pic de gri sau negru, ce farmec ar mai avea viata? Ce-ar mai face babele,cartitorii si habotnicii, pudicii si cei ce merg in rand cu turma? Ar avea o viata absolut lipsita de cea mai elementara placere. Pai cum ar fi sa nu aiba pe cine barfi si spiona din dosul perdelelor(usilor, ziarelor..), daca nu s-ar mai compara cu toti zaluzii( trasni-i-ar Mniezau) si nu ar avea imensa satisfactie ca ei sunt atat de buni si de perfecti? S-ar spulbera Universul lor mic si-nghesuit si-atat de cenusiu si prafuit, ar fi complet lipsiti de cea mai mare bucurie a vietilor lor…
AMIN….
:)))
vazut azi om nezdravan
eu, cu un picior zdravan devenit nezdravan din cauza unui mos nezdravan cu o masina nezdravana 🙂
nici nu l-am injurat
poate am gresit: o fi zis ca-i ok sa conduca asa daca lumea nik nu zice
hm
raj, cum fac sa l injur pe nenea ala atunci?
inteles ca sunt neclar, recitind
nezdravanul ala de azi erai tu 🙂
tu si microfonul pe care nu l-am vazut, dar l-am stiut prezent
povestea cu moshu era alta chestiuta
ce mult inseamna un rand lipsa 😉
Dar eu stiu, om schiopatand. 🙂
Beti o mastica, 1 cocartz, 1 bere eftina la pet. Apoi ii veti zice facuti si dreguti, cum vo veni la gura. Io is as la injuraturi, dar numi permite educatiunea si lectura asidua
Regulile ni le impunem singuri. Putem traii si fara reguli(nu stiu cat de bine dar se poate traii). Compromisul in a respecta reguli il facem chiar noi atunci cand pentru a obtine ceva trebuie sa urmam anumite reguli. Este clar ca universul, pamantul viata are reguli stricte dupa care lucreaza si pe care trebuie sa le respectam pentru a ramane vii (alive)… insa aceste reguli sunt destul de putine si simple. Noi „destepti cum suntem- care gandim rational” nu facem decat sa nu respectam acele simple reguli si sa ne impunem o muuuuuuuuuultime de altele nesemnificative care ne fac viata obositoare si stresanta.
Noi romanii avem o spaima de a traii altfel… sa facem aceeasi treaba dar in alt fel. Ce-o sa zica parintii, ce-o zice vecinii, ce-o zice popa „de la Poplaca(Ilarion Ciobanu)” daca aud una sau alta… MENTALITATEA!
Personal am fost si sunt omul care de voie de nevoie am respectat tot felul de reguli insa admit ca lucrurile nu se fac doar intr-un fel si trebuie sa fim deschisi. INSA problema este cum intelegem aceasta deschidere si care sunt limitele ei, pentru ca vedeti dumneavoastra TOATE au o limita.
Omul este o fiinta locuibila si duala cu stari de bucurie sau tristete, interiorizare – exteriorizare, inhibata sau dezinhibata noua nu ne ramane decat sa alegem…
A zis soacramea ca s nazdravan si nedus la beserica. Io la beserica nu moi duce ca ma enerveaza pochii la creeri
Vati tuns chilug, dna Petronela ? Se poarta epilatu total…
aoleo ! sa fereasca D-zeu pe oricine de a-si ingropa copilul, indiferent de varsta. Dar si eu i-am zis mamii preventiv ca vreau sa ma arza si sa faca o bauta d-aia ca-n filme.
A-ha-ha, ce m-a distrat faza cu costumasul, si visul mamei mele e acelasi: sa ma vada si pe mine, macar o data in viata, imbracata intr-un taior frumos, de doamna, si cu parul aranjat! 😀 Ba mai insceneaza si mici comploturi de genul: iesim la plimbare prin oras si ma directioneaza „discret”, spre magazinul X sau Y, si cand ajungem acolo imi arata cate un taioras frumos in vitrina si-mi propune sa mi le cumpere ea! 😀
Mama nu e genul generos, nu imi cumpara nimic, dar cunosc aceste indrumari discrete. 🙂
„Decât” atât am de zis:
http://youtu.be/tjgtLSHhTPg