jurnal, 7 septembrie 2009
s-a strecurat încet, să nu mă trezească, în patul meu. se lipeşte strâns de mine. deschid încet ochii şi mă umplu de o bucurie pe care nu ai cum să o înţelegi până nu ai zămislit la rândul tău, un boţ de carne. are ochii umflaţi de somn şi e atât de frumoasă de poţi înnebuni. mă uit la ea cu nesaţ, sunt îndrăgostită de ea, o trag spre mine şi o cuprind peste trupşorul mic şi bronzat şi o zăpăcesc cu pupături. îmi zice, ghiduşă, ţăcănită, cum e ea: mămucă, am venit la tine să avem un moment de afecţiune, şi se strânge ca un pui de căţel înfrigurat în mine, cu ochi umezi, care cerşesc afecţiune. îmi vine să râd, dar sunt şi înduioşată, aş plânge de dragul ei şi de fericirea că o am. adormim îmbrăţişate, în timp ce eu îi mângâi fruntea frumoasă.
-tu eşti un copil fericit?
-da, mămucă! iar când spune mămucă se strâmbă şi e uşor ironică, dar şi ludică.
fetiţa mea cea mică are ochi negri, mari, care îi râd şi joacă în cap şi păr lins, de parcă şi l-ar întinde cu placa. are pielea smeadă şi buze pline, frumoase. este eu,dar upgradată şi full option, e deşteaptă şi are replici de adult, care te blochează. e de-o ghiduşie leşinătoare, te face să îi cedezi aproape instant. uneori, dimineaţa, când se trezeşte, are părul puţin umflat, de la somn. se studiază în oglindă şi izbucneşte: doamne, arăt ca o contabilă!!! şi se prăbuşeşte de râs. îi place să se joace cu apa, poate sta în cadă ore în şir, iar când vin să o scot îmi spune serioasă: mama, tu nici nu ştii ce îşi doresc copiii. copiii nu vor decât să îşi trăiască viaţa! într-o zi o să facem caietul ăla, cum zice aia mare, în care să notăm deşteptăciunile lu sor-mea. ca aia când coboram Predealul şi sor-sa a întrebat dacă mai sunt multe curbe şi ea a zis: aşa e viaţa asta, o curbă continuă.
cândva, fetiţa mea cea mică va fi o femeie minunată. o ghiceşti deja, cocon din care fluturele care este va izbucni deplin, uluitor.
jurnal, 14 noiembrie 2013
Aşa arată prima pagină html făcută cu mânuţele ei de bigudiu mic. Normal că am plâns. Apoi am dormit împreună. Ce dacă are 12 ani şi 9 luni e şi e domnişoară deja?
„De ce te iubesc?
Pentru că în zâmbetul tău se regăseşte şi al meu. Pentru că fericirea ta înseamnă şi a mea, pentru că ăsta nu e târg, e certitudine. Te iubesc pentru fiecare minut petrecut împreună, pentru fiecare ceartă, penrtu tot. Pentru toţi anii în care ai încercat să faci să îmi fie mie bine, pentru că încă o faci. Te iubesc pentru că mă asculţi, cu toate că eu nu o fac. Pentru că mă înţelegi, cum aş vrea şi eu să mă înţeleg. Pentru că încă eşti cea mai tare mamă din partea asta de galaxie. Pentru că părerea ta despre mine nu s-a schimbat, chiar dacă nu am făcut cele mai la locul lor lucruri. Pentru că ziua mi-ar fi urâtă fără zâmbetul ăla de dimineaţă. Pentru că eşti ceea ce eşti, pur şi simplu. Pentru că alături de tine viaţa e minunată: nu ştiu ce m-aş face fără tine.”
ce vor femeile Postarea următoare:
Moş Gerilă şi tanti Miţa
teribil de frumos, de asta esti alive, a meritat!
Sa iti traiasca, sanatoasa si frumoasa! E rupta din tine, fizic cel putin -:)
multumesc, asa sper, sa fie. cand era mica nu imi semana prea tare si ma ofticam, hehe.
este, este
poti lasa linistita faza sperantelor in urma, fata e din acelasi cantec 🙂
🙂 La multi ani, bigudiului mic!
multumim!!!
Cat de minunat!!!Sa fiti sanatoase ,sa va bucurati mereu una de cealalta.Inteleg ca mai ai o fata,pt ca din poze trasesem concluzia ca mai ai un baiat?Oricum pt o mama cu copii asa mari,esti superba!Inainte de a intra pe blogul tau,nu ma gandeam ca ai copii,si cu atat mai mult,adolescenti.Esti minunata!Ma inspiri….
multumesc, am doua fete mari, niciun baiat 🙂 multumesc pt vorbele fumoase!
Sa dea Dumnezeu sa aveti cat mai multe clipe fericite si ani frumosi impreuna, sa va bucurati una de celelalte pana la adanci batraneti!
Postarea asta-mi demonstreaza ca, pe langa celelalte calitati indiscutabile pe care le ai, esti si o mama de mare exceptie, care a stiut si a si putut sa-si cresca frumos copii frumosi. doar o afectivitate combinata cu o arta foarte rafinata a educarii copiilor poate face ca un copil sa scrie ce ti-a scris tie mezina.
Iar pentru ca ai reusit ceea ce extrem de putini parinti reusesc(noi, nu) sa-ti faci copii sa indrageasca scrisul si cititul intr-o vreme in care tinerii refuza sa mai citeasca, meriti toata dragoste fetelor tale si profundul nostru respect!
Esi o mama foarte norocoasa si fericita, dar, stim cu totii, norocul si-l mai face si omul, iar tu ai pus umarul la greu pentru fericirea si dragostea copiilor tai!
Ma inclin, chapeau!
Multumim din suflet pentru urari si vorbele frumoase!
ce tare!! am si eu 2 fete si simt la fel ca tine. problema e ca nu pot scrie ca tine:) sa-ti traiasca, sa fie fericita si sa fii langa ea long time de-acu inainte!
Cred ca s-a replicat si manuta mititica ce scrie tot timpul in capul tau…Ca unui copil atat de fraged ca varsta sa-i iasa din varful degetelelor asa cuvinte, trebuie sa aiba har.E minunata fetita ta!
multumesc! sper sa se fi replicat!
hmm… fata cea mare nu-i tot cu parul lung?
cand ne scrii si despre fata cea mare?
m-am topiit!! de cînd te tot citesc am mii de stări! rîd, plîng, chicotesc, tînjesc..dar la astea despre pruncile tale le-am trăit deodată pe toate!!
te iubesc!
să-ți trăiască voioase și luminoase!
mulţumesc, tiza mea însorită şi înmărită!
Frumos! Tocmai de ziua mea ai scris asta, mersi, stiu ca nu o fost cu dedicatie. Am si eu o caprioara de 6 ani, si la fel avem momentele noastre de afectiune, multe si cat mai dese, incerc sa ma bucur acum cat mai intens, si ii zic si ei ca va creste si nu va mai vrea sa faca asta, dar ea zice nu, mmami ca o sa fac si cand o sa am sot:) alta data imi zicea ca ea va dormi cu mine si va avea sot, iar eu intreb si sotu? Sotu , mami va dormi in fostul meu patutz:)) apropos, de caietu cu „desteptaciuni” am si eu unu , ba imi mai notez si prin telefon, pt ca uittt:( a vazut la profa de cor pe telefon o poza cu Maica Domnului, si a intrebat-o foarte sincer: tu poti sa o suni pe Maica Domnului? 🙂 te, pup Petra, sa ne traiasca , sa ne bucuram de ele si cu ele!!
ha, ce tare asta cu Maica Domnului! să îţi trăiască!
Eu nu am copii, dar sunt fata lu’ mama si articolul acesta m-a facut sa plang de dorul ei. E plecata la munca, in Italia, si pe 2 iulie vine in tara. O s-o strang cat pot eu de tare in brate si o sa-i spun tot ceea ce simt pentru ea (nu ca nu stie cat de mult o iubesc si cat de recunoascatoare ii sunt). Multumesc din suflet pentru inca un articol pe care-l citesc si ma emotioneaza enorm.
După ce m-am prăpădit oleacă de râs și de admirație, m-am uitat la mogâldeața asta mică și m-a dus gândul la tine și la acest articol. Cum ar fi o leapșa din asta cu optimism și oameni mari? Dacă mă trezesc mâine în timp util, încerc marea cu degetul!
https://www.facebook.com/video.php?v=4173003675875
cît de mişto!!! da frate, aşa ar trebui să simţim fiecare dintre noi. ce lume frumoasă ar fi aia!
Pui destept!