(JURNAL, martie 2012)
Nu am planuri pe termen scurt. Sigur are Bunuţu. Aştept aşa, cu o sticlă de apă fierbinte pe pîntece să treacă cistita asta hemoragică, să pot să pun iar placa în picioare. E şi ăsta un plan. Între timp, între două supozitoare, filme, rînduri, trebuie să mă hotărăsc ce fac cu master-planul meu. Dacă să fie Provence sau insula aia din Grecia. Crecă tot Grecia, împachetaţi, rămîne. Zăceam aşa în pat, cu sticla aia fierbinte şi mă uitam la Meryl Streep cîntînd pe eicibiou şi mă vedeam pe mine, mai încolo. Aşa arată şi master-planul meu, doar. Mai am cîţiva ani de aşteptat, să crească bigudiurile încă un pic, să se ducă la şcoli înalte. O să renunţ cu greu la zările mele zdrenţuite oranj şi wallpaperul cu păduri la care te poţi uita fix din pat cînd deschizi ochii. La luminiţele oraşului sclipind noaptea sub mine pînă hăt-departe. O să iau cu mine doar cărţi. Şi cîteva zdrenţe, neapărat albe. O să locuiesc într-o casă micuţă, neapărat albă cu ferestre albastre, pe un mal înalt şi stîncos. Să sclipească sub mine smarald, ape, doar. Să cobor pe plajă pe o scară săpată în stîncă. Să nu mai fac nimic, că am făcut destul. Să citesc şi să înot. Poate să scriu, un pic. Să nu am nimic, doar rochii şi perdele albe, măslini în curte şi pereţi văruiţi alb şi răcoroşi. Să iau cu împrumut măgarul vecinilor pentru drumuri mai lungi. Poate o barcă mică, de lemn, să pescuiesc uneori. Să mănînc, ca Zorba, peşte, măsline şi pîine neagră.
Să mă odihnesc pentru toate deceniile de zbucium de pînă în ziua cînd feribotul mă va lasă acolo. Poate că voi fi şi atunci, tot singură. Copiii vor fi crescut. Nu mi-e frică de singurătate, auzi?
Postarea precedentă:
despre sex şi alţi demoni Postarea următoare:
in a relationship with my books
despre sex şi alţi demoni Postarea următoare:
in a relationship with my books
peste, masline si paine neagra. carti si doar carti. soare si mare. alb cu albastru. si liniste. asa trebuie ca arata RAIUL.
Bigudiurile o să crească, culmea e că o se comprime din ce în ce mai mult timpul. Te simţi copleşită? Ia o pauză; visăm puţin pentru mâine, trăim farmecul zilei de azi, cu sau fără companie. E ok să fii independentă, e ok să ai momentele de linişte, intimitate, să alegi pe cine-ţi place în preajmă, dar de singurătate să-ţi fie frică… dacă-ţi devine amică e parşivă, roade, încet şi sigur. Ronţ, ronţ, ronţ… Auzi? 🙂
Te citesc cu plăcere. E doar o opinie.
nu îmi e. singurătatea mea e frumoasă, nu vezi? în plus, asta scriam acum 2 ani, lucrurile stau altfel acum… 🙂
Dupa ce ai trecut prin chestii gen zapada si apa, frica nu cred ca mai e relevanta. Sau e un alt fel de frica?
sigur că e altfel. 🙂
Frica de singuratate…
Aud, aud… si auzi si tu, cica daca nu ti-e frica de singuratate, pleaca asta cu coada-ntre picioare si se intoarce cu singuratatea altuia, tot la tine…ca ei ii placea cu tine, vezi tu?… Si atunci , va uniti singuratatile! 🙂 E bine -asa?
e bine oricum!
problema femeilor..singuratatea
ba problema femeilor e ca prefera sa stea cu partenerul nepotrivit decat singure.
si ca „fara partener” = „singura”.
eu nu ma simt singura deloc, iar atunci cand am momente de solitudine e alegerea mea si ma bucur.
Frica de singurătate nu-i problema femeilor ci e o trabă umană și nu are neapărat legătură cu parteneriatul. E frica de viitorul incert premergător morții, pe care unii speră să-l umple cu familionul, alții cu propriile gânduri, alții îl iau în piept și se aruncă din avion… care cum! Numai că oasele cedează, pruncii pleacă, partenerul moare sau rămâne, iar în final tot acolo ajungi, așa că singura ieșire e ca, măcar azi, să nu-ți fie frică de frică. O stâncâ la malul mării și un morman de cărți? I’ll take it! Go girl!
Zic și io…
Hm……Petro, tu visezi mare, eu tara….adica sat. Io visez si acum, desi is tanara, dar chiar ziceam si ma pregatisem chiar ca la ultimul interviu la intrebarea ‘unde te vezi peste 5 ani?’ (deja obositoare) sa raspund (desi stiu ca nu dadea bine, mai ales ca era un interviu la o multinationala, cu tipe de la HR care stau geana pe tine, cu un domn in costum cu o figura mega serioasa care se astepta sa raspunzi ‘teamleader’ sau mai stiu io ce functie din aceea complicata, englezista): „adevarul e ca eu ma vad traind la tara, avand o ferma, imbracandu-ma zilnic in blugi si cu cizme si camasa in carouri si cu o palarie de cow-boy fixata peste buclele mele”. Am zis ca daca omul ma apreciaza pentru sinceritate, poate ma ia. Era clar un esec total interviul! Cred ca asa a vrut Doamne Doamne. Ghiciti ce? Nu m-a intrebat nimeni unde ma vad peste 5 ani, asa ca nu am putut da raspunsul asta! Ca urmare, azi il am sef pe domnul ala cu moaca severa, imbracat in costum negru, el brunet, serios si caruia ii place cand ma aude ca vreau sa fac management mai departe si nu sa devin specialist in meseria mea. Fuck off! Adevarul e ca io tot la ferma ma vad. Sunt cea mai misto doamna din sat, am un 4×4 intr-un sat de munte, dimineata dau fuga cu ochelarii de soare la ochi sa le duc cafeaua angajatilor, aia imi spun pe nume, chiar daca eu sunt patroana….sunt buna si ma considera cea mai tare sefa pe care au avut-o vreodata. Si arat la fel de bine ca acum la 20 si ceva de ani….si am nepoti care vin cu drag la mine in vizita…si fumeaza pe ascuns cu mine si le dau bani sa-si cumpere ce stiu eu ce sau sa mearga te miri unde….Si ferma o sa fie in Ardeal (ca acolo am crescut si inima ma cheama, ca si pe aia care pleaca in Spania la munca, dar la pensie se trag tot in Ro, asa si eu, m-oi trage tot acolo…la casuta mea 🙂 )
Am vazut ieri un film in care un tip spunea ca nu-i plac tipele sub 30 ani ca alea inca viseaza la barbatul pe cal alb…Poate de-aia inca visez ferma aia!
Dar io ma incapatanez sa-mi fac poza cu o ferma si mi-o pun pe Desktop ca sa o atrag…ca-n Secretul :)))
tot ţară visez şi eu, numai că cu apă…
De singuratate trebuie sa le fie frica doar celor goi pe dinauntru. Si eu visez cam ca BUBULICA, sa ma retrag la tara unde e aerul tare si te simti viu. Ce-i drept imi place mult si apa, dar nu prea imi place sa stau printre straini mai mult de o luna, hai poate doua. Oricum fara un vis d’asta nu poti sa dai la rame.
[…] am și un master-plan, am scris aici. Sper, în pofida celor spuse mai sus, să trăiesc din scris într-o zi. Și să mă retrag undeva […]
imi place planul tau. planul meu pentru mai incolo seamana un pic cu al tau. sa am o casa pe plaja, sa aibe peretii albi, sa am cat mai multe rochite colorate, un caine, cateva oisici, o gradina plina cu flori… si tot asa…