MENU
mamamare1

de • 8 mai 2014 • bucăți de mineComentarii (32)

mama mea mare

Mama mare a făcut  87 de ani astăzi (adică ieri, cînd veţi citi voi). Nu mai aude şi nici nu mai vede bine, dar are mintea trează. O sun şi îi spun, în glumă, cum obişnuim noi: la mulţi ani, babă bătrînă cu brîul de lînă! Iar ea îmi răspunde: băiată, nici în glumă să nu mai spui asta, auzi cum îmi zice, boală bătrînă, te-ai zdroncănit la cap? Îi explic, ţipînd să mă auză, că am zis babă, nu boală. În sat la noi, boală însamnă vită, aşa o mîna pe Florica la grajd, hiii, boală! Ioi, dacă nu mai auz, zice, chiar mă miram ce o dat peste tine să îmi zici mie aşa, după ce te-am şters la cur atîta amar de vreme!

Îmi tot propun, în fiecare an, să mă duc cu un reportofon acasă, să o pun să povestească cu toate vorbele ei dispărute acum, să nu le uit niciodată, dar niciodată nu ajung să o şi fac, nu am vreme, îmi însemn doar în cap limbajul ei vechi şi fermecător, temătoare că o să îmi dispară… Uneori repet în minte cuvintele şi expresii pe care le-am auzit doar la ea şi la tata-mare: obiele, boreasă, călca-l-ar nevoia, ‘tu-i cucurigu ei, băiată. Casc ochii mari de cîte ori merg acolo, să nu îmi scape ceva din vorba ei blajină dar hîtră. Acum e ca un copil mare. 

Apoi m-a izbit că trebuie să mă duc la ea, că apoi nu o să mai fie. Şi m-am dus. Am luat un buchet de flori, m-am urcat în maşină şi m-am dus. Am găsit-o rîzînd cu popa din sat, venise omul cu un ghiveci cu floare frumoasă la tuşă-sa Viţa care face prescură, să îi spuie muierii să trăiască, să mai facă. E tînăr popa din sat, iar mama mare e tare mîndră cum îmi povesteşte cît o place pe ea, că face prescură bună şi a grijit de bebeluşa lui şi a preotesei, nişte oameni ca pîinea lu’ Dumniezo. Mama mare înmoaie n-urile şi v-urile, de sună a nghi, mă topesc cînd îi aud vorba. Cîţi ani aduni anul ăsta, mamaie, face popa, iar ea, rîzînd, 37 părinte!  I-am zis: mamă mare, atîta fac eu peste cîteva zile, găseşte şi tu altă vîrstă, că mă deprimi. Lasă băiată, că tu eşti încă crudă, heheii! Pe mine mă duce imediat colo, în deal, şi face larg, semnul crucii cu mîna în aer. Şi rîde. Eu cu sor’mea îi zicem, în şagă, mamă-mare, de 30 de ani te tot duci în deal şi n-ai mai ajuns, lasă, mai stai o ţîră, imediat baţi suta! Nunu, face, lasă, trăiţi voi restul mamă, io mi-am trăit traiul, mi-am mîncat mălaiul, cum s-ar zîce, de cînd o murit omu’ mio, nu mai am pace, numa să mă îngropaţi acolo sus, lîngă el, am bani strînşi de înmormîntare, nicio grijă n-aveţi. De cînd strîngi tu, înmormîntare de padişahă îţi facem, cu totul şi cu totul de aor, rîd eu cu drag, imitîndu-i felul în care spune aur. Auzi, dar dacă te-om înmormînta ieftin şi de restul banilor plecăm în vacanţă? Nu aude, mă pune să repet. Aaa, după ce oi muri puteţi face ce vreţi, parcă io mai ştiu, numa că vă vede Hăl de Sus, nu hăi de jos, că numa ce vede Ăla contează. Şi rîde, că ştie că glumim. Aşa să rîdeţi şi la pomană, zice, pe mine să nu mă plîngeţi că io am plîns destul la viaţa mea, aşa să ştiţi! Şi face iar cu mîna în aer, a luare aminte, cum face cînd vrea să fie luată în serios.

Ne aşezăm la masă, mă serveşte cu tort şi eu mănînc, cu carneţelul pregătit, că reportofon nu am. Auzi tu băiată, că tu lucrezi la televizor, trubui să ştii, au începe iar războiul, mamă? Că aşa am auzit… şi cu recrutarea asta. Privirea ei albastră şi uşor tulbure, beteagă de o boală degenerativă a corneei, e mîhnită. Nu e adevărat, mamă, sare fie-sa, adică maică-mea, sunt prostii, nu te mai supăra, nu vine niciun război. Confirm că sunt prostii şi că nu vine niciun război, să o ştiu că doarme liniştită noaptea. O îndemn să-mi povestească de pe vremea războiului pe care l-a apucat ea, o trag de limbă şi îmi notez istoriile ei. Fata mamii, aşa să ştii, că io nu am ajuns om cu carte din cauza războiului, că o venit cînd era să plec la liceu şi trei fraţi mi-o fost duşi pe front şi eu am rămas să grijesc de familie… Tot premiul unu l-am fost luat şi cînd o văzut mama că îmi place cartea o zis, lasă Victorio, tu o să faci şcoală, ce vrei să te faci, iar eu am zis învăţătoare, că aşa mi-o zburat atunci prin cap. Clatină din cap, cu amar. N-a ajuns învăţătoare, ci femeie de serviciu la şcoală, după ce s-o îmbolnăvit şi nu a mai putut lucra cîmpul. Fie-sa, adică mama, s-a făcut învăţătoare. Mă uit înduioşată la faţa ei brăzdată şi pătată, în timp ce îmi povesteşte cum la 9 ani mergea şi sta pe pod, la saşi, să o ia cu ziua, să prăşească, să rărească şi ce vrednică era, aşa, de mică. Notez, din cînd în cînd, detalii din povestea pe care am s-o scriu despre ea, s-o fac măcar puţin nemuritoare. I-au zis nişte prostănace din sat că am scris de iubirile ei aici şi se teme acum, că jap la gazetă, pac la războiul, vorba lui nea Iancu, că aspidele alea au rîs de ea şi nu a ştiut ea că eu cu drag şi suflet am scris.

Zice: vezi nu mă pune în carte cu numele, să mă rîză iar lumea! Şi apoi, după ce stă o clipă pe gînduri: auzi, tu băiată, dar tu cîte cărţi ai scris? Ai scris multe? Draga de ea, voia să ştie cîte exemplare există. I-am zis că multe şi s-a bucurat, lasă, mamă, să îţi ajute Mniezo, să o cumpere lumea, că cine scrie o carte e om mare…

 

aşa, acu' cînd ţi-o veni doru' de mine, te uiţi la poză şi îţi trece!

aşa, acu’ cînd ţi-o veni doru’ de mine, te uiţi la poză şi îţi trece!

32 răspunsuri la postarea mama mea mare

  1. Ana spune:

    Off, draga mea, mi-am amintit de mamaita mea si tare am mai plans…Sa-ti traiasca, sa fie sanatoasa si du-te mai des s-o vezi…voi sunteti mandria si bucuria vietii ei de om bun si muncit.

    • Petronela spune:

      să trăiască, sărumîna mult.

    • Raluca spune:

      Am plans pe afundatelea, asa cum este vorba Mamei mele mari. O minune de femeie!
      Va doresc sanatate multa si sa aveti parte de tot ce e mai bun si mai frumos pe lumea asta, femei minunate..

  2. dush spune:

    Daca ai telefon smart, ai si reportofon integrat. Tata l-a inregistrat pe bunicul meu, cand eram copil, cantand cantece d’ale lui de prin tinereti si canta frumos tare. Si il ascultam cand mi se facea dor de el. Astfel de amintiri sunt de nepretuit!

    • Petronela spune:

      nu mă pricep şi nu e aşa de smart telefonul meu, ieri am încercat să găsesc dacă are opţiunea asta, dar nu părea să aibă.

  3. Flori spune:

    Multa sanatate si timp indelungat alaturi de buna ta .

  4. Radu spune:

    Multi ani atunci…pentru ieri.
    Si cit mai senini.

  5. TheTrooper spune:

    Asta l-am citit cu noduri!

  6. Mircea spune:

    Un model de femeie , mama si bunica pt femeia moderna de astazi care se crede mai sofisticata si rafinata dar care are un caracter mult sub nivelul marii.Dumnezeu sa o tina sanatoasa cat mai mult printre cei dragi sa va bucurati unul de altul.Si asa sunt multe din bunicile noastre (si bunicii binenteles) care chiar daca par simple sunt profunde pt ca iubirea , fidelitatea , devotamentul , jerfirea de sine etc si mai ales credinta in Dumnezeu impodobeau sufletul lor.Astazi femeia „culta” care zice ca baza relatiei este sexul ca „iubirea” se reduce mai ales la partea fizica , ca nu ii mai ajung toate jucariile erotice (eroice) sa o satisfaca (cum citeam pe acest blog la unul din articolele despre sex ) care fuge repede sa isi gasesca amant (cum am citit tot pe acest blog un sfat binevoitor) caci de , nu este satisfacuta ,au uitat (sau nu au invatat niciodata ) ce insemna demnitatea unei femei, si ca implinirea sufletesca nu vine din sex ci din iubire, comunicare , comuniune si jertfire de sine etc.Oare ce s-ar fi ales cu familiile bunicilor nostrii (implicit cu parintii nostrii si cu noi) daca ei ar fi cautat doar sex si satisfactie sexuala cum se cauta astazi din pacate: familii detramate si multa suferinta.Iata o definitie a adevaratei dragoste , noi oare unde ne aflam si ce putem face sa ne-o impropriem ?
    Dragostea nu cade niciodată. (Corinteni I-13)
    De aş grăi în limbile oamenilor şi ale îngerilor, iar dragoste nu am, făcutu-m-am aramă sunătoare şi chimval răsunator. Şi de aş avea darul proorociei şi tainele toate le-aş cunoaşte şi orice ştiinţă, şi de aş avea atâta credinţă încât să mut şi munţii, iar dragoste nu am, nimic nu sunt. Şi de aş împărţi toată avuţia mea şi de aş da trupul meu ca să fie ars, iar dragoste nu am, nimic nu-mi foloseşte. Dragostea îndelung rabdă; dragostea este binevoitoare, dragostea nu pizmuieşte, nu se laudă, nu se trufeşte. Dragostea nu se poarta cu necuviinţă, nu caută ale sale, nu se aprinde de mânie, nu gândeşte răul. Nu se bucură de nedreptate, ci se bucură de adevăr. Toate le suferă, toate le crede, toate le nădăjduieşte, toate le rabdă. Dragostea nu cade niciodată. (Corinteni I-13)

  7. Mircea spune:

    Părintele Iosif Vatopedinul – 10 recomandări pentru bărbați

    1. Într-o căsnicie, dragostea trebuie să vină, îndeosebi dinspre bărbat spre femeie. Acest lucru l-a făcut şi Hristos faţă de Biserica Sa. S-a dat pe Sine Însuşi ca să o facă slăvită. 2. Bărbatul să nu înceteze să-i arate soţiei dragostea sa, precum şi faptul că toata truda şi toată strădania lui au un singur scop: ca ea să fie fericită. 3. Soţul ar trebui să fie pentru soţie – în funcţie de împrejurări – uneori tată, alteori frate, altădată prieten şi întotdeauna bărbat al ei. Dacă va face asta, va avea parte de o atitudine netulburată şi armonioasă din partea soţiei, care, de multe ori este mai binevoitoare şi mai jertfelnică, dar alteori, în faţa unor evenimente neînsemnate, se descurajează şi se teme. 4. Bărbatul, care este cap familiei, să nu trădeze dragostea şi legătura cu soţia, deoarece diavolul şi slujitorii lui nu vor înceta niciodată să-i războiască, pentru a lovi însăşi rădăcina vieţii. 5. Bărbatul „Să trăiască în înţelepciune cu femeia sa, ca fiind făptură mai slabă”, (1Pt. 3,7). Asta înseamnă că înstrăinarea femeii se vindecă prin iubire şi prin delicateţe, nu prin dojană şi mânie. 6. Firea femeii este atât de slabă, încât îndată ce vede că soţul arată o oarecare amabilitate unei alte femei, fie colegă de serviciu, fie prietenă, în sufletul femeiii se aprinde invidia. Nu pentru că ar fi o pornire pătimaşă ci, din pricina dragostei ce i-o poartă soţului. De aceea soţul trebuie, prin tandreţe, să găsească „butonul” de îmblânzire a soţiei. 7. Femeia, după naşterea primului copil, nu mai doreşte atât rolul sexual al soţului, cât tandreţea şi afectivitatea acestuia. De aceea soţul trebuie să cunoască acest lucru şi să fie tandru cu soţia sa. 8. Niciodată nu trebuie ca soţul să-i facă observaţie soţiei în prezenţa altora, pentru că de multe ori, din egoism, soţii îşi mustră soţiile mai ales în prezenţa propriilor rude. 9. Sau, dacă soţia dă telefon soţului la serviciu, acesta să nu-i răspundă răstit: „Lasă-mă, n-am timp acum!”, vorbindu-i cu asprime. Ci să-i spună: „Iubito, am treabă acum, însă te voi suna eu puţin mai târziu”. Când soţia va înţelege şi se va convinge că soţul o iubeşte, atunci devine de bunăvoie aşternut picioarelor lui, gata de orice jertfă. 10. Soţiei nu trebuie să-i ascundeţi nimic, pentru că va veni vremea când veţi fi descoperiţi. Să-i spuneţi totul şi să vă consultaţi cu ea în toate. Nu e bine ca soţia să afle cele ascunse ale voastre de la rude, de la colegi, ori de la prieteni. Dacă femeia nu simte tandreţea soţului, golul din inima ei nu va fi umplut nici de dragostea părinţilor, nici a propriilor copii. Atât de mare e taina căsătoriei, încât golul creat în inima femeii de lipsa afectivităţii soţului nu poate fi umplut nici măcar de dragostea propriilor copii! Așadar, cea mai mare responsabilitate pentru orice rău care intervine în căsătorie o au bărbaţii, deoarece nu îşi manifestă dragostea faţă de soţiile lor. Iubesc femeile, dar, din nefericire, nu pe ale lor. Aceasta este rădăcina răutăţii. Atunci apar gelozia şi bănuiala. Extras din „Mărturie athonită în România”, lucrare editată de Sfânta Mănăstire Vatopedi, 2004

    Citiţi mai multe articole interesante pe siteul: http://ortodox.md/articole/familia/parintele-iosif-vatopedinul-recomandari-pentru-barbati/#
    Moldova Ortodoxă

    • Alexandra D spune:

      Ce nu poate face barbatul cu unele chestii , face cu religia. Il bagam pe Dumnezeu la inaintare cand se iveste neputiinta.

  8. Lucian spune:

    „Şi îmi tot propun, în fiecare an, să mă duc cu un reportofon acasă, să o pun să povestească cu toate vorbele ei dispărute acum, să nu le uit niciodată, dar niciodată nu ajung, nu am vreme,…..”
    NU MAI AMÂNA NICI MĂCAR O SECUNDĂ, PETRONELA!
    Multe dintre serile lungi de iarnă ni le petreceam, eu și fratele meu, băgați în plapumă lângă tataie. Tataie Tudorică, așa cum îl alinta mamarea pe tataie, ne spunea basme pe care nu le-am mai auzit sau citit nicăieri: basmul cu Piperuș groaza zmeilor, cu Păcală care a tăiat turma popii ca să-i facă pod cu o călcătură moale și una tare sau basmul cu țiganul Radu care a vrut să se călugărească(asta era tare de tot că la un moment dat îl păcălea unu pe țigan că după ce va băși măgăreața de 3 ori, țiganul va muri și pe măsură ce bășea măgăreața țiganul spunea: hait! mi-a rămas viața în 2 bășini…)
    Tatăl meu avea un magnetofon zk145, magnetofon cu lămpi ce trebuia să stea 1 minut să se încălzească lămpile ca să poți asculta benzile. La un moment dat tatăl meu l-a înregistrat pe tataie când spunea povești. Când m-am făcut mai mare și am ajuns la vârsta muzicii și a altor nebunii am gândit eu că pe banda aia pot să înregistrez altceva. Exact așa am și făcut. Rău am făcut! Pe Abba și Boney M pot acum să-i ascult până mi se face rău de pe internet. Pe tataie nu mai am cum să-l ascult și uneori îmi este tare, tare dor.
    Așa că nu mai zăbovi!
    Îmi cer scuze pentru majuscule!

  9. doina spune:

    Parc-o vad pe mămăica mea. Un om de o înțelepciune fantastică. Am iubit-o foarte mult. La 86 ani am pierdut-o. Dar inca o simt, parc-o vad, nu a disparut decât din peisaj, in inima mea este intactă. Mirosul specific casei ei mi-a rămas impregnat in memorie. Am instrăinat locul de casă pentru că nu-l concepeam fara ea. Aș putea povesti despre ea zile in șir, povețele ei, glasul, tonul cald, sfiala ei….nu le pot uita. Mulțumesc ca mi-ai oferit ocazia să scriu despre ea.

  10. Ella spune:

    Negresit mai vrem postari din acestea despre buna ta, ar fi asa de frumos sa poti face treaba aia cu reportofonul, poate ca graiul ei iti va ramane in minte, dar peste ani va fi ceva de nepretuit, sa il si auzi 🙂 eu asa mi-am inregistrat mamaita zicand niste rugaciuni pe care le stiu si eu de la ea de cand eram copila.
    Tre’ sa ai pe smartphone functia inregistrari, cat-o bine 🙂
    A mea bunica face la vara 93 de ani din pacate nu mai stie cine sunt.. Ma intreaba mereu a cui sunt, daca am copilasi si daca sunt casatorita…
    Sa iti traiasca sanatoasa buna, sa mai mergi pe la ea ca sa ne bucuri si noua inimile cu postari de-astea…

  11. Ella spune:

    Am mai zabovit o clipa sa citesc povestea iubirii interzise… deci toata ziua o sa ma gandesc la ce am citit si o sa fiu in starea asta… esti geniala, tu si povestirile tale.. multumesc :*

  12. Leea Alina spune:

    Sa va traiasca si sa va bucurati de dansa ani buni inainte!
    Si, uite-asa, ma topeste iar dorul de buna mea, ca tare seamana cu buna ta! A mea, insa, ii dusa deja in alta curte, cu iarba verde, inalta si copaci cu frunze fosnitoare. Si un vanticel, care nu face decat sa cante frunzele. si iarba! Asa mi-am revazut-o in vis.
    Sa va traiasca, si sa ne traiesti!

  13. lonely star spune:

    Frumoasa poveste! Doamna este o draguta si-o simpatica prin simplitatea si demnitatea de care da dovada. Nici nu trebuia sa ne mai spui :), razbate pana aici la noi – in fata monitoarelor – dragostea pe care v-o purtati! Sa-ti traiasca bunica si sa te bucuri de ea… cat mai multi ani de acum inainte! Citisem undeva mai sus, cineva spunea ca a citit „cu noduri” si mare dreptate a mai avut, nici eu nu mai am bunici si mi-e tare greu cand ma gandesc la ei… Petro, de unde-i bunica ta, pentru ca mi-e atat de cunoscut termenul de „baiata” pe care (ma crezi sau nu) si bunica mea il folosea si ea era de undeva din zona Covasnei, mai exact: Dobarlau Vale.

    • Petronela spune:

      din Ardeal, de lîngă Braşov, sat cu mulţi unguri. vă mulţumesc, o să îi spun cîtă lume i-a urat la mulţi ani, dar va trebui să îi explic şi cum e cu internetul, facebookul, blogul…

  14. Raluca spune:

    Ani sanatosi si linistiti inainte, Petronela draga, pentru Buna ta! Am citit cu un nod in gat…Mamaica mea e cu Bunutul acum si tare mi-e dor de ea!

  15. vlad spune:

    La multi ani pentru bunica. Adevarul este ca niciodata nu iti faci destul timp si cind se duce ai vrea sa mai vorbesti macar o data.. Daca nu inregistrezi uiti foarte multe si mai ales cuvintele care nu se mai folosesc sau nu se mai pronunta asa. Vad ca e foarte asemanator limbajul cu cel din Branul meu desi e ceva distanta. Mi-a dat o lacrima in coltu’ ochiului din cauza amintirilor cu mamaita mea, de care am fost foarte apropiat.
    Bucura-te de ea cit o ai.

  16. mihai brad spune:

    … nu era cumva „dii, boala” ?
    nu de alta, dar e doar un sat distanta intre satele noastre
    hm
    interesant ca acel spatiu atat de mic a produs 2 atat de hmhmhmhm in acelasi timp istoric
    ha!
    dar mai e si D!
    la inca un sat distanta de tine
    wtf, runkle, 3 doamne si toti 3
    anyway: era dii, sau hii? 🙂

  17. mihai brad spune:

    D., sa nu te apuci sa dai nume la gazeta(heh), cucurigu’ tau! (sau ceara ta de baiata :)) ) daca fata vrea o zona de intimitate, sa o respectam 🙂 ( in cazul in care tu oricum te-ai fi simtit, accept un pumn la prima vedere, palma ar fi prea fina :)) )
    (scuzat sa fie mesajul aruncat peste capete)

  18. mihai brad spune:

    iritant sa fiu si tot nu ma pot abtine
    pe harta e triunghi.
    3 sate 3 suflete
    si toate(toti) 3
    ireal (vorba mea)

  19. Dan Popescu spune:

    Sa-ti traiasca sanataosa si sa te bucurii de ea,frumoase momente,multumim pentru ele.Ne-ai aruncat pe toti cu drgalasenie in trecut si am citit vibrand materialul.Bucura-te cat mai mult de mama mare acum cat o ai si du-te cat mai des pe la ea.Si subsrciu la cei ce scriau mai sus,inregistreaza cat mai repede ca sunt momente unice si le vei vrea peste ani de zile.Sanatate si sa va tie bunul Dumnezeu sanatoase.

  20. adi spune:

    Ce bine că te-ai dus și că ne ai împărtașit și nouă. Să-i asculţi mulţi ani poveștile! Să te mai duci…

  21. MoGio spune:

    Of , ce dor mi s-a facut de mama .. asa ii spuneam bunicii mele 🙁 Am ramas fara ea la 8 ani , imediat am 28 .. si nu pot sa nu plang cand imi amintesc de ea . Dute la ea cat mai des , cat mai e …

  22. Ella spune:

    Petronela, cand mai mergi pe la bunica ta, sa mai mesteresti pe-aici povesti despre ea? Ca tare cu drag as citi.. Hai poate zilele astea..? Sa iti iei si reportofonul cela.

  23. Elena spune:

    Noah, bună-mea îi ceva mai tânără, 84

  24. Serban spune:

    Limba dulce din Ardeal ! Sa-ti traisca multi ani bunica si sa te bucuri de ea.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *