nu mai fi egoistă, mi-ai spus,
frumusețea asta a ta trebuie împărtășită
nu o poți ține doar pentru tine, nu simți?
și cu un singur gest mi-ai dat foc hainelor
ele ardeau sfîrîit, sutienul de dantelă neagră mi se răsucea în foc
am întins mîna să-l salvez dintre limbile ascuțile ale flăcărilor
m-ai oprit
let it go, sînii tăi sunt mai frumoși liberi, mi-ai spus
și m-ai trimis să deschid goală băiatului care livrează pizza
și tot goală să mă plimb pe Aviatorilor pînă în piața Victoriei
și tot goală apoi, mai departe, înspre Drumul Taberei
goală la metrou, goală pe bicicletă, goală pe jos
goală, goală, goală
expusă, atît de vulnerabilă
la metrou oamenii și-au frecat hainele jegoase de pielea mea nudă
pe scările rulante și-au frecat privirile, lubric, de trupul meu dezgolit
în parc un bătrînel s-a ridicat de pe o bancă de la soare
și mi-a făcut loc să mă încălzesc
aveam tălpile zdrelite de atîta umblet și murdare
cît o să mă mai lași așa dezbrăcată, ți-am strigat
nu am unde îmi ține banii și cheile, o să rătăcesc flămîndă, neadăpostită
și nici nu cunosc prea bine orașul acesta imund
mă vor hăitui cîinii lui toți
vor rupe hălci de carne neprotejată din mine
tu nu ai zis nimic
ai continuat, imperturbabil,
să întreții focul cu ultima mea pereche
de superstari
* acest text face parte din volumul Efectul pervers în curs de apariție la editura Herg Benet
Ce-am mai debitat:
cel mai norocos om din lume (eu sunt) Postarea următoare:
22 aprilie 2015
Nu știu dacă-ți folosește la ceva informația asta but i think i just came. Mentally, ofcors.
nu și converșii.. 🙁
Te autovulnerabilizezi. Nu emani o imagine de persoană slabă/vulnerabilă (ba dimpotrivă !)…
Dar oare dacă n-am fi egoiste ce-ar fi pe străzi?
E plăcut să știi că cineva te vede atât de frumoasă ȋncât ȋși dorește să-ți demonstreze că nu e doar ȋn capul lui această frumusețe, dar nu se gândește cum e atunci când privirile altora se lipesc de pielea ta și o fac atât de tare ȋncât doare și rămâne rană atunci când le dezlipești.
Sunt ca plasturii care se vor rezistenți la apă, la soare, la vânt, doar să nu fie ȋnlocuiți prea curând.
“cît o să mă mai lași așa dezbrăcată, ți-am strigat” – probabil până ȋși va da seama că această durere ȋți afectează frumusețea și atunci va face tot posibilul să te acopere 🙂
Poți oare să suferi, să fii trist și totuși să fii frumos? Poate pe dinafară, dar atunci ȋntreb, nu e oare el egoist că nu s-a gândit și la interiorul tău?
P.S. Da’ cu superstarii ce-a avut? 🙂
Nud
dar tu erai goală
şi cuvintele ţi se scurgeau
pe bărbie
pe sâni
aproape nemestecate
erai goală
şi lumea se îmbulzea
să te umple
ca şi cum n-ai fi fost
sau poate tocmai de aceea
iar lacrimile ţi se învârteau
în jurul capului
ca un nimb sfidător
erai goală în mijlocul
celor plini de ei
ca o păpuşă
ca o lună
ca un pahar
şi sufletul tău gol
îmi sorbea
toate sentimentele
îngrămădindu-le aşa la un loc
ca într-o gaură neagră
aş fi putut muri
dar tu erai goală
pe piedestalul ochiului meu de sticlă
(şi oricum aş fi murit cu ochii deschişi)
Foarte frumoasa poezie.
Cateva nelamuriri. Ce s-a intamplat cu pizza?
2. Cat ai lipsit?
3. Cand te-ai intors, pompierii plecasera? El era inca acolo? In fum? Cum? El e pompier?