Stau cu microfonul într-o mînă şi cu lumînarea în cealaltă, în curtea bisericii tale, Doamne. Plouă tare, mi-e foarte frig, am şi puţină febră şi mă doare capul şi carnea mă doare. Dar Tu ştii toate astea deja, fiindcă Tu eşti Atoateştiutorul. Privesc vălătucii de abur care îmi ies din gură cînd respir, marea de umbrele ude, popii cîntînd pe nas, bătrînii închinîndu-se larg, pînă la pămîntul ud. Mă doare tot, într-un fel cosmic. Stau aplecată şi udă şi blasfemiez, Doamne, şi nu îmi reprim gîndurile, fiindcă Tu le auzi, oricum.
continuarea aici, click.
Postarea precedentă:
everything’s all right, yes, everything’s fine Postarea următoare:
poem video (interzis foştilor)
everything’s all right, yes, everything’s fine Postarea următoare:
poem video (interzis foştilor)
M-ai impresionat pana la lacrimi, atat de adevarat e ce-ai scris, dureros de adevarat! Ai un talent extraordinar de scriitoare, tare mi-ar placea sa vii sa-ti lansezi cartea si la Cluj. Scrii atat de frumos, spui lucrurilor pe nume, uneori esti si comica. Felicitari!
îţi mulţumesc! vin la Cluj sigur, la finalul lunii mai, cînd am data stabilită o să anunţ pe blog şi facebook.
pe la Turda nu veniti?
nu ştiu, dar cartea sper să ajungă! nu am cum ajunge chiar peste tot, sunt un singur om, şi aşa voi face un tur de forţă, în acelaşi weekend şi Timişoara şi Bucureşti, cu plecare şi întoarcere la Braşov.
Problema e ca sunt prea putini oameni care gandesc in felul asta, prea putini oameni care mai simt sau macar mai incearca sa simta Invierea, Pastile si pana la urma sarbatorile. Totul s-a redus doar la obiceiul de a merge la biserica noaptea, de a te imbulzi pana ajungi sa iei pasti si la masa bogata de cand ajungi acasa, la parada modei de la liturghia de dimineata si la ciocnitul oualor. Nu mai exista esenta, si spun asta din cunostinta de cauza. Tata e preot si unul dintre aceia care inca mai simt fiorul slujbelor. Nu spun asta fiindca e tata, spun pentru ca asta se simte.
sigur că sunt şi oameni şi locuri sfinte. ştiu şi eu unele, tare dragi mie.
frumos şi dureros de adevărat ai mai scris! n-aş şti ce să mai adaug. doar recitesc. şi mă bucur de oameni ca tine.
Hristos a înviat!
Adevărat a înviat! Mulţumesc, fată bună şi frumoasă.
Hristos a Inviat! O gura de aer proaspat si o dovada de gandire sanatoasa ceea ce ai scris. Iti doresc toate cele bune. Paste Fericit!
mulţumesc, la fel, numai gînduri bune!
Mai sunt oameni care simt ca tine, dar putini stiu sa scrie cum o faci tu, continua in acest fel si pentru noi.
mulţumesc din suflet, şi să vreau să mă opresc, îmi e peste putinţă.
Lucian
March 5, 2014 at 5:57 pm
Petronela, cred că te iubesc! 😉
Nu mai există nici o îndoială. Te iubesc de tot!
mai bine nu. ăia de m-au iubit pe mine au sfîrşit prost…
foarte bine scris. felicitari! doar ca e vorba nu doar de credinta, ci si de traditie, obiceiuri, larg acces al maselor la …ceva. plus ca doar un procent (cam cati merg la vot) ies la luat de lumina. ar putea fi si mai rau. sau poate va fi mai bine. unii vor renunta odata cu sedimentarea a ceea ce simt.
Of, of, trist de adevarat.
Din pacate multa ipocrizie printre crestinii nostri.
Din pacate sunt din ce in ce mai putini oameni manati de o intelegere reala, in urma analizarii substratului si de sentimente spirituale autentice. Biserica a devenit ceva comercial, un loc unde lumea se aduna sa socializeze, sa se expuna si prea putin sa se roage sau pur si simplu sa discute cu Dumnezeu, intr-un mod onest, jovial…. Ne inecam in superficialitate si uitam esenta…. Totusi, chiar daca ceea ce vad in jur e din ce in ce mai dezolant am convingerea ca mai sunt persoane (blogul tau o demonstreaza din belsug) care reusesc sa mai intrevada esenta, chiar daca se intampla rareori, dar reusesc si asta inseamna ca mai avem o sansa, ca natie ! De abia astept venirea ta la Cluj 🙂 Ganduri bune!
ce spui pe tema asta e foarte „corect politic”.N-as putea sa te contrazic.
insa uite ce a inteles cineva :
„lulu / 21 April 2014 18:44
Bine le mai zici! De asta anul asta am stat acasa la mine si Lumina am primit-o in suflet!”
Eu nu cred ca Hristos asta ar vrea : sa stam toti acasa , sa renuntam la comuniune din cauza celor care (probabil majoritatea si stiu cat de trist e asta) n-au inteles nimic din tot ce a vrut El sa spuna.
Imi imaginez ca un apostol I-a zis la Cina exact aceleasi lucruri(poate Petru, poate Iuda) : de ce a mori pt netotii astia ? uite cat sunt de rai, uite cat de indaratnici desi au vazut atatea minuni ,tot nu isi vor schimba viata.
Stii ce i-ar fi raspuns Hristos?
„da , dar eu ii iubesc asa idioti cum sunt”
am scris ce am simţit eu, nu am vrut să fiu corect politic. ce înţeleg oamenii e treaba lor, nu e responsabilitatea mea. 🙂
Si eu , si probabil multi din cei care citesc aici , la tine, simt la fel.Problema e ca cei care nu simt la fel nu prea citesc pe aici.
O alta problema e si „ce înţeleg oamenii e treaba lor, nu e responsabilitatea mea.” Asta s-ar traduce „e treaba lor ca sunt needucati ,inculti sau ca au putina minte si din cauza asta inteleg anapoda.”
Eu cred ca nu conteaza a cui e vina, important e sa vorbim omului in asa fel incat sa inteleaga ce trebuie pt ca nu intentia noastra conteaza ci efectul obtinut.
Pe de alta parte , cred ca ai dreptate, lucrurile astea trebuie spuse nu doar gandite, asa ca uite o ditamai dilema…..
eu nu cred că e treaba mea să educ pe nimeni şi nu mi-am propus asta. limbajul meu nu e unul de neînţeles, nu e ermetic sau în jargon, iar aici intră cîteva mii de oameni, cu educaţii şi aşteptări diferite… cum aş putea eu să fac în aşa fel încît să fiu pe înţelesul perfect al tuturor? în plus, acesta este un loc personal, un loc unde eu scriu şi mă scriu pe mine şi nimic mai mult.
Nu poti fi pe intelesul tuturor , asa cum nu poti sa-i multumesti pe toti.
Insa cred ca desi nu ti-ai propus sa educi, realizezi ca se intampla asta.
si nu stiu cat de personal mai e locul asta, atata vreme cat putem interactiona, schimba opinii si viziuni.
personal ramane doar ce nu impartasesti :), sau ma insel?
este un act personal pe care îl împărtăşesc. asta e scrisul, nu numai în cazul meu.
e o diferenta de nuanta totusi. o carte scrisa e ceva personal insa un blog faciliteaza interactiunea care mai atenueaza accentul pus pe „personal”…
inteleg, insa ,ca pe tine nu te influenteaza cititorii tai in nici un fel.
nu în sensul în care scriu ca să mulţumesc pe cineva. scriu în aşa fel încît să îmi rămîn mie însămi credincioasă, true to myself cum zice dictonul în latină. 🙂
De ce nu putem da ,,like” la comentarii?:))sunt atatea care-mi plac 🙂
că nu ştie tema asta a mea să facă aşa.. 🙂
Tot ce ai scris e corect. Din punctul de vedere al omului sau pe alocuri chiar mai rau, dar nu pronunt. Cand nu te uiti cu ochi de dragoste, cand te separi pe tine si pe Dumnezeu de-o parte, si gloata de cealalta, nu esti aproape de El. Cand te vezi pe tine intre oamenii aia asa neputiciosi si mici si neevoluati si goi, si te vezi pe tine chiar mai rau decat ei pentru ca te cunosti si stii prea bine, ai invatat cu multe lacrimi cat de “nobila” si “consecventa” si “buna” si “puternica” esti, adica nici vorba. Cand te vezi pe tine mai rau decat toti aia de acolo, si vezi cum ne iubeste Hristos, ca si un parinte care oricat de urati sau rai ar ajunge copiii lui ii vede mereu in lumina, mereu frumosi, mereu buni, ca si in prima clipa cand le-a vazut chipul. Asa ca atunci cand mai ai ganduri din astea de marire, si eu am cu gramada, spune un “inapoia mea Satano” iubeste si lasa-te iubita. E asa de bine!
Am tras o vizita pe la Catchy ca sa vad cum ti se asorteaza scrisul cu vremea de afara 🙂
Dar dupa secunde mi s-au lipit ochii de ecran.
„Văd o gloată de oameni care nu Te iubesc şi nu Te înţeleg, care nu se iubesc şi nu se înţeleg.”
Habar n-am cum naiba faci sa exprimi un lucru profund, intr-un fel atit de simplu si elegant. Asta e stilul tau, probabil… 🙂
Dar incerc sa ma scutur din contemplatie si sa dau cu taciscrinu, poate iese ceva util.
Fraza ta imi aduce aminte de de vorbele unui om pe care il respect, desi e pe ici-colo controversat, si care zice cam asa: we are not alone in being alone.
O mare de suflete ranite care cauta alinare, sau macar promisiuni. Inclusiv in iubire, sau in credinta, daca e vreo diferenta.
Inotam toti la in aceeasi mare? Eu zic ca nu. Mai exista pe ici colo oameni, mai exista locuri care nu s-au dezradacinat. Eu cunosc unul , si-i pastrez identitatea cu un egoism pe care nu prea am cum sa-l justific. Poate pentru ca incerc sa ajung acolo, desi parca mi-e mai greu in fiecare an, sa respir credinta stramosilor mei, traiul simplu, inconjurat de barbati care nu sint preoti, dar isi duc viata in simplitate si respect pentru tot ce in jur. Si citeva zile sint doar eu cu mine, derulez ce am facut, ce a fost bine , ce nu, unde am gresit si ce vreau sa repar. Si intimplator cel mai bun prilej e chiar de Pasti, de unde ma intorc revigorat, un fel de eu mai bun.
Macar pentru un an… 🙂
🙂 şi eu cunosc unul şi nici eu nu vorbesc despre el. adică am scris, aici. dar nu spun unde. am stat acolo 2 săptămîni şi nu mai voiam să mă întorc în lume. http://acestblogdenervi.ro/linisti/
Am ceva mai mult timp acum si as vrea sa raspund la unele din intrebarile pe care le-ai pus in acest articol, chiar daca majoritatea sunt retorice si adresate oricum altcuiva.
In primul rand , pui toate aceste intrebari pt ca stai „afara , in curtea casei Lui ” si nu inauntru 🙂 ;acolo nici nu ploua nici nu gasesti botox si e foarte probabil sa gasesti raspunsuri.
„ce nevoie ai de toate astea” …D-zeu nu are nevoie de nimic de la noi; noi suntem cei cu nevoile.
e foarte probabil ca acei oameni pe care ii descrii , cu pacatele lor ,cu egoismul si nepasarea fata de semeni, sa fie totusi sinceri in demersul lor de a se apropia de El ,chiar si in al 11-lea ceas.
E posibil ca slujbasii Lui sa nu fie prea preocupati de castiguri, macar in noaptea/zilele acelea.E foarte posibil ca unii sa nu fie preocupati de castiguri de fel.
In general slujbele nu sunt triste, nici chiar cea din seara Prohodului, nu mi se pare chiar foarte trista insa slujba Invierii nici vorba , atunci e slujba cea mai plina de bucurie.
Slujbasii nu construiesc biserici pt babe ci pt tineri, ele vor dainui si cand babele nu vor mai fi si tinerele de azi vor fi babe;toti stim ca „Imparatia lui D-zeu este in inima noastra ” si cred ca majoritatatii slujbasilor ii pasa de tineri. De aia multi incearca sa le vorbeasca pe limba lor dar tinerii au acum alte prioritati.Au multe intrebari si curiozitati, mult entuziasm , vor sa incerce totul si sa aleaga mai apoi.Exista o vreme pt toate.
Per total , tonul e pesimist si sumbru, poate asta e realitatea vazuta de tine , dar ceva nu se leaga.Daca pt noi asa cum suntem si cum ne descrii , S-a jertfit Hristos inseamna ca e cu noi ceva mult mai mult de-atat. Nu e important de cate ori cad, ci de cate ori ma ridic.Nu e important cati meschini au venit la Inviere ci cati au plecat schimbati.
Eu inca sunt optimist. Vad in curtea bisericii oameni pe care ii cunosc.Stiu cum sunt in restul zilelor.Stiu ca inca nu au inteles totul si ca sunt inca dezorientati.Insa nu cred ca vin la Inviere din snobism sau ca asa e la moda sau pt barfa sau ca n-au ce face acasa. Vin pt ca ceva ii cheama. Cineva.
Cineva care nu se scarbeste de ei, nu se rusineaza cu ei. Eu , tu , noi de ce-am face-o?
si eu cred la fel. merg de cativa ani la biserica si mi se par tot mai pozitive lucrurile, oamenii stiu mai multe despre liturghie si despre randuiala, sunt mult mai civilizati ca dupa revolutie. la spovada anul acesta inainte de Pasti erau in fiecare zi vreo 120 de persoane minim si se statea pana noaptea tarziu. majoritatea erau tineri. m-am bucurat. imi place de oamenii de acolo cel mai mult dintre toti oamenii din oras. am vazut pe mine insumi, pe membri familiei mele si pe prietenii mei cat de mult ne-a schimbat in bine sa ne apropiem de biserica. fara sa exageram sau sa depunem cine stie ce eforturi, a avut loc o lucrare inauntrul nostru in timp, si acum ne intelegem mai bine si suntem mai pe o lungime de unda. si mai ales mai bucurosi si mai senini. deci nu e chiar asa de rau. gandurile sunt proiectii, si sper ca si in viata Petronelei sa vina vremea cand va vedea oamenii cu ochi de drag si eventual de mila.
mi-e teamă că nu aţi înţeles mare lucru din ce am scris eu aici. 🙁
e posibil…Uneori ma pierd in forme si imi scapa ideea 🙂