Mi s-a făcut poftă să mă tund chilug. Iar. Încă nu știu dacă o voi și face. Am zis mereu că atunci cînd voi scăpa de teve, mă tund la loc cheală. Ani buni am fost tunsă cu mașina, numărul 1, într-o perioadă în care să fii tunsă așa părea un gest de sfidare pe care oamenii îl luau personal. Aveam 19 ani cînd am băgat prima oară mașina în păr, pînă la capăt. Mama a fost atît de supărată pe mine încît nu-mi permitea să vin acasă, în vizită – deja nu mai locuiam la ei – decît cu ceva pe cap, așa că îmi legam o bandană atunci cînd mergeam acolo, să nu o fac de rîs, pasămite. Pe stradă, oamenii întorceau capul, pufăiau disprețuitor sau strigau după mine. Mă mir că nu am luat niciodată bătaie, singură și cheală pe stradă în anii 90. Mă uitam zilele trecute la scena aia din The Danish Girl (must see, by the way) în care Eddie Redmayne iese îmbrăcat ciudat pe străzile din Paris și e urmărit și agresat doar pentru că e diferit și îmi aminteam că așa m-am simțit și eu în anii ăia, mereu, agresată încontinuu, vizual și verbal, de oamenii care pur și simplu nu suportă ca cineva să fie diferit de ei, care iau asta drept afront personal. Mi se striga: pușcărie, curvo, Sinead, eram înjurată, odată m-a și scuipat unul, la metrou în București, cu obidă și ură. Eram prea mică să știu atunci că reacțiile oamenilor sunt despre ei înșiși, nu despre mine, așa că mă umpleam de furie și durere, dar tot nu cedam, tot nu m-am conformat doar pentru că alții nu puteau înțelege și accepta alegerile mele.
După ce am născut-o pe fie-mea, am lăsat părul să îmi mai crească puțin, cam așa cum l-am purtat în toți anii ăștia din urmă, însă la moartea lui taică-su mi-am tăiat din nou, pînă la scalp, podoaba capilară. A fost un statement, mai mult decît orice altceva. Am rămas cheală toți anii de doliu. În 2003, cînd m-am angajat la Pro, eram încă tunsă periuță. În prima zi de muncă, șefa m-a trimis pe teren și mi-a zis să fac un stand-up. Habar nu aveam ce e ăla și, oricum, operatorul meu îmi spusese că așa fac cu toți nou angajații, îi pun să facă stand-up-uri ca să vadă cum dau pe cameră. Seara, m-au dat la teve, așa periuță cum eram, însă la televizor s-a văzut ca și cum aș avea părul prins undeva la spate. După aceea, nu am mai putut să mă tund cu mașina. A început epoca frezelor întreținute la coafor de două ori pe săptămînă, a tunsurilor scurte la hair-stylist, că așa funcționează treaba cînd apari zilnic la televizor. Prin 2004 sau 2005, venise în Pro un băiat responsabil cu imaginea prezentatoarelor și ne-am trezit că trebuie să fim toate blonde. Eu săream oricum din schema prezentatoarei obișnuite cu mecla și freza mea, însă blondă… O să arăți ca o țigancă oxigenată, mi-au prezis colegii, prăbușiți de rîs cînd au auzit că trebuie să devenim cu toatele blonde. Stilistul meu m-a liniștit, lasă dragă, facem să arăți ok, o luăm încet, ajungem și la blond. I-a luat șase luni să mă aducă la un blond nordic, aproape gri, care nu îmi stătea rău deloc, însă era oribil de greu de întreținut și venea la pachet cu păr ars, căci eu am pigmenți foarte puternici peste tot unde am pigmenți. Așa că am revenit la culoarea mea naturelă.
Dar tu păr lung nu ai avut niciodată?, sunt întrebată des. Mmm, nu. Am avut, de cîteva ori, cu chin mare, păr mediu-scurt. Cînd eram mică, alor mei le-a fost lene să spele și pieptene păr lung, așa că mă supuneau la niște freze tip lighean, pe care le executa, în curtea din spate, mătușă-mea. De vreo două ori m-am calificat și eu la freza Mireille Mathieu, care era rezervată soră-mii, că ea era frumoasa familiei, eu puteam să umblu și tunsă băiețește, nu era nicio pagubă. Nu am avut niciodată codițe, bucle, fundițe, clame etc. Cred că mi-ar fi plăcut, dar nu m-a întrebat nimeni. Primeam doar la fotograf.
Apoi am crescut și, pe la începutul liceului, mi-am lăsat părul mai mare, era vai de el, însă aveam nevoie de pleată să o scutur pe metale. Nu a durat mult. Într-a unșpea m-am dus la coafor, cu bani strînși multă vreme și i-am spus coafezei să mă tundă ca pe o eroină din Dallas, nu îmi amintesc cum o chema, care avea o freză franțuzească scurtă, ciufulită. M-a tuns. Răposatul s-a declarat reîndrăgostit de mine cînd m-a văzut tunsă așa, și așa mi-a rămas numele, așa m-am tuns aproape pentru tot restul vieții, cu diferențe date de cel care mă tundea. Fiindcă, contrar a ce se crede, e muuuult mai greu să găsești pe cineva care să fie în stare să tundă bine păr scurt decît păr lung.
În anii din urmă, am mai cochetat cu a-mi lăsa lațele lungi, și, cu ajutor profesional, nu oricum, am atins performanța de a avea un bob scurt. Părul meu e extrem de fin, păr de pisică, nu are volum, cum crește începe să mă enerveze grav. Așa că, de cîte ori îmi vine ideea asta, mă ține maximum cîteva luni, apoi mă duc la Cătălin și îi spun, tunde-mă foarte scurt, iar el rîde și bagă foarfeca tare, iar eu plec mereu fericită, cu părul scurt-scurt. Fiindcă asta sunt eu, nu mă recunosc altfel, îmi par stranie și străină. De altfel, în aroganța mea, am pretenția că îmi stă cel mai bine așa. Uneori primesc mesaje și fotografii de la femei care îmi spun: uite, m-am dus cu poza ta la salon și m-am tuns ca tine, mi-am tăiat părul meu lung, am îndrăznit!, iar eu mă bucur, admit. Întotdeauna mi-au plăcut femeile tunse scurt.
Acum stau pe gînduri dacă să bag mașina sau nu în cap. Mi-e teamă că se vor vedea rădăcinile albe și mă voi deprima extrem. Fie-mea a zis să nu cumva, și așa sunt destul de excentrică, să termin cu ideile astea că mă renegă!
fericire (ediția Brașov, 2016) Postarea următoare:
sindromul stockholm (I)
Iti sedea tare bine blonda!
la bătrînețe, probabil va trebui să mă fac blondă, să scap de rădăcini albe 🙂
dacă apuc bătrînețea. că fire albe am căcălău, deja.
Creste la loc, deci tunde.
Am avut par pana la fund la 19 ani (de la 10 nu l-am mai tuns, doar intretinut). L-am tuns scurt. Am mai avut 2 tentative de lasat lung (ca mi-e lene sa merg la tuns), dar, in afara de coada de ‘cal’ nu stiu altceva. Asa ca ma tund scurt.
Tie iti sta foarte bine oricum, ai o fata frumoasa, eu nu am mutra asa misto, dar tot mi-e mai OK cu scurt 🙂
dacă am curaj, pun poză 🙂
Iti stătea bine si blonda. Îmi aduc aminte cand m-am angajat eu la Pro TV Baia Mare si intr-o zi directorul ne-a anunțat ca a doua zi ne duce pe toate la coafor sa ne tundă Andreea Esca!! Si a doua zi am apărut tuns scurt periuța de au încremenit toți. L- am invitat sa ma tundă ca pe Esca… A fost mortal.
:)) bestial!
Confirm, și mie-mi plac femeile tunse scurt, au un aer… tineresc. Părul lung se potrivește celor mai coapte 🙂 Ca un chelios ce sunt, aș încerca așa un schimb de impresii: nu ți se pare că se face mai sensibilă pielea capului? Adică, după ce-ți tai antenele (pentru că se zice că firele de păr îs un fel de antene), începi să ai senzații la solul acela defrișat. Și dincolo de ce spunea Coco Channel, că o femeie care-și schimbă freza își schimbă viața, în literatura feminină mai circulă o vorbă, cum că nuanța părului vi se schimbă după dispoziția sufletească. True?
păi eu nu am fost decît brunetă, cu excepția prezentată mai sus și niște vagi tentative de roșcat la tinerețea absolută. așa că nu pot face afirmații pertinente. dar da, pielea devine mai sensibilă, aici cunosc pe propria chelie 🙂
Nu ziceam de schimbarea culorii, prin (de)colorarea intenționată, profesională. La nuanțe mă refer, nu mai știu cine spunea de legătura cu starea sufletească, Ileana Vulpescu?
Mezina mea Cătălina are un părul blond, cu mai multe nuanțe și reflexe – arămii, castanii. Și vrea să-l vopsească roșcat. Îi tot spun că nu se găsește vopsea în așa nuanțe frumoase cum are părul ei, și c-ar trebui să-l lase așa, dar am cu cine discuta? Noroc cu cea mare – Sânziana are un castaniu tot cu multe nuanțe, numai că ale ei, fiind mai închise, nu ies așa în evidență.
cînd suntem tinere suntem și pe măsură de proaste. abia la bătrînețe înțelegem că naturalul e mișto, dar atunci nu îl mai avem la fel.
Vai ce bine iti statea cu bob, eu as vota sa ti-l lasi lungut dar nu cred ca ma calific in finala :)). Fa cum simti, parul creste la loc.
lunguț… nu sunt eu. 🙂 pînă la urmă, nu e chiar ditai dilema. it’s just hair.
Ești un om tare fain, Petronela! Să știi că ești și o mare norocoasă! Ai avut șansa să rămâi tu însăți. Și, crede-mă, e cea mai mare realizare(evident, după fete).
mulțumesc. dar nu e șansă sau noroc, ci e o alegere de fiecare zi. uneori, foarte grea. dar o alegere.
Iti statea bine rau si cu parul mai lung, asa ca in penultima poza. Erai fistichie rau de tot. Eu i-as mai da o sansa parului lung.
nu știu, zău…
E o alegere când tu îți placi, când nu….
tu crezi că eu mi-am plăcut? mi-a luat treizeci și mulți de ani să ajung să mă plac pe mine. dar tot nu am abdicat de la mine, niciodată.
Ce imi place bobul tau! Parca erai o copilita! 🙂 dar asa cum esti tu, parul scurt iti vine super! 🙂
mie mi se pare că, dimpotrivă, mă îmbătrînește părul mare… 🙂
Mno, l-am intrebat si pe Vlad si dupa un „uooooou ce faina e!” a zis ca bobul ar fi rebel pt tine! 🙂
dacă a zis Vlad! 🙂
Dap! Ma vad 100% in articolul asta :). Singura diferenta e ca eu am avut de 2 ori parul lung: in liceu si cand m-am maritat (sa pot sa-mi prind valul de mireasa ca doar nu era sa-l prind in pioneze :)).
Cand am implinit 30 de ani mi-am facut singura un cadou usor intarziat de ziua mea – am bagat pentru prima oara masina in par, numarul 1. Aveam parul lung si blond, deci toti cunoscutii/familia au fost socati. Acum a crescut la loc, dar senzatia de eliberare a fost atat de profunda incat ma gandesc sa mai repet figura. Am aceeasi problema cu radacinile albe, insa, ceea ce ma tine pe loc. De cate ori te citesc, imi vine dorul de par scurt, asa ca probabil o sa o fac din nou – it’s just hair anyway.
la naiba cu rădăcinile albe, zic!
:)))) Imi aduc aminte de perioada blonda a Pro ului!
Eu lucram la un salon de coafura unde s- au intamplat multe din aceste transformari dictate de stilistul adus cu surle si trambite din Germania! Era in tip ff cool! Dar avea o idee fixa: toata lumea sa fie blonda! Chiar si cele nascute sa fie brunete! Deveneau blonde cu forta!
Imi amintesc cum a venit Olivia Steer sa se faca bruneta la loc!!a rezistat doar vreo 3 zile blonda!
Si ea nu e singurul caz! Chiar daca erau penalizate , tot nu respectau indicatia blonda a stilistului!
multe au și rămas. Amalia, de exemplu. 🙂 iar ideea era de la Sîrbu, el voia ca toate să fim blonde, de fapt. am tot dat peste el vara asta prin diverse locuri, era cu o blonduță tînără și mi-am zis, aaaa!
Cand,la 16 ani, am decis sa ma rad in cap (in Craiova anilor 1996 nu era chiar o moda), a venit asa, ca si cum s-ar fi trezit un instinct de supravietuire…pe care habar n-aveam ca il posed. Simteam ca trebuie sa fac asta. Asta si nu altceva. De putine lucruri am mai fost asa sigura, pana si de atunci incoace. A fost o eliberare. Am inteles brusc ca asta-i pielea mea,ca pana acolo ma intind; tot ce creste mult peste fie nu imi apartine, fie imi face rau. Certitudinea asta nu m-a parasit nici azi. Da, am luat si bataie, si flegme in chelie si mizerii gratuite de la profesori. Dar am vazut si cateva perechi de ochi care au inteles…si asta putea fi de ajuns.
Ce imi doream sa iti spun, acum sau ori de cate ori primesc cate o „bucata din tine „… E atat de multa frumusete in felul in care iti porti durerea si amarul… In felul in care le imbraci in cuvinte…In felul in care le-ai lasat sa te compuna in cine esti acum… In felul in care ai acceptat a plati pretul ce se cerea platit…In felul in care inca mai platesti…In felul in care oglindesti si transformi oameni. Pe mine, spre exemplu. Multumesc, om frumos!
m-ai emoționat foarte. mai ales că am văzut și poza aia în care erai atît de fragilă și frumoasă cu părul tăiat pînă la scalp. te îmbrățișez și îți mulțumesc.
Daaa, si eu am fost tunsa ca Shelly din Dallas :). Ce bucuroasă am fost când am plecat de la coafor cu parul scurt si ciufulit! Și asa am continuat pana in zilele noastre, spre marea disperare a iubitului meu :).
Votez, deci, pentru păr scurt!
Michelle se numea personajul din Dallas, era blonda si misto si se iubea cu J.R. 🙂 Stiu ptr ca in clasa a 9-a si eu m-am tuns ca ea, dar a fost un esec total (combinatie de coafeza comunista si par ondulat). 🙂
Eu ma simt bine cu el pana la umeri. Am doi ani de cand sunt blonda si abia vre-o doua luni de cand nu mai sunt surprinsa cand ma vad in oglinda, pt ca toata viata mea am avut parul negru. Am facut schimbarea treptat si cu toate astea aveam zilnic , la oglinda, senzatia ca nu sunt eu…intr-un fel si acum o mai am, dar nu ca pe o surpriza ci ca pe o realitate care incepe sa-mi placa.
Si eu am fost tunsa cu masina prin ’96-2000… nu se uita nimeni urat si nu faceau comentarii stupide… de curand ma batea gandul si acum, ca am citit ce ai scris, ma bate si mai tare 🙂
Cum se face ca daca parintii ne tund scurt cand suntem mici (pentru ca vorbesc si despre mine aici, ca si mama avea aceeasi boala), cand crestem si aparem tunse la fel se crucesc si se uita chioras? Culmea e ca pana sa citesc acest post, nu mi-am pus intrebarea asta. Eu cred ca tunsoarea nu e asa de importanta. Cred ca mult mai importanta e culoarea, desi daca treci de la par lung pana la fund la periuta e un impact puternic, dar eu cand vad o fata ca isi schimba culoarea peste noapte am aceeasi reactie.
Doamne si de cand vreau sa ma tund si eu periuta, sau o idee mai lung, dar nu am avut curajul. Doamnele de la coafor spun ca nu mi-ar sta bine, dar stiu ca nu ar trebui sa imi pese de ce spun ele.
Eu zic sa supunem la vot: mie imi place mult penultima poza cu coafura aferenta 🙂
ar fi tare asta: să decidă alții pentru mine :))
Sa nucarercumva, dna Petronela ! Vai de mine si de mine, Doamne apara si pazeste-ne, ce-o zice mamaia dv. ?
LMA, Raj! ce dor îmi era de tine!
dacă zici că doamne apără, atunci așa rămîne!
Sunteti tare frumoasa, dna Petronela, tunsa bob, cu parul dat dupa ureche, intr-o parte. Ca dvoastra aveti si ochisori foarte draguti si va sade de minune!
Raj? :))
Petronela Rotar, imi esti foarte, foarte draga!
🙂 mulțumesc!
Ma lupt cu decizia de a-mi tunde parul foarte scurt! Este necesar si obligatoriu. Totusi ma lupt… Nu am avut par scurt niciodata. Nu sunt sigura ca va mai creste. Multumesc pentru articol. Mi- a deschis inima. Sunt, cu sa fara par, femeie! Dumneavoastra va-ti facut o imagine „debarasandu-va” de el. Trebuie insa mult curaj.
Eu fac schimbari radicale ale tunsorii, coafurii sau culorii parului atunci cand vreau sa imi schimb starea de spirit:). E ca si cand – pt ca imi tund parul, mi-l ondulez, mi-l indrept, mi-l vopsesc dramatic diferit de culoarea de dinainte -as fi o alta „eu”. In anii in care am orbecait fara speranta in ceva ce incercam sa ma iluzionez ca e iubire, mi-am schimbat culoarea parului de nenumarate ori si m-am tuns in tot felul de moduri. Am fost si eu Andreea Esca, desi mie nu imi cerea nimeni:). Si am fost si Sandra Bullock, si – uneori, rareori, pe alocuri – eu insami… De vreo 5 ani, mi-am lasat parul lung. Nu l-am mai vopsit. E foarte bogat si ondulat. Ma uit in oglinda si nu simt nevoia sa schimb nimic. Imi place tare parul meu, fix asa cum e. Iar pentru mine, starea asta, in care nu simt nevoia sa merg si sa fac o schimbare la coafor, inseamna „iubita, fericita, echilibrata” scris pe tricoul meu, partea din spate:).
Matz strigat, dna Petronella ? Icesa is, in fata calculatorului, sarumana si scalpu ? Siameza dracu sa interpus intre mine si monitor, pentru ca so bag in seama. Nu se da dusa nici dadracu si iar trebuie pentru ca so ucid cu sange rece. Acest mod de ucidere consta in faptu ca am oprit oleaca de sange cand am sacrificat porcu si lam introdus la congelator si il voi da matzei pe tot si asfel va face rosu in gat si va crapa. Deja are rosu in cur, penca are emoroism, caci a stat cu curu gol pe gresia din balcon dupa ce in pre alabil am indopato cu ardei iuti. Si io am mancat ardei iuti si ma ustura poponelu si numi trece decat daca ma pupa in cur primaru care deja a inceput sa tie in brate puradei cu muci la nas carora le da eugenia si caramele , ca se aprochie alegerile. N-ar mai candida, dar n-a terminat de construit vila. A ceput iar sa intre pin bodegi ca sa le faca cinste betivanilor, ca nu mai e voe sa ne dea pixuri si galeti din plastec goale, si cum la noi 1/2 din urbe e alcooolica, cu siguranta ca ne va schimba iar bordurile timp de 4 ani si va angaja iar dorei care sa sparga conductele de apa din gresala. Primarele are multi fini pe care ii angajeaza la serviciile primariei pe post de Dorel. Mam gandit bine, dna Petronella si va permit sa va tundeti chilug, cu conditia sa purtati in permanenta asupra dv., o basma, 1 batic, o caciula cazaceasca, un turban s-au o casca de motociclist ori o caciula din aia din blana de urs, cum au politistii de la poarta Bachingamului, de se uita la ei printu Cearls ca curca in lemne ca nu lesina la 30 de grade cel sius. Cand ma mai strigati, sa stiti ca is prezent ca sa emit aicea judecati de valoare ca sa va creasca cota. Sarumana si ochisorii ca tare frumusei sunt ! Pentru ca aveti gura buna de pupat, imi permit sa va sarut pe gura dar numa pin geamu parbrizului, ca sa nu va otanceasca iar iubi a lu dv. …
Am uitat sa pui o virgula, dna Petronella. Se mi poate face ceva. Catiodata le mai pui si intre subicat si predicat, dar sa stiti ca nu din cauza incluturii din capu meu, ci creca mia facut una fermece, o tiitoare dea mea din anii tineretii cu care ma babardeam sub clar de luna, asta datorita poate si firii mele poetice. Creca o sa sp
Creca o sa sparg o vitrina ca sa ma bage astia la zdup ca sa sciu vio 12 carti…
Te reneagă cred că ai vrut să scrii, dar ţi-a scăpat vocala „a”, aşa e corect la pers.III singular, nu tunde gramatica!
Tund ce voiu io, dra Eva. Gazonu, paru depe spate, nas si urechi si cel de pe gramatik lb. romane, sarumana si melesteul ! Dna Petronella, pt. ca ati lucrat la Proteve, natz putea interveni pe langa dnu Fl. Busuioc sa nu mai mintza in halu asta prind starea vremii, cauia ii transmit inca de pe acuma LMA cu bucu, sana si bani caci de Florii nam acces la calculator ? A anuntat ca viscolu va bate dinspre est si cum soacramea locuieste in partea de vest a urbii, am imbracat izmana albastra cu slitzu la cur pentru a proteja aceasta importanta parte a anatomiei mele, dar am constata ca vantu a batut invers, adica dinspre vest. Pe drum mam intalnit cu consoarta mea si mia reprosat faptu ca din cavitatea mea bucala bate 1 vant napraznic si nu pricepe de ce. Iam zis ca vantu vine din cur caci am imracat imbracat invers susnumita izmana. A zis so imbrac pe loc cu slitu in fata caci nu poate sta de vorba cu mine in mijlocu drumului deoarece vantu care iese din gura mea ii cauzeaza mari prejudicii la dantura, ceea ce am facut pe loc, adica miam pus izmana cu slitu in fata, dar a zis ca tot iese curent din gura mea. Iam zis ca din cauza ca izmana fiind veche (1978), sa rarit in cur . Bijuteriile de familie le protejez punand in dreptul acestora o pernita de ace pe care mia dato buna mea maica tot in anu 1978, cand am emigrat dela sat la oras pt. a ma angaja in campu muncii. Tot atuncea mia dat o plapoma din lana, o bunditza, o paine de casa si-o bucata mare de slanina + putina de branza dela o oae, pt. ca noi naveam decat o oae. Mentionez ca aparatu de reproducere trebue protejat cu o pernita de ace deoarece cu acesta ne imperechem in vederea perpetuarii speciei. Candil sunati pe dnu Busu ?
pe loc, Raj. îi transmit acum!
Ai mai vrea sa terazi pe cap periuta in vara asta ? Si sa pui o poza ori sa te filmezi in timp ce te tunzi ?
Astept un raspuns multumesc. ^_^