Nu am știut a mă apuca să scriu despre zilele petrecute la Gărîna, Timișoara și Socolari. Încă trebuie să le las să se așeze în mine, să-și lase zațul. A fost una dintre cele mai frumoase vacanțe din lumea mea. Am cunoscut oameni fascinanți de care m-am îndrăgostit și am pus la cale proiecte mari. Am avut cele mai mișto lansări la care aș fi putut visa. Atît de mișto încît ne întrebam, cu Ana, cum vom putea bate vreodată, cu ce experiență posibilă, ce s-a întîmplat la Timișoara și la Socolari.
A fost jumătate vis. La Timișoara, într-o curte teribil de boemă, la Casa Artelor, cu un castan umbros în mijloc locuit de trei bufnițe, o buhă albă și două pestrițe, lume multă și diversă de devenise neîncăpătoare, o seară caldă și dulce mirositoare și pian și cîntec vechi. Acolo am reușit să îmi îndeplinesc un vis mai vechi: să citesc prima poveste din alive fracturată de romanța în jurul căreia se țese. Era credința mea că doar așa este rotund textul ăla, deplin, de înțeles în toate sensurile lui. M-au ajutat Vadim Cruscov și Narcis Pop să fac și să păstrez momentul.
Au urmat și altele, fermecătoare: o seară în satul Covaci, pe baloți de paie, cu baie în piscină și rîsete în timp ce soarele apunea roșu și înveselit, cu Nightlosers și dans în iarbă, desculți, zăluzi, îmbătați de parfumul nopții și al baloților, nopți în care am măsurat la pas centrul Timișoarei și faleza Begăi, în care am ascultat povești care m-au înduioșat și fascinat cu Elisabeth și Hartwig Ochsenfeld, gazdele noastre. Și a fost apoi seara de la Socolari în casa de creație a lui Gyuri Fikl, o seară complet vrăjită, într-o curte năpădită de verdeață, cu duzi și casă de piatră și șopron cu pian și chitări și toată colecția de stele vară-toamnă, în care noi am citit pe acorduri de chitară în timp ce noaptea se lăsa peste sat iar greierii își dădeau și ei volumul mai tare și un vînt fierbinte ridica fustele copacilor, o seară de care îmi amintesc încă cu lacrimi în ochi.
De oriunde m-aș uita, a fost una dintre cele mai frumoase și revelatoare experiențe din viața mea. Sunt nespus de fericită și plină de recunoștință că mi-a fost dat să o trăiesc.
foto: Narcis Pop, Olimpiu Vuia, Elisabeth Ochsenfeld
Ce-am mai debitat:
inginerul pescar Postarea următoare:
lămurire
OMG…cat de diferit…..
piele de gaina…
Mi-a placut sa te ascult… imi pare rau ca n-am putut s-o fac acasa, acolo, live, intre oamenii frumosi, care au venit sa te asculte si ei, cu aceeasi simpatie, apreciere si curiozitate cu care as fi vrut s-o fac si eu.
De 8 ani m-am mutat din Timisoara… dar acolo ramane acasa pentru mine, acolo sunt radacinile mele, amintirile unui sfert de veac. Sa vii din nou, cand va fi gata… sa vii si sa te plimbi pe stradutele din Centrul Vechi, care acum sunt intr-o crunta suferinta. Sa observi oamenii relaxati din micile cafenele deschise usa-n usa… sa stai pe iarba in iubita noastra Piata Unirii, care acum isi arata maruntaiele trecatorilor deja obisnuiti cu aspectul ei dezolant. Sa iei pulsul orasului asa cum era el inainte sa intre in aceasta masiva reconditionare. Sa vii din nou, oamenii de acolo te vor primi mereu cu drag!
Oooo woow! am amutit! 🙂 ce frumos traiesti tu! 🙂
Deci 1 vant ferbinte ridica fustele copacilor. Pudici mai sunt si banatenii astia daca-si imbraca si copaciul . Si io, nesamtatu de mine care dorm in curu gol si fac si amor dezbracat…
Pai daca ati cunoscuto acolo pe dna Elisabeth, sejuru dv. la Timisoara na fost 1/2 vis, cum ziceti dv., dna Petronela. Io daca va vaz pe dv. si pe dna Ana, se cheama ca am avut 1/1 vis. Vedeti ?
Stiti ce spun banatenii ? Ca ceilanti din tara asta cand tae porcu, isi bate joc de el. Nu stie sal prepare ca lumea. Si au mare dreptate.
Sa ai o viata frumoasa mereu.
Bun revin cu un comentariu despre cear credeam ca a fost sters , dar pe care se pare ca nu l-am trimis niciodata …sau poate cine stie, l-am trimis, dar nu a ajuns niciodata, in lumea aceasta mi mult su mai putin relative , unde marile teorii si mituri se rastoarna de la o secunda la alta ( http://science.hotnews.ro/stiri-stiinte_fundamentale-20323702-experiment-lhc-aduce-noua-lovitura-dura-supersimetriei-teoria-fizicii-particulelor.htm) cine mai stie oare ce este real si ce este relativ… ?
Spuneam deci in comentariul/ne comentariul meu, ca iti admir stilul de scris. Ma intrebam unde naiba ai fost pana acum si cum de ai ramas atat de ascunsa :). Da!, banuiesc ca de laudatori nu duci lipsa, citind comentariile pe ici-pe colo, asa nu o sa-ti mai umplu capul cum ca scrii fain, ca o stii deja, o sa-ti spun un mare MERCI pentru postul cu si despre Banatul meu drag.
Dr House promite sa revina pe aici.
PS: as mai fi vrut sa comentez la faza cu A. Plesu, dar ai comentariille inchise si poate e mai bine asa…dar nu ma pot abtine sa nu dau un citat :”There are no facts, only interpretations.” – F. Nietzsche – restul e gargara si bla-bla
Salut!.
imi pare foarte rau ca ai inchis contul facebook….
te imbratisez , si iti sunt alaturi in tot ce faci, chiar si asa , virtual .
toata stima!
L-am reactivat. M-am dat și eu deoparte din fața valului cu caca.
Mulțumesc din suflet.
..scuze ca intervin….
….capul sus…
…tot ce a urmat a demonstrat ca ai avut
suta la suta dreptate…..
….felicitari……
repet……………capul sus…..
…………………………capul sus……….
………………………………capul sus…………