MENU
tom

de • 30 ianuarie 2014 • bucăți de mineComentarii (12)

coloana sonoră a filmului meu (part one)

Eu am fost rockeriţă. Am scuturat pleata pe formaţii de metale grele, trashuri şi deathuri. Dar dintre toate, pe una am iubit-o mai presus de toate. Metallica. Pe de rost i-am ştiut albumele. Am ascultat la inconştienţă. De prin a 8-a, aşa. Îl adulam pe Lars Ulrich şi credeam că o să mă mărit cu el. M-am dus la primul lor concert şi nu m-a remarcat. Era şi bătrîn, n-o mai fi avut nici ochiul aşa de ager, ce să mai zic. Aveam blugi scrişi cu pixul şi pe bancă scris Metallica cu M şi A lung. La parterul liceului meu era clasa a XI-a H, cu profil silvic. Singura clasă de băieţi, într-un liceu cu multe, multe fete. Eram îndrăgostită de un tip de acolo deşi nu vorbise niciodată cu mine şi nici nu cred că mă văzuse, măcar, ca Lars Ulrich ăsta. Şi ei ascultau Metallica în pauze. Şi cînd coboram pe scări, auzeam Unforgiven şi începeam să am palpitaţii.
Nu am uitat nimic, deşi am fete adolescente.
Acuma, înainte să fiu metalistă, prin generală eram mare fană a lui Maicăl. Dar mare, nu aşa. Din aia de ar fi leşinat pe la concerte, dacă ar fi ajuns. Derulam cu creionul casetele alea toată ziua, aveam un casetofon stereo JVC cumpărat de tata din Irak de unde lucrase el şi aveam toate albumele pe care le ascultam şi cîntam deşi nu înţelegeam bine toate cuvintele, le nimeream eu cumva. Bad îmi plăcea cel mai tare. La toate întrebările din oracolele fetelor din clasă ce muzică asculţi scriam Michael Jackson şi apoi înşiram piesele, să le arăt eu lor ce cultură muzicală am. Cu Maicăl nu am vrut să mă mărit, numai cu Lars, boşorogul naibii, nu înţeleg deloc de ce nu m-a remarcat, puteam fi demult divorţaţi.
Încă îmi dă fiori începutul de la Dirty Diana.
Cu Terence am altă poveste de amor şi memorii involuntare. Vizavi de liceu stătea un rocker frumos şi cu păr lung care poseda şi nişte boxe puternice, chestii rare pe vremea aia, şi părul lung şi boxele. Băiatul trebuie că ştia că muzica deschide inimi şi poate chiar picioare, la o adică, căci urla muzica de la geamul lui de la etajul patru continuu şi sfîşia liniştea din orele de fizică şi mate, unde citeam cărţi pe sub bancă. Profesoarele ne îmboldeau să închidem geamurile, dar fetele suspinau şi oftau în bănci cu ochii spre geamul de la 4 unde pletosul fuma mimînd indiferenţa.
Într-o seară prin a zecea, ascunşi la locul de fumat, un boschet de la intrarea în curtea liceului, răposatul mi-a cîntat, avînd drept negativ muzica ce se revărsa de la geamul rockerului de la 4, sign your name across my heart, I want you to be my baby. După ce am devenit baby a lui, ăsta a rămas cîntecul nostru, pe care mi l-a imprimat pe o casetă de 12 ori, să fie, că nu aveam buton de repeat la casetofon pe atunci.
Şi azi cînd aud piesa aia mi se iscă un gol în stomac.
Cu Dolores a fost altceva. Dolores era glasul durerii mele interioare. O adulam. Mă tunsesem scurt de tot ca ea şi îmi sfredelisem urechea stîngă cu mulţi cercei, exact ca ai ei. Dolores înseamnă dureri în spaniolă. Piesele de pe No need to argue îmi răsunau continuu în cap, erau ca un fundal sonor la tot ce se întîmpla cu mine. Dimineaţa ajungeam la liceu prima, că eram navetistă şi nu aveam autobuze decît foarte devreme. Mă aşezam în bancă şi cîntam-urlam piesele de pe albumul ăla şi asta era singura terapie de care am ştiut mulţi ani. Dolores îmi părea foarte frumoasă, fiindcă era tristă. Iar eu legam indisolubil frumuseţea de tristeţe. Îmi amintesc maldărele de rufe pe care mi le lăsa mama să le calc şi de mine în bucătărie cîntînd şi călcînd. Nu am ajuns să o văd pe Dolores cînd a fost la Bucureşti, deşi îmi promisese că o să mă ducă. Am suferit. Pe Will you remember m-am măritat a doua şi ultima oară. La divorţ nu am avut coloană sonoră.
Apoi a fost Tom. Şi a rămas. Toţi cei care mă cunosc bine îmi ştiu obsesia pentru Tom Waits. Bărbaţii care m-au iubit au cel puţin o amintire cu mine cîntînd în gura mare la volan Martha sau Waltzing Matilda. Cu Tom mi-a făcut cunoştinţă răposatul. Cînd s-a dus, am umblat luni în şir cu căştile înfundate în urechi ascultînd pe repeat Rain Dogs. Tom mă scoate şi bagă din şi în orice stare. Îi iubesc vocea care se schimbă de la un album la altul, versurile şi moaca de beţiv mişto. Mi-am dorit să îl văd într-un concert şi încă nu mi-am pierdut speranţa. Anul trecut a fost la Dublin. A zis că mergem să îl văd, dar nici acolo nu am fost. Să îl aud povestind şi cîntînd la pian. Posibil să mă fi apucat pandaliile ăle mari de amor, să mă duc peste el, să răstorn pianul şi să îi bag limba în gură. Aşa, a scăpat, sărmanul. Dar nu mă las.
Şi neapărat, neapărat să mă înmormîntaţi cu el.
(va urma)

12 răspunsuri la postarea coloana sonoră a filmului meu (part one)

  1. ILUZIA spune:

    avand in vedere ca prima oara n-ai apucat cu adevarat, a doua din textul de mai sus de fapt e prima asa ca eu zic ca ” a doua si ultima oara” este o premonitie cu happy end!

    • Petronela spune:

      nu e aşa, ai dedus eronat. prima oară nu m-am măritat, a murit cu 3 săptămîni înainte. am fost căsătorită de două ori, o dată mai demult, cu tatăl bigudiului mic, omul cu care sunt foarte prietenă, am divorţat acum 7 ani sau aşa ceva, iar apoi am mai fost căsătorită o dată, de curînd, nici măcar un an. şi ba da, a fost ultima, am o întreagă teorie despre căsătorie pe care am probat-o deja de 2 ori, tre să fiu nebună să mai fac a treia oară.

  2. ILUZIA spune:

    am inteles! cum spui tu, nevasta, amanta sau doar buddy fuck,numai fericita sa te vad ca tare mi-esti draga desi nu te-am cunoscut. Si pentru tine si pentru mine o melodie de dimineata :
    http://www.youtube.com/watch?v=JZdINUgWRTg

  3. Petronela spune:

    mulţumesc, draga mea!

  4. John Locke spune:

    metallica, da . 10/10 si acum , mai ales cand face fi-miu rifurile la chitara.
    maicăl , nu 4/10
    cranberries da, 8/10 dar s-a cam dus fiorul ….”When you’re gone”
    tom waits habar n-am cine e dar o sa aflu.
    metallica e prima si marea dragoste , dar eu n-am fost monogam niciodata .ascult tot ce prind

  5. John Locke spune:

    P.S. despre Terence , nu e prea mult de spus,in afara de alea 2 piese.

  6. John Locke spune:

    incredibil in ce hal seamana Tom cu James ….si mai au si acelasi middle-name.
    si cred ca mai au si alte lucruri in comun….

  7. ana ardeleanu spune:

    uaissa! cat de mult imi place de dvs! sunteti exact ce vreau sa ma fac cand o sa fiu mare! ador scrierile dvs si modul in care expuneti totul pe hartie. absolut geniala! ps: pot sa va fac o statuie ?:D

  8. Mate spune:

    Iti dau 10 pentru Metallica. Si premiul : te invit sa asculti melodiile lui Zucchero din concertul Zu & co – http://en.wikipedia.org/wiki/Zu_%26_Co_live_at_the_Royal_Albert_Hall
    Exceptional!!! PS Dolores O’Riordan are o melodie de vis cu Zu! sau invers?
    Pont 🙂 melodiile sunt pe vrednicul nostru Youtube!
    Hai, fericire!

  9. Stefan spune:

    Cam frumos… Multumesc! 🙂

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *