Am visat răul. M-am trezit tremurînd din tot corpul, cu gura încleștată, spunînd Tatăl nostru încă din vis. Nu îmi amintesc decît că acolo era răul, uitîndu-se la mine, foarte concret, foarte palpabil, foarte intens.
Senzația de spaimă care mă împresura și mă paraliza în tot corpul, proximitatea răului în forma lui cea mai solidă – poate o cușcă de unde mă privea un demon?
Am continuat să spun Tatăl nostru și rugăciunea inimii, de cîteva ori. Apoi, cu o luciditate extremă, nefirească, am încercat a-mi analiza visul și cauzele lui. Să fie senzația pe care o port în mine de ceva vreme că am trecut razant pe lîngă ceva rău, destructurant? Că am scăpat, aproape fără să îmi fi dat seama, de un rău camuflat într-un fel de bine? Sau poate poveștile femeilor din grup și propria mea poveste care au răscolit spaime vechi, trăiri, dureri?
Sunt ani de cînd nu m-am mai trezit dintr-un coșmar atît de intens, cu senzații fizice de paralizie și panică. Am respirat și am adormit la loc, temîndu-mă, ca de fiecare dată, că visul se va relua și mă voi întoarce în brațele viziunii.
– Și, acum, ce fac? l-am întrebat aseară.
– You go by. Că cu asta te ocupi tu, fă. Ești specialistă în supraviețuire.
(pictură: Sheleg Vikto)
Ce-am mai debitat:
oamenii-hău Postarea următoare:
sărumîna, mistria și canciocu
„But I don’t wanna survive, I wanna LIVE”.
Solomon Northup, 12 years a slave
Nu te mai juca de-a ” terapia in grup”, un terapist meserias nu va confunda niciodata compasiunea cu empatia: compasiunea trateaza, dar empatia reverbereaza in mod periculos daca nu e bine strunita
nu ma „joc” nimic. si nu e terapie ci este sustinere, grup de sustinere, ceea ce e extrem de diferit.
toti suntem destepti si plini de sfaturi, de unde stii tu ce se intimpla in grup, citi terapeuti sunt, ce facem acolo?
Nu ti-am scris ca sa te jignesc, ci fiindca tu singura ti-ai pus problema daca nu cumva ai fost influentata de povestile din grup, inteleg ca ai avut o noapte de cosmar, dar a trecut. Numai bine voua !
Petronela, pare-se că experimentezi și tu, Răul, la prima mână. Că e depresie, că e creștere, dumnezeu mai știe. Da, Răul are grade de comparație și dacă azi îți poate fi cumplit de rău, ei bine, crede-mă există undeva acolo foarte cumplit, extraordinat de cumplit, perfect de cumplit pentru ca, mai la vale să apară Înfiorător. La rândul lui, Înfiorător conține grade de comparație. Și tot așa. Ce vreau să zic: schimbă gama, respinge Răul. Apucă strâns balustrada aia și nu te mai uita în jos, printre gratiile treptelor scării de metal pe care o tot urci. Dacă te uiți în jos o s-amețești și ți se face rău. Privește, așa, la 45 de grade în sus, înainte, și urcă. urcă fără să te uiți în jos.
Binele este unul, e singur și el nu are grade de comparație. Cere-ți Binele aproape, tu, singură. Și el vine, pâș-pâș, nu trebuie să insiști. Sunt cu tine, o să treacă, crede-mă c-am fost pe strada aia, haide, dă mâna 🙂
Da, rugaciunea proactiva nu strica. Mai sunt rugaciuni catre Sf Gheorghe, Sf Vasile. Din pacate Raul e f puternic si cred ca ataca cu usurinta la cea mai mica invocare. Nu e suficient sa te mentii doar pe partea buna, mai avem nevoie de protectie additionala (mai ales ca ai devenit persoana publica iar prin grupul de suport, tu ataci Raul). Eu nu sunt o persoana habotnica dar cred in energii si in invocarea lor (deci cred in puterea rugaciunii). Spor in toate si liniste sufleteasca.
Ioana, răspunsul meu n-are a face cu nicio rugăciune, nicio biserică și nici-un Rău în sensul biblic. Este Răul pur senzorial, răul ca parte a ființării. Răul energetic, da, cam aceasta-i definiția 🙂
Petronela, nu, nu te îndemn către biserici, nicio grijă 🙂
Munti de iubire, de apreciere si bucurie iti trimit! Esti o puternica! Avui astfel de vise multe pentru cativa ani. MA bucur ca au incetat. Tine-ti pofta de viata in crestere ,minunato!
Stii cum sunt astfel de vise. Sa te trezesti ca pe marginea unei prapastii…sa simti rece pe sira spinarii si sa ai ochii mari de spaima. Le-am avut. Imi era frica sa adorm. Au trecut. Le-am gasit rezolvarea si vindecarea. Acum noptile sunt minunate. Iti doresc nopti linistite.
„Stiu cum sunt”. Scuze:-(
Acu din comenturile aste` cred ca tati is la terapie..
rau cu r mic (ca nici macar nu merita sa`l mentionam cu r mare) ii in capu nost
al meu ii gol acu`.. de rau …
ii plin de BINE!!!!!
baga pe gratare cu cartofi natur (mult patrunjal)…
musai un pahar de visinata de casa si pe urma un vinisor sec…
@ PRotar: e correct ceea ce faci(#rugaciune, #God). Creierul tau lupta impotriva lui insusi. E stiinta, nu dau doi bani pe misticisme. http://www.ncbi.nlm.nih.gov/pubmed/20391859
De ce ar lupta creierul impotriva lui insusi. Nu e putin contraproductiv? La o adica, creierul iti coordoneaza toate functiile, dar iti fute somnul si tensiunea noaptea, doar asa ca e el smecher. Corpul nu face nimic rau impotriva noastra. Creierul nu se joaca joculete cu noi. E bine totusi ca a i visat. Pentru mine e ceva familiar ce visez des, sau destul de des. E bine si ca te ai rugat, zic eu. Probabil ca tre sa fie foarte aware de ceva. vei sti la momentul potrivit.
Ia de aici inca o mantra: „Zi de zi ma simt din ce in ce mai bine, din toate punctele de vedere.” Petronela, esti o femeie nu sensibila, ci ff sensibila, nu le mai pune la suflet, atata…..e drept ca unele pun la solduri, dar la suflet daca tot pui si te consumi, unde ajungi? 🙂 Pastreaza mintea treaza si sufletul cald si iubitor.Probleme avem cu totii, insa atitudinea in fata lor, e cea care ne relaxeaza sau ne panicheaza, ne exaspereaza….ai atatea motive sa zambesti, sa fii voioasa si linistita.
Io cand eram mititel si prostut, situatie care intre timp sa ameliorat cumva, devenind batran si natarau, ma pisam in pat cand visam urat. Tiu minte ca aveam vio 5 ani si ai mei miau facut cadou de Mos Craciun, ghetute noi si 5 chilotei cu buline negre si rosii. Ca nu care cumva sami fure fratiorii peste noapte chiloteii si ghetutele, mam culcat incaltat si inchilotat cu 5 chiloti. Iam pisat pe toti 5 si creca ma pisam si in ghetute daca dormeam vertical. Cand am muncit in Cuiaba in Mato Grosso (care in traducere insamna matzu gros !), bastinasele de acolo se pisau din picioare precum tigancile noastre si in timp ce o intrebam ceva pe una din ele, imi raspundea si in acelasi timp se pisa fara sai pese. Ca si cum ar clipi din ochi sau ar tusi sau stranuta… Fata din spatele cestii de cafea, dv. sunteti, dna Petronela ? Sarumana si cataifu !
te iubesc, Raj!
Acuma nu mai fac pisu in pat cand visez urat, dna Petronela, in schimb ma pis pe pantafi din cauza de prostata, fiind nevoit sa port in permanenta cizme din cauciuc, chiar si la nunti. Va pup cu mult drag !
Ce m-a surprins placut este ca si la tine functioneaza rugăciunea in mijlocul unui cosmar, ca un telefon care te aduce inapoi din lumea matrix, asa rapid, nu apuci sa zici nici juma’ de Tatăl nostru, caci si eu ma trezeam spunând aceeasi rugaciune. Nu am cosmaruri des, slava Domnului, dar când se intampla stiu, in vis, cum sa scap de ele, acu cateva zile m-am trezit prima oare dintr-unul spunând Înger, Ingerasul meu( stiu ca exista o rugăciune catre îngerul păzitor asa mai pentru adulti, am aflat dupa ce am citit Îngerii de Andrei Plesu, dar nu am fost in stare s-o învăt)
Probabil multi stiu cum sa se trezească dintr-un cosmar, la fel ca noi, spunând o rugaciune( cred ca oricare are acelasi efect salvator) dar poate nu toti cititorii tai, asa ca ma bucur ca ai adus vorba:) pupici!
Si eu din vise incerc sa inteleg ceva, sa trag o concluzie, sa vad dc ar putea fi premonitorii,dc se poate, daca nu, le las in urma, ca niste nascociri ale mintii. Numai bine iti doresc!
Este doar o tulburare de somn, care intr-adevar este absolut terifianta de fiecare data cand se intampla. Creierul uman este fascinant; in cazul in care se mai repeta, te poti „juca” cu senzatiile si halucinatiile, le poti controla, tu detii controlul!
https://en.wikipedia.org/wiki/Sleep_paralysis