MENU

de • 19 mai 2014 • adevărurile meleComentarii (25)

basmele româneşti şi amorul

Am fost o mare consumatoare de basme în viaţa mea. Pe unele le-am citit, altele  mi-au fost servite, iar eu le-am înghiţit pe nemestecate. Cînd eram mică, eram leşinată după poveşti. Am citit toată colecţia de poveşti nemuritoare şi le-aş reciti pe toate, cu aceeaşi bucurie. De curînd mi-a picat în mîini o colecţie de poveşti culese prin 1890 de G. Dem. Teodorescu. Nu mai citisem basme de cînd erau bigudiurile mici, iar cartea asta mi-a atras atenţia că avea poveşti vechi, din cele care nu apar în cărţile pentru copii. Le-am citit pe toate minunîndu-mă de limbajul fermecător, dar şi cu ochiul adultului căscat de uimire. Ce de-a sexul, băi, băiatule, mi-am zis! Ce amor, ce transgendăreală, ce desfătări, dezmierdări, fericiri şi rîsuri în poveştile româneşti!

De la Eurovizion încoace, am văzut-o pe Conchita mai des decît pe mama, de am ajuns să ştiu pe de rost toate glumele cu femeia cu barbă şi femeia-bărbat, de cît a stat lumea şi s-a minunat de o aşa arătare. De ce ne-om fi minunînd, oare?  Cînd la 1890, după moaşa Maria Boiu, cum se arată în carte, Dem. Teodorescu scria povestea Ion Făt-Frumos. Care era o fată. O mîndră fată de crai, care pleacă se se pună în slujba împăratului, dar nu oricum, ci dîndu-se drept băiat. Unde fata travestită în Făt-Frumos, cu mustăcioară şi bărbuţă, cum altfel, de ar fi fost geloasă Conchita de deghizare, împlineşte multe treburi vitejeşti, ba chiar îi aduce împăratului la curte pe însăşi Ileana Cosînzeana, după multe încercări. Fetii ăsteia de crai, pasămite, nu îi plăceau sanguliile, pietrele sau lucrurile femeieşti, nu, ei îi plăceau platoşele, săbiile şi caii de luptă. Şi unde nu mi ţi-o schimbă Sfînta Vineri din fată în ficior, de o ia pe Ileana Cosînzeana de nevastă! Poftim travesti şi schimbare de sex la 1800! Citiţi povestea asta copiilor voştri, explicaţi-le de ce umbla fata în băiat şi de ce s-a măritat cu altă fată şi tot aşa, de ce a schimbat-o Sfînta în băiat. Şi apoi arătaţi-le-o pe Conchita, ca să ilustraţi această frumoasă poveste românească.

O altă poveste pe care n-am înţeles-o sigur în cheia potrivită cînd eram mică este Fata din Dafin. În care autorul popular, cules şi rescris de Dem. Teodorescu,  ilustrează magistral un triunghi amoros după cum urmează: fiul de împărat, logodit cu o fată de împărat, fireşte, pleacă la vînătoare şi se opreşte într-un luminiş, îşi aşază cortul şi se duce la vînat. În cea poieniţă locuiau însă 3 zîne măiastre, în nişte case de sticlă ce se întorceau după soare. Pînă să apară frumosul fiu de împărat, zînele nu ieşiseră din casă, dar cum de l-au văzut au simţit aşa, ca o mîncărime în măiastră şi au fugit la cortul lui. Ce căutau nişte zîne sfioase şi binecrescute în cortul ficiorului de împărat, să îmi spuneţi domniile voastre. Primele două, mai treacă, meargă, îi răstoarnă doar sarea în mîncare, de o fac potroacă, dar celei mai mici dintre zîne îi fură şi un sărut ficiorul buclucaş, aşa că nu mai e primită în casa din dafin. Ce credeţi că face măiastra? Ei bine, citez: După tînguiri şi lacrămi nesfîrşite fu nevoită să se-ntoarcă iarăşi la cortul feciorului de împărat. Cîte fericiri şi cîte dezmierdări nu gustară! Şi cu ce dor se iubeau unul pe altul! (Fata din dafin)  Dar. După ce a dat fiul de împărat cu măiastra de toţi pereţii cortului împărătesc, ce a făcut el? Evident că a plecat înapoi la viitoarea soţie, care îl aştepta cu nunta, iar măiastra a rămas plîngîndu-şi amarul şi virginitatea în pădure. Pînă aici, nu zic, ar fi o morală pentru fetiţele care o citesc, nu vă încurcaţi cu bărbaţi (aproape) însuraţi, că veţi plînge cu lacrimi amare, vă fericesc oleacă şi apoi pleacă la nevastă! Însă povestitorul nu o lasă pe măiastră cu lacrimile înodate în barbă ci o trimite la nuntă, să o strice, deghizată în călugăraş (ce le mai plăceau travestiurile!) iar cînd o vede, ficiorul pe loc o lasă pe mireasă şi se cunună cu cea cu care trăise dezmierdările fierbinţi. Aşa că morala se cam schimbă, dacă eşti tare în măiastră, îşi părăseşte nevasta, adică iubirea învinge sau cam aşa ceva.

Totuşi, nici amorul conjugal nu e neglijat în basmele romîneşti, Doamne fereşte, chiar dacă mai sus am putut vedea cum Făt-frumosul alege amanta în detrimentul nevestei, o altă poveste le spune pe şleau copiilor cam cum ar trebui să se iubească doi soţi, numai în rîsuri, glume şi desfătări de tot felul să o ţină : Pasămite ea fugise la mă-sa să-i spuie că Făt-Frumos trăieşte cu nevasta ca doi porumbei, că la întoarcerea lui de la vînătoare, de la treburi, de oriunde, nici nu se mai uită pe unde calcă, că dă năglabie la dînsa, că o duc în rîsuri, în glume şi desfătări de tot felul. (Făt-frumos şi fata Crivăţului)

Vă mai zic una şi mă duc, despre Fata împăratului care avea sindromul Stockholm, căci poveştile astea te pregătesc bine pentru viaţă, nu glumă (şi rîsuri). Doar că trebuie citite după 20 de ani, ca să înţelegi ce a vrut să transmită autorul. Cică în vremea în care se potcovea puricele cu nouăzeci şi nouă de oca şi tot îi sta călcîiul gol, era o fată de împărat pe care o furase ditai zmeoiul şi o ţinea captivă în castelul lui. Şi după ani buni în care zeci de feciori şi-au frînt gîtul încercînd să o salveze, ajunge un amărît de viteaz cu mîna cu totul şi cu totul de aur, dar ea nu s-ar fi dat dusă de la zmeu, că mult îi plăcea seara cînd venea acasă şi se dădea de trei ori peste cap şi se făcea om. Şi după ce o salvează cu de-a sila, viteazul dă să o ia şi de nevastă, chit că fusese dezabuzată de zmeu, dar fata nu voia nici în ruptul capului pînă nu îi dovedea că e la fel de viteaz ca zmeul. Păi nu mai bine o lăsa la zmeu şi-şi lua o fată mare care să nu se gîndească la altul cu buzduganul mai mare şi mai tare în noaptea nunţii?

Proşti feţii-frumoşi, făcuţi grămadă, şi rele de muscă măiestrele din poveştile româneşti. Gata, mă duc, dar nu mai încalec pe nicio şa, că vine una ca mine de citeşte şi interpretează…

 

25 răspunsuri la postarea basmele româneşti şi amorul

  1. TheTrooper spune:

    Esti dusa! 🙂 Si Creanga a ironizat basmele populare, numa’ ca el avea parul mai lung. Si facea politica! Foarte bine pica textul asta pentru o zi de luni.

  2. Radu spune:

    Sintem o natie de iubareti…
    Si de luptatori cu paloshul. Cel cu paloshul mai lung invinge. Si traieste fericit pina la adinci batrineti. Cum crezi ca i-a dovedit fetei ca e mai viteaz ca zmeul? Cu paloshu.

  3. vlad spune:

    Cum se stie ,,viata bate filmul,, . Basmele sunt scrise si au fost transmise oral de oameni care s-au inspirat proabil tot din intimplari traite, de unii si de altii.. si la sat se intimpla da toate si se afla cam tot.

  4. ILUZIA spune:

    da ce mai zici de printul necrofil care o pupa-n gura pe Alba ca Zapada moarta?

    • Radu spune:

      Aia ori duc lipsa de femei, ori umblase ala prea mult prin padure.
      Desi nu scrie nicaieri in poveste citi pitici avea printul.

  5. mihai brad spune:

    genial – primele 3 commenturi vin de la masculi 🙂
    apoi o pauza, iar mascul
    … iar ca sa nu par mai intelept , hop si eu :))

    (abia recent am invatat ce inseamna ” rea de musca” . toata viata am crezut altceva – naivul de mine. iar cel mai dragut : am aflat de la propria partenera 😀 )

  6. mihai brad spune:

    …daca mai scriam o singura data „iar” frizam lobotomizarea. asa par doar tampitel simpatic.

    • RAdu spune:

      Sa stii ca eu am vrut sa scriu
      „Uite bah, unu, si printz, si deloc pretentios. Ar trebui trimisi toti sa se rataceasca prin padure. Da mi s-a parut ca suna putin ofensator…pentru ambele tabere 🙂

  7. Radu spune:

    bag de sama ca fat-frumos asta apare in mai toate basmele, ba cu ileana, ba cu fata imparatului, ba cu zana din padure. amu’, nu stiu ce sa zic: „bravo, bai, fat-frumos ca te tine! ce alimentatie ai?” sau asta este prima incercare de a le explica fetitelor ca „barbatii e porci”?

    • Louie spune:

      Mai apare si Harap Alb pe ici pe colo;mereu ma intrebam si incercam sa contabilizez in copilarie totusi cine e cu Fat Frumos din Lacrima,cine cu Harap Alb sau Praslea cel Voinic; peste ani mi-am dat seama ca oricum nu conteaza,ca deh…oricum toata lumea, e la un punct cu toata lumea… 🙂

  8. Ovana spune:

    Cred ca ma apuc de citit iar basme romanesti…….in interpretarea asta o bat pe Sandra Brovn :))))

  9. Rexy spune:

    :)) place

  10. Daniel Mois spune:

    Pana pe la 1945 sexualitatea era considerata ceva normal. Apoi, cand a fost nevoie de o natiune fricoasa, primul lucru asupra caruia s-a actionat a fost sexualitatea. Iar gura lumii te punea la punct, te alegeai cu etichete daca o pomeneai. E momentul sa dam cartile pe fatza, si sa recitim din intelepciunea populara.

  11. Liana spune:

    Lasa, draga Petronela, ca tot lume a fost lumea de cand este! Daca avem impresia ca generatiile anterioare au fost chei de biserica ne cam inselam!

  12. alexandra spune:

    De foarte multa vreme nu am mai ras cu atata pofta :))))

  13. dragos spune:

    Domne,ce sa mai vorbim!?..adevarat feudalism obscen cu maiestre si pinguini!….şprintar popor domne!

  14. bianca spune:

    ”dar cum de l-au văzut au simţit aşa, ca o mîncărime în măiastră şi au fugit la cortul lui. Ce căutau nişte zîne sfioase şi binecrescute în cortul ficiorului de împărat, să îmi spuneţi domniile voastre. ” Doamneeeee…. ce zapacita esti :)) ( in sensul bun, desigur :* )

  15. Dalila spune:

    Daca e cum se spune, cum ca in fiecare poveste se ascunde un sambure din realitate, ma intreb ce mister nedezvaluit avem in „Tinerete fara batranete si viata fara de moarte”. Trebuie sa o recitesc neaparat :)))

  16. Dan Ciocirlan spune:

    Sa mor, io! Petronela, tu sigur esti asa cum scrii! Ma duc direct la biblioteca la aia mici sa iau ceva povesti…Ia sa vad, daca vad ce vezi tu…

  17. Silvian spune:

    Ahhh de aceea femeia cu minte nu-si arata maestria de la inceput…Maestria cu experienta se dobandeste…si asta ar insemna ca a frant multe paloshe? Conteaza cate paloshe a frant? Sau cate mai frange de cand e cu tine? Sau nu conteaza nici trecutul nici viitorul…ci doar momentul prezent? hmmmm…

  18. deea spune:

    Eu imi amintesc de o poveste citită în copilărie care era forate LGBT, așa…din păcate nu-mi amintesc volumul, sau cine a cules-o. Oricum, era clasica situație în care bătrânul rege nu avea băieți, doar fete, așa că, atunci cînd împăratul al cărui vasal regele era cere un băiat la curtea lui, una dintre fiicele lui se deghizează în bărbat și merge ea. Acolo, evident, fiica împăratului se amorezează taman de flăcăiașul cel gingaș, și după o intrigă lungă și complexă pe care nu mi-o mai amintesc foarte precis (era și un rival, și niște probe de voinicie), fata deghizată se chiar transformă în băiat prin nu știu ce vrajă, și trăiesc fericiți până la adânci bătrânețe. Prin urmare, aviz românilor verzi care chiar cred că iubirea gay vine pe filieră occidentală.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *