MENU
dunare

de • 10 aprilie 2015 • jurnalComentarii (12)

10 aprilie 2015

București (a nuștiucîta zi)

M-am trezit mai obosită decît m-am culcat, cu oboseala asta întinzîndu-se ca o molimă în toate ungherele trupului. Oboseală peste viroza aia urîtă și mucoasă, pe care am purtat-o pe meleaguri oltenești în toate zilele astea. Dacă nu aș pleca la noapte acasă, simt că aș claca. E un ritm infernal, drăcesc, 15-18 ore muncă, cîteva ore de somn, apoi de la capăt. Ieri pusei cîteva poze din Oltenia pe Fb și primii un comentariu de la cineva că mă invidiază pentru relaxare și locurile unde mă duc. Rîsei isteric – m-am contaminat de perfectul simplu în Oltenia, atîtea zile – relaxare! Oamenii se uită și, din afară, după poze, au senzația că tu ești în voyage de  plaisir. Și chiar dacă muncești, uite ce viață aventuroasă ai, însă nimeni nu calculează costurile și nici nu ar vrea să le plătească ca să fie în locul tău.

Oltenia a fost stranie, fascinantă. Îi spuneam lui G. că aș putea scrie o teză de doctorat în antropologie după tot ce am găsit și documentat acolo. Asta e mișto la proiectul ăsta teribil de greu și epuizant. G. rîde de mine cît sunt de pasionată, cum mă las prinsă în broderiile poveștilor.

Am plecat din București pe zloată și am găsit sudul înverzit și însorit. Și murdar. Am străbătut de cîteva ori toată zona de la Craiova la și spre Dunăre și am cuprins munți de peturi și pungi aruncate pe marginea drumului. Cîmpii sufocate sub gunoaie. Iar oamenii. Ah, oamenii ăia. Cînd voi fi terminat proiectul ăsta, voi scrie probabil  povestea, așa cum am simțit-o eu, prin oboseală și muci.

În rest, mi-am bucurat sufletul cu ceruri albastre, cu cîmpii și crînguri deja înverzite, cireși înfloriți și ape limpezi, vorbă iute oltenească, Dunărea cea umflată la Bechet, drumuri lungi presărate cu povești cu G., singura femeie care pare să ducă mai multe decît mine.

Mi-e dor de fete de mor. Le-am lăsat și pe ele răcite acasă, sper să le găsesc bine. Nu simt deloc că vine Paștele. Mi-a vopsit mama cîteva ouă și mi-a făcut cozonac. Simt că aș putea zace zilele astea fără să mă ridic din patul meu odihnitor – m-au rupt paturile de hotel și astelalte, străine, pe unde mi-am aruncat oasele ostenite. Mi-e dor să citesc, să scriu.

Plec acasă la noapte.

lac

12 răspunsuri la postarea 10 aprilie 2015

  1. Mihaela spune:

    Astazi sunt mesager. Iti transmit salutari din partea Irinei Tanase. Iar eu iti urez drum bun.

  2. IONELA spune:

    Sunt convinsă că toată alergătura și oboseala prin care treci va duce la un rezultat important și marcant ȋn viața ta și nu pot decât să aștept finalul pentru a ne ȋmpărtăși, măcar pe scurt, câte puțin din această aventură.
    Să ai drum bun spre casă la noapte și aceste sfinte sărbători să-ți aducă liniștea și odihna de care ai atâta nevoie.
    Sunt sigură că atât mediul familial cât și fetele tale te vor ajuta să-ți revii fizic și psihic, să te poți bucura sărbători, de vremea frumoasă care se pare că a ajuns și la noi și de tot ce te ȋnconjoară acasă.
    Eu ȋn câteva ore “decolez” spre București, mă bucur că acolo va fi mai cald ca aici că așa m-am săturat de frig 🙂 și sper să simt Paștele la fel cum l-am simțit acasă ȋn fiecare an.

  3. Petronela spune:

    mulțumesc, la fel să vă fie.

  4. Ionut spune:

    Buna Petronela, din păcate nu ma surprinde mizeria din tara de la noi, va trebui sa mai treacă multa apa pe ” drumul fără pulbere ” pana când ne vom da seama de ceea ce facem, murdarind natura. Eu fac parte din categoria de oameni care sunt in stare sa strâng si dupa altii atunci când merg la iarba verde, la un grătar. Pana nu se vor aplica amenzi usturătoare pentru aceste fapte , prea curând nu cred ca voi vedea vreo schimbare. In rest multa sănătate iti doresc, si încă o data iti multumesc pentru trăirile exprimate prin acest blog.

  5. Diana spune:

    „Cîmpii sufocate sub gunoaie. Iar oamenii. Ah, oamenii ăia.” – să înțeleg că oltenii ĂIA nu-ți făcură o impresie așa bună. Gee, thanks. Oltenia appreciates it. Not.

    • Petronela spune:

      să nu înțelegi nimic. că nu am zis nimic care să te facă să înțelegi ceva. și nici despre care ăia e vorba în propoziție. sau dacă era o conotație peiorativă sau dimpotrivă. poate nu mă refeream la toți oltenii. poate vorbeam de sătenii dintr-un anume sat unde am fost amenințată cu bătaia și violul. sau poate mă refeream la unii extrem de ospitalieri și mișto. ce zici de asta?
      dar dacă suferi de complexul sudistului, probabil că știi tu de ce.

  6. Raj spune:

    Nicaerea nui mai bine ca acasa, dna Petronela. Mie numi place camerele de hotel, poate receptionerele, cu conditia sa aiba sub 50 de ani. Cureaua dela poseta va imparte bustu in diagonala, dna Petronela, ceea ce face sa se vaza cu usurinta ca aveti 2 sani. Banuiam io ca aveti 2, dar acu mam convins. Cismele nus din cauciuc, este ? Sarumana + colacu de salvare !

  7. sel spune:

    Doamna Petronela va plimbati ca in vremurile bune! Cizmele, care par din cauciuc, scot in evidenta faptul ca esti la munca nu la plimbare 🙂 E zi de lucru!

  8. Raj spune:

    Dna Petronela, imi place de dv. ca calcati apasat cu cizmele alea dan cauciuc. Muncitoreste, ca sa ma exprim asa mai de stanga dpdv politic. O vecina care are gradina langa a mea, sapa via mai zilele trecute , dupa o ploaie mare, cu cizmele lu omu ei, din cauciuc, marimea 48 si pamantu fiind ud, l-a batucit bine ca cu compresoru, caci doamna cu pricina are vio 120 da kile si- inaltime spre ceriu de vio 1,90 m. I-am zis ca nu procedeaza bine si mi-a zis ca ce aia a ei, e gradina ei. In +, vecina nu are trandafiri multi ca mine, ca a zis ca florile nu-s de mancare…

  9. Mihaela spune:

    Sa ai liniste de sarbatori si sa iti fie alaturi oamenii dragi. Dupa aceea iti doresc energie sa iti duci proiectele la bun sfarsit. Si sa ai parte de primavara in Brasov. Eu ma bucur de ea la mare, la o aruncatura de bat de Vama Veche.:-):-):-)

  10. Petronela spune:

    la fel să vă fie și vouă. Raj, ai pup iu.

  11. Angel spune:

    Si eu. Vin tarziu in acest schimb de cuvinte … Oltenia! …un taram minunat, care, de-ar fi fost stapanit cu isprava, ar fi adunat multe medalii la panoplie. Cei ce se simt afectati de-o critica bine tintita(chiar de-ar fi fost una!), trebuie si e bine sa replice nefacand apel la „eu-l general” ci scotand din tolba personala.
    Cate nu sunt de facut in Oltenia, dragi „inradacinati” ai locurilor, poate cateodata preacuprinsi de miresmele buruienilor?!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *