cîtă vreme păsările continuă să sfîșie pieptul cerului, totul e-n regulă, îmi spun
(asta e treaba lor de păsări)
iar cerul se lasă sfîșiat
(asta e treaba lui de cer)
în vale se rotește, maiestuos, un vultur
simt fluturarea aripilor de corb cînd taie văzduhul
privighetorile, mulțimea de bufnițe din pădure care străpung nopțile cu strigătele lor
mă trezesc, țipetele îmi sfredelesc pieptul și mie
iar ziua e atîta liniște și vulturul continuă să se înalțe pe un curent ascendent
așa e mereu, cînd mă simt sfîrtecată mă uit înspre cer, înspre păsări
învăț despre eleganța cu care poți sfîșia și te poți lăsa sfîșiat
căci cîtă vreme aerul e străpuns de păsări, totul e-n regulă, îmi spun.
Ce-am mai debitat:
o inițiativă Postarea următoare:
dialectica suferinței
E atata tristete in tine, parca urla din randuri. Scrii sfasietor.
tristețea mea e un dat.
Dapoi de la 1 timp dna Petronela nu are toti boii acasa. Nevastamea are toti boii acasa. Feciormiu si cu mine…
nu mia aparut postarea. Pacat, era plina de inteligenta, de substanta…
Sa scriu ceva sa va fac sa va radeti, dna Petronela ? Sunteti trista si numi place sa va vaz asa. Miam cumparat 1 per. tarlici din plastec de la dragonu, 8 lei si o palarie de pai, 7,5 lei. Iam dat 8 lei si iam zis lu chinezu sa prasteze restu. A strigat dupa mine: „””Domnu, restu, tzintzi lei !””
uneori sunt și tristă, Raj. dar mă bucur pînă și de tristețea asta, fiindcă e a mea, îmi dovedește că sunt vie și că simt, că nu m-am dezumanizat.
mulțumesc de încurajări. știi că jotem de nu mai pot, nu?
Avea si izmene la dragonu, da nu miam cum-perat ca mai am una. E albasstra. E crapata in cur, dar se poate carpi. Abea astept sa vie ziua de 1 octombre ca so imbrac iar…
o poză aș vrea și io, dacă se puede.
poza cu izmana sau cu mine ? Acuma na, cand ma vad vacile starchesc, nu mai dau lapte, dar cum dv. nu mai alaptati de mult, va voi da o poza…
Trebuia sa pun o virgula dupa vacile alea, dar merge si asa.
Vai Raj!!! Super calitatea asta a ta!!