mi-e dor de Mediterana sărată şi cristalină, de coaste prelungi şi albe, de aer mirosind a miere şi pini. de case albe şi soare pieziş. de străduţe pietruite şi zîmbete bronzate. îmi spunea că o să luăm o căsuţă acolo, pe o plajă grecească, dacă sunt cuminte. să îmi las ovarele să se încălzească, până când nufărul va ieşi, tiptil şi nu se va mai întoarce niciodată. ar fi fost o căsuţă albă, de piatră şi lut văruit, cu forme rotunjite şi ferestre mari, înspre mare. ar fi avut perdele vaporoase, albe, care ar fi fluturat la fiecare pală de vînt. m-aş fi trezit în fiecare dimineaţă şi aş fi alergat să mă scald în apele line şi smaraldii. aş fi înotat jumătate de oră, fix, scufundată în fiecare mişcare, în fiecare undă, în fiecare rază, fără gânduri, fără frici. apoi aş fi tras pe mine o rochie albă şi simplă. aş fi băut o cafea, cu o carte în mână.
sau ne-am fi dus în sudul Franţei, ştiu exact unde, între cîmpurile nesfîrşite de lavandă şi chiparoşii întunecaţi, aproape de Mediterana mea. ştiu casa, ştiu grădina, simt mirosul levănţicăi.
mi-e dor de mare azi. pînă şi de Atlanticul îndepărtat cu peştii lui îngeri.
(foto: arhiva personală)
nu-i nimic Postarea următoare:
din oamenar (exemplarele moldoveneşti)
Superb,mi-ai rascolit dorul de duca cum nu au reusit-o cincizeci de agentii turistice.Bravo nu ai ganduri rele,stiu si zona de care spui si mirosul se simte de la km distanta.Frumos.Sper ca pasii sa te duca in zona aia si sa iti gasesti fericirea.
Culoarea apei, mai ales in zonele cu bolovani albi e dementiala si se pupa cu gustul tare (f. sarat). Eu ma simt dezmierdat cind ajung sa inot acolo. E placere la max.