Sunt foarte obosită și foarte fericită. Mă tem doar să nu fiu prea obosită ca să mă mai bucur de toate lucrurile perfecte care mi se întîmplă. Lansarea de la Brașov a fost unul dintre ele. Stăteam și mă uitam la toți oamenii ăia, atît de diferiți, din sală, la oamenii de lîngă mine, la …
Read More »-
visul
-
efectul la Brașov
Primesc deja reacții post-efect. Cele mai multe sună așa: Că e copleșitoare. Șocantă, pe alocuri. Sau mi se spune că am avut coaie. Da, din astea am avut mereu, mno. Alții au dus lipsă. Știu că e o carte grea. Dură. Mi-a fost nevoie să o scriu. Mi-a trebuit așa de tare încît nici nu …
Read More » -
vînzol
gaudeamus: amețeli & căldură & vînzol. un bucurești amețitor, prea cald, prea vînzolit. mă plimb pe străzi, cineva vrea să-și cumpere țigări, intru într-un nonstop, îmi iau pastă de dinți. niciodată nu am pastă de dinți. tîrgurile de carte mă sperie. mulțimile mă sperie. numele meu pe coperțile cărților mă sperie. căldura în spații închise …
Read More » -
show must go on
Fiindcă viața chiar merge înainte, oricît de impietate îmi pare asta mie sau ție, evenimentele mă împing de la spate și trebuie să le anunț. Așadar, la Tîrgul de Carte, sîmbătă, 21 noiembrie, de la ora 15.00, lansez efectul pervers, la standul Herg-Benet. Nu știu ce să spun despre cartea asta. Am zis deja că e …
Read More » -
nimicul zilelor
Nu mă pot aduna decît ca să lucrez compulsiv. Am ieșit în stradă zile la rîndul, pînă s-a fîsîit, ca de fiecare dată, mișcarea de protest. Am răcit zdravăn cu ocazia asta, de trei zile sunt praf. Număr, ca și voi, morții. Îmi amintesc, din cînd în cînd, vorba mamii-mari, că Mniezo îi ia la …
Read More » -
ziua în care ne resemnăm e ziua în care murim
Ieri seară, aproape 1000 de brașoveni am ieșit în stradă, la o chemare care a fost dată de dimineață. Am fost mai mulți decît în toamnele trecute de proteste, dar totuși puțini. La București am văzut o mare de oameni. Cînd am început să mărșăluim, mi-a crescut inima cînd am văzut că ocupăm strada Republicii …
Read More » -
frica
Mă uit la ceas a zecea oară. Fie-mea e în club, i-am dat voie cu greu să meargă cu prietenele. E a treia oară că o las și tot a treia oară cînd nu reușesc nicidecum să îmi stăpînesc neliniștea. Mă frămînt. În cap mi se conturează limpede, iar, acel gînd teribil: dacă i se …
Read More » -
încă e bine
Am tot mai puțin timp pentru orice altceva în afară de muncă. Am zilele planificate la sînge. M-am îngropat în proiecte de job și activități și uneori îmi spun că o fac înadins. Dar apoi mă amăgesc că dacă sunt conștientă de asta încă e bine. Încă e bine. Trec anotimpurile și eu îmi dau …
Read More » -
efectul pervers
Scriam la roman, zău că scriam. Într-unele zile mult, altădată deloc. Nu am văzut-o venind. Mi-am dat seama cu puțină vreme în urmă că mă locuiește, că nu pot fugi nicăieri de ea. Și am zis să o smulg, să nu se amestece cu proza. Am scris încontinuu, aproape. Peste tot. În mașină, la masă, …
Read More » -
aproape hepiend sau din contră
Am găsit prin foldere vechi povestea asta de cînd am mai scăpat de la o nenorocire ca prin urechile acului și am rîs mult. Că așa fac eu, rîd prima de mine. Se întîmpla în noiembrie 2010, cînd încă prezentam știri la o televiziune națională, studioul teritorial. Fotografia datează exact din acea perioadă și am …
Read More »
