MENU
ploaie

de • 11 aprilie 2016 • (de)liriceComentarii (0)

biciclete stricate

 

(cînd plouă, nu-mi trebuie umbrelă. nu cîtă vreme în lume există Tom)

ascultă: înflorește precoce liliacul. ascultă pianul. picăturile de ploaie pe parbriz. hîrșitul ștergătoarelor – ăla din dreapta nu mai șterge bine.

ascultă: am trăit pînă acum la suprafața vieții. am zgîriat puțin, așa cum se taie pe mîini adolescenții. să doară, să sîngereze, dar doar puțin, cît să-mi mute atenția de la abis.

nimic nu îmi mai pare real. ploaia asta. trupul meu gol și obosit. tot ce a fost înainte de noaptea asta.

cine sunt? uită-te-n mine printr-un ciob spart de sticlă. cînd termini, taie o bucată. încet. vreau să simt.  vreau să mă doară. durerea e singurul lucru real.

ascultă: înotăm cu toții în ape mici. nu se scufundă nimeni. de teama rechinilor, nu ajungem niciodată la corali.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *