şi prin dormitoare. la propriu. ăia vîslesc. panoramăm stînga, iaca, vîrful unui copac, fă dreapta aici, luntraşule, că ne agăţăm cu fundul bărcii de poartă. un cîine rămas fără stăpân înoată disperat, apa vine şi îl înghite puţin, îi aruncăm vâsla, ajunge pe o movilă, se scutură, tuşeşte, se aruncă iar în vîltoare. melci morţi plutesc. pot sa jur că aşa arată şi styxul.
în faţa mea, în barcă, vîsleşte un sătean mucalit rău. de trei zile nu a dormit. a pus continuu saci de nisip să supraînalţe digul, că are casa lângă. dacă rupe digul, ne plimbăm cu barca şi prin bucătăria lui. a tras o duşcă de răchie şi praf s-a făcut, nedormit şi obosit cum e. pământ de flori. nu, nu seamănă cu charon. domniţă, îmi zice, grea meserie ai. io am numa doi ficiori, oacheşi aşa, ca matale. taaare mi-ar plăcea aşa o noră. nu te supăra amu, că zic aşa. oar sunt prost, oar mă fac! râdem. în jurul nostru e dezlănţuit iadul. noi râdem. râdem, ce să facem? ca să nu plângem. nu pe aicia, Ioane, că e prea iute apa, să nu ne ia şi pe noi. apele sunt tulburi şi învâltorate. un stîlp, un vîrf de stîlp electric stă să se prăbuşească. îl ocolim. acolo, pă movila aia, unde vezi mata coperişurile alea, stă trei familii, trei generaţii, îmi explică. nu vrea domle să se evacueze. am fost de tri ori şi nu se lasă duşi. zice că dacă or rezistat la potopu din 70, nu or muri acuma. oameni proşti.
luntrea alunecă lin, printre vârfuri de pomi, căpiţe. se încurcă în fîn. brazde întregi plutesc de-a valma. o păpuşă cu un ochi scos. un ţol colorat. mai încolo, dintr-o semănătoare se vede numa tabla cabinei.
căruţa ne hurducăie. apa e pâna la prag, caii înaintează greu, ne împroaşcă cu mâl. sus, mai la deal, o ţaţă bătrînă stă cu mîinile în şolduri. cum e la tine, mamaie, ţipă un soldat, ai nevoie de ajutor? baba dă a lehamite din mână. pă mine, maicăă..numa hăl cu coarne să mă mai ajute. o trimis Mniezo potopul. că prea s-o stricat lumea, maică. atâta curvăsăraie, cine o mai auzit în alte timpuri? de aia ne bate Mniezo. şi scutură iar, a sastiseală, din capul înfăşurat zdravăn în batic negru. are ceva în ochi, nu ştiu cum. o sfîrşeală, dar nu resemnată. nu. e mai mult o oţeleală, aşa, de te trece cu friguri. de pe capră, căruţaşul smuceşte frîul. caii muşcă zăbala şi căruţa se smuceşte din osie. în jur, numai apă. nesfîrşită şi rea.
o slujba ca oricare alta
de două zile mă plimb cu barca prin sufrageriile oamenilor.
Mniezo. Mda.