Să ajung. Lavanda, mirosul de migdale amare şi magnoliile înflorite. Serile calde pe terasa mea, filmele de artă în general, cele spaniole în particular, vocea lui Clive Owen şi sînii Elenei Anaya, nebunia lui Tarantino şi vişinele, în orice formă. Gleznele subţiri şi carnea tare la femei- din care am şi eu, şi părul creţ – din care nu am şi nu voi avea niciodată. Pistruii. Ploile calde cu aromă de zarzăre coapte vara şi să conduc pe drumuri colbuite la apus. Rochiile albe şi vaporoase, soarele de mai şi florile de cîmp. Să stau ghemuită în patul meu oliv şi să citesc la lumina celei mai senzuale lămpi din lume, de dantelă neagră. Grecia, cea neumblată de mulţimi, cu tavernele ei şi Barcelona. Să îmi beau vinul licoros din paharul borţos de cristal cu picior şi să simt cum mi se încălzeşte stomacul. Plajele albe şi toate locurile în care nu am fost încă.
Să plec. Felul în care se zdrenţuiesc zările oranj dimineaţa, dincolo de munţi. Să mă trezesc şi să nu văd blocuri gri ci păduri verzi, să nu aud zgomot de maşini ci cîntec de mierle. Ramurile proaspete de liliac, lalelele multicolore şi narcisele albe . Mişcarea, fie că e alergat pe poteci, dat cu placa pe pîrtii sau sărit cu ghetele de kangoo. Să fac pluta în ape limpezi până amorţesc. Felul în care miroase parfumul Eden de la Cacharel a iarbă proaspăt cosită pe pielea mea. Cuisine française, avocado şi cataiful. Să recitesc cărţile care mi-au marcat tinereţea. Caffe latte-ul şi Via del Corso.
Să mă întorc. Somnul de dimineaţă, cînd îl pot fura. Să primesc flori, tone de flori şi doar flori. Versurile lui Nichita şi ale lui Sorescu. Şipotul pîraielor şi foşnetul valurilor, singurele care m-ar putea calma oricînd. Să scriu, atunci cînd pot scrie. Să găsesc în buzunare sau genţi chestii pe care le credeam pierdute. Îmbrăţisările furate. Ţîrîitul greierilor de august în ierburile uscate. Liniştea din mănăstirea de la Sighişoarea. Sînzienele înflorite şi sulfina. Mirosul cărţilor. Tatuajele care spun o poveste. Mirosul pielii copiilor mei. Toate cuvintele.
Ce-am mai debitat:
în care vorbesc despre moarte Postarea următoare:
legat sau dezlegat?
Te sustin neconditionat in ceea ce priveste sanii Elenei. Vocile nu-mi spun nimic, parfumurile nu le deosebesc decat daca ma obligi. Tarantino e unul din frumosii nebuni care (inca mai) traiesc. Barcelona da, Grecia nu. Poate, un pic, Skiatos pentru calutii de mare.
In concluzie, rezonam partial. Important este ca iubesti si sa iubesti. Ceva, nu mai conteaza de mult ce. Cei mai multi si-au pierdut antrenamentul. Poezia, bucataria frantuzeasca, pielea…sunt cuvinte. Le utilizeaza separat, niciodata in acelasi context. Bravo, Petra. Esti unul din ciudati. Sau una din ciudate, de gustibus.
Iti place Borges?
Normal ca imi place Borges. Sunt lesinata dupa toti sud-americanii, care se cam pisa pe tot.
Nichita si Sorescu…daca iti plac latino americanii incearca si pedro juan guttierez,animal tropical…scris vertiginos ca si al tau !
I will. 🙂 Multam.
Ce frumos!!!! M- ai facut să-mi dau seama de lucrurile frumoase, de lucrurile pe care le vreau, de ce-mi doresc de fapt de la viață! Și asta nu-i puțin lucrurile! Ba e chiar mult! Pentru că le căutam de cam mult timp….Și nu știam că sunt așa de aproape și de la îndemână…..
ma bucur mult daca am reusit eu una ca asta.
Și eu mă bucur că datorită ție mă redescopăr și redescoper frumusetea vieții…
da, Animal Tropical am citit si eu, o am, recomand!
Isabel Allende place? sau prea siropoasa?- asta e contra-argumentul pe care il aud des.
Mie da.
carne tare la femei si am si-mi si place. par cret am la purtator.
Corfu.
Dau Barcelona la schimb pe Lisabona.
miros de frunze arse-n mijloc de ulita, seara-n sat.
cartile nu mai miros ca atunci cand eram io mica- stateam cu nasu’n ele minute multe. cred ca le-au schimbat astia hartia, luciul, tusul, cuvintele.
multe.
Ce senzatie usoara, proaspata si ce ganduri calatoare…. Ai reusit in cel mai frumos mod posibil sa ma surprinzi! Iti multumesc!
Mângâierea stropilor de ploaie si imbratisarea razelor de soare…..viata e minunata.sa o mirosim, sa o gustam, sa o avem zilnic in meniu.
Articolul tau pare o surpriza frumoasa pregatita de o prietena ce mi ar cunoaste toate cotloanele mintii. M a impresionat cascada de elemente compatibile: ori scrii tu bine ori am eu gusturi general valabile, ori nu mai inteleg nimic. Dar imi place :0 uimitor.
eu scriu bine, dar general valabile nu au cum fi, căci eu am scris despre mine. mă bucur că ai gusturi asemănătoare, ai gusturi faine, să ştii, hihi! 🙂
Citind ceea ce scrii ma face sa zambesc in fiecare dimineata :-). O zi minunatat iti doresc si tie (ca a mea este deja).
mulţumesc, atunci!
Atatea lucruri frumoase pe care le uitam ….vii tu ca o mica vrajitoare si ni le arunci pe ochi ,caci le vad,pe suflet ,ca le simt,pe viata,ca sint toate palpabile.Intotdeauna m-am gandit ca poti face orice in viata,ca poti fi orice visezi,dar acum ca te citesc STIU cu certitudine ca viata e f frumoasa si ca fericirea este chiar accesibila.Multumesc P.
No ia ui cum imi inlesnesti tu priceperea relatiilor homosexuale. :))) Ca esti atat de faina ca as putea trai cu tine si mai ca te-as agata si io pe FB otara. 🙂
🙂 pe muieri le las să mă agaţe.
Acum isi vor face cont nou cu nume de femei toti aia ce vor sa-ti dea ce considera ei ca-ti doresti dar iti lipseste. :))
Din nou am rezonat cu tine desi constat ca am si lacune la unele chestii.Promit insa ca voi da o cautare pe google sa vad si eu sanii Elenei Anaya,nu de alta dar sa nu ramana nevazuti.Cu proxima ocazie voi mirosi si parfumul Eden de la Cacharel si-mi voi imagina cum poate mirosi a iarba proaspata.Iubesc cam ce iubesti si tu dar lista poate continua si cred ca multe pagini as umple de as vrea.Oricum dupa citirea articolului tau mi-a venit un dor de duca si m-as teleporta un pic prin Grecia prin zonele alea neumblate pe plajele alea albe si nepopulate unde te bucuri de natura.Cred ca iti este dor si tie de vacanta si iti doresc sa ai una de vis.
Gata am rezolvat una din lacune,superbi pur si simplu superbi .Daca nu erai tu ratam una din minunile lumii.Multumesc.
Femeie! Tu ești…eu?!?! 🙂 …. cu mici diferențe, m-am citit pe mine însămi. cât de reconfortant!
Iata ce iubesc eu… ne asemanam in unele iubiri (fericiri) 🙂
http://talmaciri.blogspot.co.uk/2013/03/fericire.html
[…] inspirat de Petronela Rotar, minunată făptură ce mi-e tare dragă. Intraţi cu grijă şi fiţi precauţi, o să vă […]