MENU
tatu

de • 16 ianuarie 2015 • adevărurile meleComentarii (27)

dubito, ergo cogito

      Mă sperie certitudinile şi oamenii care le deţin. Cu cît sunt mai turgescente, cu atît mă înspăimîntă mai tare. Întîlnesc tot mai mulţi oameni mustind de certitudini.Oameni care ştiu, fără loc de dubiu, chestii. Care deţin adevăruri. Uneori îi invidiez. Dacă Socrate, care a trăit înainte de Hristos, ştia că nu ştie nimic, şi nici asta sigur, cum reuşim noi, într-o epocă în care ne-ar trebui cîteva zeci de vieţi de lectură să acumulăm tot ce s-a scris, aflat, cercetat, gîndit, filosofat, într-o epocă în care suntem bombardaţi de informaţii care mai de care mai contradictorii, cum năibuţa reuşim să avem atîtea certitudini?

    Certitudinile mi se par şi foarte periculoase. Oamenii care le deţin devin adesea extremişti. Uitaţi-vă în jur. Aveţi cel puţin un exemplu de vegan care vă bagă cancerul în ochi celor care mîncaţi carne şi care ştie că a găsit calea, articulat, o mamă care alăptează pînă îşi duce copilul la şcoală şi care vă explică ce mame de căcat aţi fost că nu aţi avut lapte mai mult de cîteva luni şi că nu există aşa ceva, aţi făcut voi ceva greşit, un habotnic care vă flutură credinţa lui în meclă şi vă ameninţă cu focurile iadului şi aşa mai departe. În experienţa mea, cu cît omul are mai multe certitudini, cu atît devine mai intolerant, mai extremist, mai agresiv. Cînd m-am lăsat de mîncat carne m-am înscris în nişte grupuri de vegani de unde am ieşit mîncînd pămîntul. Atîta agresivitate şi lipsă de toleranţă arareaori am mai întîlnit. Intraţi pe un grup de mame alăptătoarepînămergecopilulaliceuşirenuţăsingurlaţîţă şi ziceţi că nu aţi avut lapte decît 2-3-4 luni, să vedeţi linşaj. Oamenii ăştia ştiu, deţin adevăruri şi vor cu tot dinadinsul să vi le vîre pe gît. De curînd am păţit o chestie dementă, după ce am ieşit din spital am întîlnit un cunoscut, vegan înrăit, care mi-a zis rînjind: am auzit că ai stat în spital că ai mîncat carne, îmi pare rău, hăhăhă. Omul nu îşi putea stăpîni satisfacţia, fiind din categoria celor ştiu, fără dubiu, că mîncatul de carne te ucide. Practic îmi spunea, rîzîndu-mi în faţă, că foarte bine că mi s-a întîmplat asta, să îmi bag minţile în cap. Am fost o secundă năucită, m-am regrupat şi m-am îndepărtat zîmbind.

      Mai sunt cei care ştiu care e treaba cu tine, deşi nu te cunosc. Zilele trecute am primit un comentariu la textul cu atacul de panică care m-a lăsat perplexă. Cineva care intra prima oară pe blogul meu decidea ce probleme psihice am, ce traume, de ce sunt o fiinţă neautentică, ce am de făcut ca să îmi trăiesc propria viaţă şi nu pe cea impusă de alţii şi aşa mai departe. Doamne, ce obositor mi s-a părut să văd că există oameni care ştiu sigur atîtea chestii despre cineva pe care nu l-au întîlnit sau citit niciodată. Vă daţi seama ce fel de certitudini au despre ăia pe care apucă să îi cunoască…

    Mie îmi place teribil să am dubii. Să pun întrebări, să am îndoieli, să chestionez orice. Să rîd şi să ironizez totul. Începînd cu mine şi terminînd cu Doamne Doamne, nu neapărat în ordinea asta. Nu am nicio certitudine pe lumea asta, în afara a ceea ce simt faţă de copiii mei. În rest, totul e sub semnul îndoielii. Secunda în care ai început să ştii şi să nu te mai întrebi e capătul. Nu mai poţi evolua, nu mai poţi învăţa, căci deja ştii, nu e aşa? Iar asta e moartea. Nu degeaba zicea Descartes că îndoiala te face să exişti.

    Nicio mirare că în lumea asta, nişte tipi care ştiu au aruncat în aer alţi tipi care se îndoiau şi rîdeau despre asta.

27 răspunsuri la postarea dubito, ergo cogito

  1. Geo spune:

    Stiu o vorba spusa de Tudor Octavian, nu stiu daca ii apartine: prostii au numai certitudini, desteptii au si indoieli.

  2. Alina spune:

    Si eu ma gandeam ca ceva nu e in regula cu mine daca la varsta asta , aproape 36 de ani, am atatea incertitudini, intrebari, angoase si da, atacuri de panica. Se presupune ca pana aici ai cam aflat ce si cum si mai ales cine esti. Ei bine, nu e deloc asa. Mai astepta inca o luminare care sa vina asa sub forma unei lumini ca de neon ca sa fie vizibila si eventual sa ma paleasca in moalele capului si sa-mi spun fato!!!! totul e atat de clar!
    profit de ocazie sa-ti spun ca imi placi f.mult. cum scrii, cum esti, sorry dar ador atacurile tale de panica.

  3. Irina spune:

    Ahaaa…

    Certitudine gen:

    „Dar erau mai ales ele, nişte madame corpolente, care urcaseră cu telecabina şi se încumetaseră să coboare pe jos şi care ne priveau cu atîta scîrbă şi dispreţ că pe mine mă apuca rîsul în hohote. Desigur, eram de dispreţuit, nişte fufe frivole, care în loc să facă şi să crească copii, aleargă pe munţi să se menţină semisuperbe, să le placă handralăii! Cînd se ştie că după ce te măriţi, nu mai ai nevoie să tragi de tine, că eşti gata luată, numai curvele şi femeile frivole fac sport. ”

    ?

  4. adrian paparuz spune:

    Petro, eu cred ca suntem pe aici ,prin aceasta lume cu scopul de a evolua, de a invata cate ceva…Niciodata nu vom putea invata toate cate am vrea, dar macar putem sa ne straduim. Cea mai mare invatatura, presupun ca este cunoasterea de sine, dar este si cea mai grea. Oricum, cei ce cred ca au toate raspunsurile si toate certitudinile, traiesc cea mai mare iluzie. Fiecare are un drum propriu, o lectie proprie despre sine. Cu cat avem mai multe indoieli si semne de intrebare, cu atat putem sa ne descoperim. Din greseli, din esecuri, din traume, din realizari, din fericiri segmentate, zambete si lacrimi. Certitudinea suprema e doar Dumnezeu. Iar Dumnezeu este iubire. Prefer sa fiu cel care isi pune intrebari mereu, cu riscul de a parea slab in ochii tuturor, decat sa ma mint ca detin adevaruri marete. Multumesc pentru ceea ce sunt, pentru ca pot sa ma indoiesc ,pentru ca pot sa caut in mine, pacea. Chiar daca nu o voi gasi niciodata in aceasta viata…Poate, insasi cautarea e scopul existentei, ci nu gasirea „pietrei filozofale”. E doar o umila parere. Multumesc pentru postarea ta, m-a ajutat…:)

  5. Mihai spune:

    legat de ultima fraza(pt ca in rest sunt de acord) ar fi ceva de nuantat:
    2-3 oameni care stiau au omorat niste oameni care persiflau. restul de x milioane au luat decizia ca o crima e inadmisibila. dar de unde putem noi avea certitudinea (fara nici cea mai mica umbra de indoiala) ca motivul crimei a fost strict religios? 🙂 (poate cineva vrea sa starneasca un razbel, zic si eu nu dau cu parul)
    acuma la noi: la ora 5 auzi tot felul de motive de crima (betia , adulterul, nebunia neatentia , etc) dar niciodata nu ai auzit de o crima pe motiv de intoleranta religioasa. de ce ? pt ca romanul e tolerant din fire si prea putin il intereseaza ca semenul lui se duce la biserica sau nu.
    inca o nuantare legat de indoctrinare: poate ar fi mai normal ca cele 2 tabere oamenii Bisericii si ateistii militanti sa inceteze sa se tot atace reciproc , limitandu-se la a-si expune fiecare pledoariile , urmand ca fiecare sa aleaga ce-l coafeaza mai bine. …si a alege raiul doar de frica de iad e o prostie si un semn de ignoranta dupa capu meu.

  6. Ayn spune:

    Tu insati esti o intoleranta prin simplul fapt ca nu admiti puncte de vedere.

    De fapt, tu ai facut acest articol pentru ca te-a deranjat teribil mesajul meu de la postarea „the nigtmare(s)”. De ce? Pentru ca te-ai identificat cu unele lucruri scrise de mine, pe care insa nu le poti accepta. De ce, iarasi? Pentru ca esti un om traumatizat si plin de dureri sufletesti.

    Scrii pe net si iti expui trairile. Ce vrei, de fapt? Sa primesti aplauze si atat? Sau sa accepti ca atata vreme cat te-ai asezat la vedere, exista oameni cu pareri care pot fi si diferite de ale tale?! …

    Stiu ca mesajul meu te-a lovit in suflet, adanc, acolo unde tu esti plina de rani.

    Nu am vrut sa te critic, ai cuvantul meu de onoare, credeam ca pot rezona cu suferinta ta si ca tu vei simti acest lucru. Mesajul meu era de departe de a fi unul care te punea la colt, am vrut doar sa te incurajez si sa-ti expun viziunea mea, care venea in urma framantarilor tale scrise cu manuta ta.

    Reactia pe care ai avut-o a fost una urata, adica vrei sa fii citita, dar comentariile sa fie in total acord cu gandirea ta. Asta nu se poate, pentru ca nu toti oamenii sunt traumatizati, pentru ca pur si simplu nu suntem roboti sa gandim la fel si pentru ca nu avem experiente de viata asemanatoare.

    De ce ai publicat acest nou articol? Pentru ca esti nesigura pe tine. Ai nevoie inca o data de validari pe care acum le ceri de la cititorii tai fideli si care te iubesc. Ai nevoie de multi oameni care sa vina acum si sa ma palmuiasca. Si-i vei avea.

    Nu, nu esti autentica, dar nu pentru ca nu ai avea resurse (dimpotriva, te vad un om inteligent si cu mari posibilitati), ci pentru ca esti contaminata pana in strafundul sufletului tau de traumele create de mama ta, de parintii tai. Tu singura ai scris despre asta si nu inteleg reactia ta la cele scrise de mine.

    In ritmul acesta, in care iti cauti confirmarea ideilor prin oameni care sa gandeasca la fel ca tine si sa nu te contrazica, nu vei depasi niciodata angoasele. Ele se infrunta si se repara. Tu le vrei in continuare acolo, altfel nu ai fi avut aceasta reactie disproportionata fata de cele scrise de mine acum cateva zile.

    Nu am certitudini fata de persoana ta, am facut doar niste comentarii in functie de viata prezentata cu acea manuta a ta care scrie mai intai in cap, si apoi pe blog.
    Acea postare a ta am perceput-o ca pe un strigat de ajutor. Si ce faci cand un om cere ajutor? Incerci sa i-l dai, din perspectiva ta, bineinteles! Asta am facut eu, dar tu, in schimb, m-ai persiflat. A fost un gest urat, dar de care sigur nu-ti dai seama.

    Nu o sa-mi cer scuze pentru postarea mea, insa nu o sa te mai deranjez. E clar ca ego-ul tau este imens si nu doreste sa fie tulburat. Dar inteleg si acest lucru. Tot din traume ti se trage neacceptarea unor adevaruri.

    Insa, iti spun ceva sincer, din inima: ce ai tu, nu se repara scriind pe net. Dimpotriva, micul grup de oameni care te va sustine indiferent de ce ai scrie, te va impiedica sa poti sa mergi mai departe. Tie, acum, iti sunt suficiente aplauzele acestea si ai nevoie de ele pentru ca nu le-ai primit niciodata de la parintii tai. Dar ele nu fac decat sa acopere niste suferinte care nu dispar, ci doar intra in pending… Pana la urmatoarele tale crize de anxietate si de depresie.

    • Mihai spune:

      Doamna, m-ati lasat cu gura cascata .Am crezut ca le-am vz pe toate pe net, dar m-am inselat …posibil sa fiti un pshihoterapeut foarte competent desi in acest caz nu a-ti avea atata timp la dispozitie.
      Oricum pe mine m-ati convins, o sa apelez curand la un psihoterapeut, pt ca in copilarie nu m-am inteles niciodata cu parintii.

    • Petronela spune:

      nu m-a atins nicaieri comentariul tau pentru ca nu l-am citit in intregime, e prea lung si arogant. iar asta de azi e si obraznic, am citit doar primele doua randuri. nu te flata sa crezi ca am scris ceva datorita tie, e un subiect pe care il am demult in cap. cat despre prostiile pe care le indrugi cu atata siguranta, despre tine spun ceva, nu despre mine. iar dialogul acesta se opreste aici, muta-ti te rog psihanaliza de trei bani in alta parte, eu am terapeut cu care sa stau de vorba.

    • Lucian spune:

      Cum le știi tu pe toate! Mai dă-te mă-n pula calului!

    • paciu spune:

      In mod normal as fi postat separat, nu ca raspuns la afirmatia lui AYN. Nu vreau sa iau apararea nimanui, desi inevitabil voi cadea cand intr-o „tabara” cand intr-alta. „Tabara” este un concept vag aici, insa exista doar pentru ca un alt comentariu anterior v-a fost luat in considerare , Dl. AYN. Poate ca a fost dat exemplu pentru ilustrarea atotstiutorilor de care ne lovim zilnic, noi cei cu dubii. Eu unul nu v-as fi nominalizat, nici macar vag, asa cum a facut autoarea, deoarece v-a dat apa la moara. Motivul pentru care nu este cazul sa faci atat zgomot pentru nimic? Dorinta autoarei de a evita „sternotomiile”, adica „veni,video,vici” si nu te apuca sa joci rolul „psihanalistului de serviciu” deoarece nu are nimeni nevoie de asemenea atitudini. Motivul? Chiar daca exista vreun resort psihoterapeutic in el, de ce ai vrea sa il mentionezi in mod negativ? Poate ca unii au nevoie de sustinere, ca de subminare e plina lumea, de mazgalit cu noroi si de amintit complexe oedipiene oricine o poate face in spatiul public. Poate ca blogul asta, desi „public” nu este chiar atat de „public”, in orice caz nu WC public unde arunci cu noroi ptr ca poti si ptr ca-ti place. Poti comenta faptele, nu si persoana (si nu, nici macar in acest caz nu se suprapun). Am facut si eu greseala sa-mi dau cu parerea si abia pe urma am inteles mesajul subtil. Insa, Petro, e prea subtil. Cand parerile asupra subiectului prezentat se transforma in atacuri ori aprecieri personale, se iese din sfera informarii si se intra in cea a domeniului personal. Trebuie sa te obisnuiesti ca nu mereu decelarea dintre comentarea subiectului prezentat si cea a prezentatorului subiectului se face prea usor. Mai ales de catre cei fara dubii, temeri, angoase, si care au impresia ca le stiu pe toate.
      Expunandu-te (constient ori inconstient) risti sternotomii care desi iti displac, fac deliciul atotstiutorilor. Si intr-adevar, ramai siderat si aproape invidios pe siguranta lor. Ferice de ei…Oare?

      Paciu

  7. Lucian spune:

    Părerea mea este că și ăia de care zici tu că se îndoiau de fapt știau, iar atitudinea lor era ca a acelor alăptătoare la care faci referire.

  8. Raj spune:

    Io nu am nicicand angoase penca umblu la mine cu sticla de mastica caremi da putere simi incetoseaza mintea. Dasemenea nam nici incertitudini, penca umblu mereu cu soacra dupa mine, chestie caremi da certitudinea cas insurat in permanentza. Nu am nici indoeli penca umblu drept ca lumanarea si numa pe strazi drepte, fara cotituri. Numa prostii au indoeli. De regula dau numa replici usturatoare penca io nu plec niciodata dacasa fara sa mananc 1 capatzana de usturoi. Cand nam usturoi, beau cola sau fanta, ceea ce ma face sa dau replici acide trecatorilor care ma intreaba de ce umblu asa mandru de parca as avea o lumanare s-au 1 arac infipte in cur. Aceste replici is fara drept de apel penca umblu cu telefonu descarcat si deci nam cum sami apelez nevasta in vederea darii unei replici celor care ma ofenseaza. Dna Petronela, io stiu multe despre dv. si stiu ca nu vi se pare obositor daca am in vedere cami cititi postarile sezand piun taburet, dupa 10 oare de somn odihnitor. Si mai terminatio cu Socrate asta a lu dv., ca nui mai dastept la creeri ca mine. Sa stiti ca si io am fost si sunt singur la tzatza penca nu am frati s-au sorori. Ete !

  9. Raj spune:

    Recunosc totusi ca sunt bombardat de informatii penca zilnic citesc Clicku si Cancanu…

  10. adela spune:

    Tata zicea mereu ca exista trei tipuri de oameni: 1. Cei care stiu ce stiu; 2. Cei care stiu ce nu stiu; 3. Cei care cred ca stiu totul 🙂 Eram prin clasa a 5-a. Pe atunci stiam ceea ce stiam, cum ar fi lectia la mate. Acum am ajuns, dupa ani de studiu si experienta didactica in trei tari, sa imi dau seama de ceea ce nu stiu. De aceea raman perplexa cand intalnesc oameni cu certitudini, cei care „stiu totul”. Si nu o data i-am dat dreptate lui tata, care mi-a dat sfatul sa ma feresc cat pot de cei care „stiu totul”, pentru ca sunt cei mai periculosi.

  11. Mirel spune:

    Oricât de multă „dreptate” ai avea într-o chestiune sau alta, trebuie să procedezi şi cu diplomaţie. Primul şi cel mai însemnat lucru nu este nicidecum „dreptatea”, ci dragostea şi armonia. Majoritatea „convertiţilor nebuni” au avut „dreptate” în critica lor care i-a dus la prăbuşire, însă erau lipsiţi de dragoste şi de milă, astfel că au intrat într-o fundătură, înstrăinându-i inutil pe cei din jur şi în final rămânând singuri cu dreptatea lor . Nu o lua pe urmele lor Omule. Măcar bunul simţ ar trebui să-ţi spună că nu aşa se procedează,dragostea ar trebui să te facă să-ţi fie ruşine de purtarea ta şi doritor să înveţi mai multe despre bunul simţ elementar, înainte de a îndrăzni să dai lecţii altora despre orice.

  12. Mirel spune:

    Nu era ceva personal ,era pt catre cei care detin „adevarul”,viata ne da lectii fiecaruia si noi trebuie sa-nvatam,de acea cred ca fiecare OM e unic,precum filele dintr-o carte.Hai gata pe ziua de azi am devenit prea filozof,o zi buna tuturor!!!!!!!!!

  13. unuldin spune:

    mesaj din barlog
    exista o anumita claritate pe care o au ajuns sa aiba (formulare dupa 10 secunde de gandire) unii omi
    de nepus in categoria „inca unu care stie tot”
    pana la urma, in spatiutimpul dat (coordonatele cutare), poti avea claritati, o percepere acurata a variabilelor ce apar in joc
    stii ca totul se subsumeaza unei alte realitati (dimensiuni, subdimensiuni) mai cuprinzatoare, dar .
    echilibru 🙂

    te salut, petro
    (mi am schimbat iara semnatura, fara gand rau. pur si simplu flexibilitate, experimentare, lucruri. mai. )
    a! sa termin cu un zambet
    🙂

  14. DAN spune:

    Buna Petronela! Cine-i AYN? E un ‘negustor’ care-ti baga fortat pe gat produsele lui. Chiar esti nesimtit!!! Cerseste in alta parte!!!

  15. Mihaela spune:

    Iar eu, pe masura ce inaintez in varsta sunt mai calma, toleranta, am dubii, nu mi se mai pare nimic batut in cuie…totul poate fi gandit si regandit. Si imi place sa nu mai fiu asa sigura de tot si toate.

  16. Mihaela spune:

    AYN eu zic sa te oferi voluntar pe undeva. Esti autosuficient si poate te vor altii. Sa nu te retinem…Vorba aia :”Vizitele scurte, cele mai placute.”

  17. Simona spune:

    Bun articol.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *