Zilele astea am ajuns, fortuit, într-un mare cimitir şi am rămas perplexă. Mi-a fost limpede că un nou trend face ravagii printre monumentele funerare şi mi s-a zburlit părul pe ceafă la gîndul că aş putea să mă obosesc sub o asemenea nenorocire, că de odihnit nu poate fi vorba în asemenea circumstanţe.
Pasămite aparţinătorii, trecuţi de un fior artistico-mistic, după ce dă omul colţul liniştit, îi rădică monument de marmoră neagră, lucioasă precum ochiul dracului şi încondeiată cu chipul răposatului, scluptat, să fie ca o icoană, aşa, mamă. De s-a umplut ţintirimul de portrete scluptate în marmoră din asta, care mai şi seamănă între ele picătură, de nu ştii care e defunctul şi care e defuncta.
Săracii morţi. Ei sigur nu au avut nicio vină. Au crăpat ca tot omul şi s-au trezit monumentaţi ca neomul.
Sau poţi păţi precum Aristiţa, infidela, (tot braşoveancă de-a noastră) căreia soţul i-a ridicat monument obscen după ce o iertase o dată că a găsit-o în pat cu amantul, ofiţer din aceeaşi garnizoană, dar nu a mai putut-o ierta cînd a murit în accident de automobil cu alt bărbat. Monumentul – două picioare marmoreene larg desfăcute, cu cîte un falus la fiecare membru (sic!) a fost dărîmat prin 85, cînd un cadru de partid nu a suportat învecinarea cu luxura moartă, dar totuşi vie, a Aristiţei.
Las‘ că nici viluţele alea de termopan de acum vreo zece ani, care împînziseră cimitirele ca fungii nu erau combinaţie. Îşi făceau barosanii, să aibă şi cînd trec la ăi drepţi unde îşi hodini scheletul în condiţii de lux, nu ca fraierii, în lut şi tină. Că şi în moarte e ca şi în viaţă. Scoşii stau la penthouse, ciumpalacii la chirpici. Dacă îţi permiţi, dai o şpagă la intrarea în Rai, precum i-ai dat popii la înmormîntare, şi primeşti un loc la lojă, pe norişorul roz ciclamen, cu îngerese cu ţîţe mari şi costum lycra.
Acum, plimbîndu-mă eu îngrozită printre portretele scluptate şi diferite alte monumente impunătoare, m-a luat pe şira spinării o groază. Mi-am amintit de mormîntul kitschos dar scump al răposatului, pe care abia îl pot privi cînd merg la el, din marmură neagră cu raze, desigur, pe care au incrustat nişte versuri nepotrivite şi nereuşite din adolescenţa lui. Cumplit să îţi dormi eternitatea sub aşa ceva!
Aşa că vă spui de pe acum, cu limbă de viaţă, nu de moarte, să nu care cumva să vă-mpingă necuratul să mă zidiţi – nu treaptă ca pe Flaubert – ci sub vreo monstruoşenie din asta, împănată şi împopoţonată, că viu după voi în chip de strigoi şi vă fac să păţiţi penis captivus la drum de seară! Niciodată nu e prea devreme să anunţi răspicat că nu ai dori să dai ortul niciunui popă.
Pe mine să mă ardeţi şi să mă risipiţi. Mă risipiţi, oricum. Peste mare şi peste cîmpuri, primăvara, în cele patru zări. Să mă amestec cu polenul şi florile de măr şi cu peştii şi algele. Numai să vă asiguraţi că sunt moartă de-a binelea înainte să îmi daţi foc, rogu-vă. Că dacă nu, iar vin în chip de strigoi peste voi.
Nu-mi aduceţi popi sforăitori la cap, să vă facă de bani şi pe mine de cap. Nu vreau jelanii, plînsete şi zdroabă. Pomeni, colive şi coroane cu flori. Florile le vreau vie. Acum, cît mă pot bucura de ele. Iar la colivă am alergie mentală. Zîmbiţi-mi cînd m-oi duce, că am plîns eu destul.
Și nu vă bateți joc de decedată!
(foto: piatasfatului.ro)
tadadaaaam Postarea următoare:
Articolul următor
Of…parca-mi citesti prin suflet 🙂 …
Cum ar veni zambiti-ma, nu ma jeliti.
Cat adevar..
Chiar eram curioasă dacă monumentul funerar e real :))
mais oui. este real. a fost.
Pare o făcătură în Photoshop. De este adevărat, mai curvă a fost/este soțul încornorat. Parcă nu i-a ajuns că a murit gagica-sa în accident…
Poți să postezi ceva referințe ? De unde ai luat poza?
scrie jos de unde. nu e facatura, am facut stiri despre asta, ani in urma.
Eu nu cred că morţilor le mai pasă. Indiferent ce piatră stă la căpătâi, trupul lor tot amestecat cu pământul este, iar sufletul e liber. Mie îmi place să mă gândesc că unii se distrează copios citindu-şi propriile epitafuri.
ca si io vreau ca sa fiu imprastiata in mare 😀 sh’apai sa fie un chef
Valeu !
Sunt perfect de acord cu tine!!
Primesc pe mail atentionari cand postezi ceva nou. Si, uneori, răspund, dacă nu e prea mare supararea.
Despre cimitire, o amintire:
Am citit Dama cu camelii, adolescent fiind. De atunci, ma bantuie povestea ei. In urma cu niște ani am fost la Paris, impreuna cu a doua sotie. Am vizitat si Montmarte. Morminte maiestuase: Berlioz, Zola, Dalida (acoperit cu mii de flori proaspete, luna mai, comemorare). Pe o micuta alee, un mic mormant. Scria pe el Alphoncine du Plesis, Dama cu camelii, 1823. Nu știam ca aceasta tânara nefericita a existat cu adevarat. De atunci am inceput sa frecventez prostituate, escorte cum se spune acum. Nu regret nimic. O bogatie de suflete, simple, sincere, frumoase sau urate. O mare experienta umană. Nu ma refer la sex. Îl inteleg pe aristrocatul pictor infirm Toulouse Lautrec. Ai scris frumos si curajos. Cand vei imbatrani, vei mai reveni cu alte scrieri despre moarte si mormanturi. Estetica e importantă, dar nu e totul.
Sunt precisă ca marmota că nu revin asupra la nimic. De ce aş reveni? Eu nu m-am luat în serios niciodată şi nici nu o voi face. Am oroare de oamenii care o fac, care se iau pe sine în serios. Şi mă oripilează gîndul că ar putea să mă ia în serios oamenii după moarte. Pelerinaj la mormînt mi-ar mai lipsi, ahahahah! Şi un epitaf: pe moarta asta scrie că e vie!
oroarea de mine
ororul
mos’to pe gheata
interesant ca vine asta acum
recent, cand am cunoscut-o pe crina veres, pe langa faptul ca mi-a devenit instant friend forever (da’ rau), era ceva care ma raca-saca-ia si nu stiam ce-i
relaxarea asta
nu din zen, din altceva (zenu-i mai zuz, pe ztanga)
o fi masculul care tre sa se-ncoarde pt a oferi protectie, chestii, hm
dunno, gotta work on that
scoatem morcovuuuuuuuuuuuuuu
imi spune o voce feminina ca tre sa precizez : da, stiu sa folosesc incordarea corect in fraza (cica lumea e pruasta si are tendinta sa ii creada si pe ceilalti la fel. o fi , mna, am precizat)
Mda. Cam asa ziceam si io, ca mai bine imprastiat in cele 4 zari decat dat mancarica la viermisori.
PeSeu: Pacat de mandrete de monument…
Inteleg ca ai fost norocoasa ca ai juns intr-un cimitir? Pentru ca fortuit = norocos 😉
Spune-mi că glumeşti, te rog! Că nu faci parte dintre cei care cred că fortuit vine de la fortuna, futu-i şi că spui asta la mişto, cînd de fapt ştii că înseamnă inopinat, întîmplător, sau măcar să foloseşti dexul la nevoie…
Uof, de ce pierd oamenii mereu nişte ocazii excelente de a-şi ţine gura?
Trebuie sa recunosti, doamna, ca omul e original. Majoritatea cred ca fortuit vine de la a forta. Asta a venit cu ceva nou.
Cred ca fetele tale si-ar dori sa aiba un loc unde sa te stie. Nu te da risipita detot. Mai lasa-le si lor, cate un fir din tine.
Şi eu care credeam că fortuit reprezintă acţiunea de a face forturi.
Fortuit nu vine de la fortuna. Fortuna e o cafea mai eftina, 1 fel de nechezol…
buna intrebare…
Imi place sa ma plimb pin cimitire. Pin vara, am traversat cimitiru pe diagonala pe la 1 noaptea ca sa azung mai repedea acasa. Era unu care bocea la un mormant. Mam departat la o distanta ca sa nu fiu inoportun si, dupa ce sia sters mucii si a tras o dusca dintrun pet la doi juma cu bere, lam intrebat pe cine jelea. A zis ca pe tacsu, mia cerut o tigare si a plecat. In urma lui, mam uitat pe crucea lu tacsu. Anul nasterii 1924, anul mortii 1971. Asta da fiu care a tinut la tacsu daca il bocea dupa 43 de ani dela moarte. Traiasca pettu la 2,5 care te face sensibil !
Fortuit conform decsului e atuncea cand vii de la amanta si nevasta vrea si ea babardeala. Tre sa te supui, ca alminterea isi da sama. Asta e fortuit….
Io as vrea sa traesc vesnic, ca pe lumea alanta nu ne mai babardim, nu mai bem votchii, nu mai pocnim nevestele….
:))))))
pana una alta io ma duc la chef chiar acuma :)))
ne asteapta pizze si vin si voie buna macsim
Parca imi citesti in suflet .. scria cineva mai sus. Pai … la fel si mine !
Stii cine are nevoie de morminte ? Cei ramasi in viata, mortului nici ca nu-i pasa. Amin 😛 .
Fac o paranteza : tatal meu a murit acum vreo 2 luni. Nici eu nici fratele meu nu ne-am inteles prea bine cu el, cu toate acestea in ultimii ani am devenit ceva mai apropiati. Isi cumparase deja loc in cimitir si cruce, stiind ca va muri (cancer). Dupa ce a murit, fratele meu a mers la sculptor si a insistat ca pe cruce sa scrie ing. „X-ulescu” si nu „X-ulescu” simplu. Toata viata lui a tinut la acel titlu, asa ca fratele meu, ca ultim omagiu, a facut asta pentru el. Am ramas masca , sincer sa fiu, stii relatiile dintre fratele meu si tata …
P.S. Ars si raspandit in cele patru colturi vreau sa fiu si eu … din tarana ne nastem , in tarana ne intoarcem. Cavou frumos sau nu.
Errata corrige : „Pai .. la fel si mie !”
scrii fain…toata viata am cautat sa cunosc personal oameni ca tine, dar n-am avut parte decat de idioti, inculti, scrobiti si falsi…
Salut,
Am revenit dupa ce mai cam taiat la replay-ul de la primul comentariu al meu. Erau niste pareri in general fata de carne si spirit nu faceam referiri strict la persoana ta. Tocmai de aceea ,ca sa te cunosc mai bine, te intreb direct daca in opinia ta existenta unei persoane se opreste la ultima suflare sau continua conform religiilor lumii intr-o alta stare. Intrebarea si curiozitatea vine dupa ce am simtit din postarile tale ca esti foarte ancorata in realitatile vietii si nu as vrea sa trag concluzii pripite. Voiam sa stiu daca cuvintele sacru, nivel spiritual, spirit, Dumnezeu, etc. au o semnificatie pentru tine sau sunt doar pozitii in DEX.
As vrea totodata sa lamuresc faptul ca nu judec persoanele ci doar incerc sa cunosc oameni si opinii diferite. Daca simti ca unele comentarii sunt judecati sau acuze inseamna ca nu am reusit foarte bine sa ma exprim prin cuvinte. In rest postari foarte originale. Astept replay.
sigur ca au insemnatate. 🙂
Este testamentul tau funeral ? pari tinara pentru asa ceva … poate mai faci citeva 🙂 pina se ingroasa gluma … interesant subiectul, specific romanesc (anomalia descoperita) si nu numai ca unul de blog. Te atrag cimitirele ? eu unul pe cel vesel de la sapinta as vrea sa il vad o data. clar memento mori sau faptul ca inbatrinim e bine sa ni-l amintim din timp in timp , sa asa se mai relativeaza unele intimplari in viata … Despre fobia arsului de viu am mai auzit-o de la cineva cunoscut … sau cea cu ingropatul… mhh orice e posibil… intradevar nasol dar asta ar fi ar subiect.
Nu e vorba daca mortii vad ce le-ai pus la capatai, sau daca le mai pasa sau nu de ce spun cei vii de ei… e vorba despre cum ni-i amintim. In realitatea noastra amintirea este existenta lor.
Daca nenea asta i-a pus la capatai falusuri… atata a inteles si cu asta si-a ocupat toata viata… cu cine il inseala nevasta! Pai ori o lasi sa mearga cu cine se f…e ori o accepti si taci. Acuma el a fost „tare” ca se razbuna dupa ce dansa era moarta… sa o vada toata lumea. Pai in realitate „stie satul si nu stie barbatul”. Mai vad „barbati” si „neveste” care se cearta cu amantii/amantele partenerilor si se iau la bataie cum si-au permis sa le strice „relatia”. Serios…? Care relatie…? Bate-ti barbatul sau nevasta sau da-ti doua palme ca nu te-ai prins ca de fapt nu e „relatie”. Amantul/amanta este ocazia de a insela nu dorinta care de fapt exista de mult.
Bag de seama ca pe blogu asta sunt multi care mai opresc si in alte gari de cat cea de destinatie…
Valeu, dnu Topper, la mine va referiti ?………….. Dna Petronela, am citit in Click carei ziaru mieu de suflet ca, Bianca lu Bote, lu ala dela meteo, etc., sia deschis 1 magazin de aine la mana intai. Pe mine nu ma intere, penca io ma imbrac dela secandhend si ma dezbrac cand fac bae si cand ma scuzati expresia…
Dra Uc, terminatio cu pizzele ca va ingrasati ! Io vreau sa va stiu can poza a din Grecia unde ati facut plaje la nudistii cei dezbracati. Io in casa stau toples, dna Petronela. Mam tuns pe peprt, pe spate si pe picioare ca numi mai dadeau astia dela primarie ajutor pentru incalzire…
ce idee buna, Raj! incerc si eu!
Erata: pept, nu peprt. Tutz tasta matii si inchinarea cui teo facut de calculator !
Dna Petronela, da undei monumentu cu tipa rascacarata ? E bunaciune rau…
nu mai e, Raj, era la cimitirul municipal din Brasov.
N-am mai apucat de mult sa citesc si am dat direct pe postarea asta cu atitea comentarii. Poza zici ca-i de la Bollywood, nu credeam ca-i din orasul natal. Astea- s subiectele care atita uominii: sex si moarte.
Bravo Petro esti inepuizabila. Si Raj vad ca a devenit un clasic care da coloare.
deci Raj este demential !:):):)
oh, yeah!
Statuea aia sigur are curu si tatele tari. Fleru nu ma insala…
RAJ te iubesc sa-nebunesc!! :)))))
P.S.: Doamna va citesc cu drag de foarte mult timp,tocmai ce am comandat cartile dvs si amantii corinei 🙂
Nu credeam sa rad atat, pe un asa subiect. Asa comentarii nu gasesti in tot netul :))))
Ce chestie,trestie,las omul, a iertat-o o data,a doua oara ,si-a asteptat sa moara sa-i ,,zica,,-n piatra ce crede desprte ea! 😀 A drac’…
Petro, esti geniala!! 🙂
si sa stii ca dac-as putea, ultimul paragraf, l-as lasa ca testament. pana mea, si-asa nu primesc flori..poate acu’ s-ar simti unii.. 😛