MENU
10559346_351835784965281_1094159486_n

de • 28 iulie 2014 • bucăți de mineComentarii (13)

sfîrşitul vacanţei

Dis-de-dimineaţă, cînd a sunat alarma, mi-a luat nişte secunde lungi să înţeleg unde sunt, de ce se aude ciripit de păsări şi nu foşnet de valuri, de ce trebuie să mă trezesc şi mai ales că trebuie – ah, cît urăsc acest trebuie!- să mă duc la muncă. (cînd pe strada mea în fiecare zi e sîmbătă)

Două săptămîni, deşi păreau multă vreme, au alergat 200 de metri garduri şi m-am trezit pe drum înapoi, cu ciudă şi obidă. Acum sunt depresivă şi nu mă pot readapta nicicum, nu mă gîndesc decît cum să mă fofilez şi să mai plec iar pe undeva.

A fost şi linişte şi foială, şi soare şi nori, şi plajă şi citit, şi plimbare şi zacere. Au venit la mine oameni încontinuu, care au vrut să mă vadă şi cu care am băut cîte o limonadă, măcar. Am înregistrat chiar şi o emisiune pentru Neptun Tv cărora le promisesem şi care mă aşteptau de două luni să ajung la mare. Echipa a venit pînă în 2 mai în prima săptămînă, într-o zi cu nori şi ploaie, iar emisiunea a fost difuzată săptămâna trecută şi poate fi vizionată aici.

Nu am scris prea mult, mi-am permis luxul ăsta, de lene, ca să fiu sinceră şi de relaxare prea mare în cap. Am reuşit să citesc cîteva cărţi, vreo cinci. Pe a şasea nu am terminat-o, fiindcă mereu s-a găsit ceva de făcut, pînă şi în vacanţă…

Am făcut o excursie de o zi la vecinii cu ceafa lată şi am descoperit şi redescoperit cîteva locuri minunate, la Krapetz, Tulenovo, Kaliakra şi bineînţeles, Balcic, pe care pur şi simplu nu am norocul să îl văd pe soare. De 1 mai cînd am fost, a fost înnorat neîntrerupt, iar acum ploua torenţial.

Două săptămîni închegate la mare m-au scos complet din circuit. Şi mi-au înrădăcinat şi mai tare ideea că am muncit suficient pentru alţii, e timpul să mă gîndesc la mine. Pe plaja micului golf erau o mulţime de oameni care îşi petrec întreaga vară, în cort sau căsuţe, pe malul mării. Am plecat de acolo fără să reuşesc să înţeleg eu de ce nu fac parte dintre ei.

Lucrurile îmi sunt foarte clare în minte. În perioada următoare trebuie să găsesc soluţia pentru a renunţa la jobul prost plătit şi cronofag care îmi ţine viaţa şi creativitatea ocupate. 8-9 ore din zi, în care aş putea scrie, citi, învăţa. Îmi trebuie fie un job de acasă, fie o cale de a monetiza ceea ce fac deja, fie o altă soluţie, pe care nu am găsit-o încă. Dacă aveţi idei, nu ezitaţi să mi le spuneţi. Trece viaţa pe lîngă mine, timpul în care aş putea scrie, iar eu sunt ocupată la birou. Simt că îmi pun viaţa în paranteze cînd sunt la muncă. Toată viaţa am fost sclav, am muncit între 10 şi 15 ore pe zi, weekenduri, nopţi, ca să am cu ce îmi plăti facturile. Nu m-au interesat banii, prietenii mei m-au admonestat mereu pentru lipsa mea de interes faţă de lucrurile materiale. Asta nu o să se schimbe niciodată însă acum ştiu că trebuie să trag de mine să reuşesc să mă întreţin, cu tot cu cei doi copii, din scris sau ceva asemănător, care să îmi aducă libertatea de care am nevoie. Primul pas e că am conştientizat.Nu mai reuşesc să înţeleg de ce trebuie să fac parte dintr-un sistem de tip neosclavagist în care mă simt sufocată şi care nu mi se potriveşte deloc. Şi ştiu că am curajul şi forţa să rup cercul ăsta vicios în care pierd trei sferturi din zi alergînd ca să cîştig o brumă de bani pe care îi socotesc apoi la ultimul leu ca să plătesc facturi şi mîncare, iar cînd rămîne ceva, lucruri de care nu am cu adevărat nevoie. Două săptămîni de stat pe plajă, cu multe zile la cort, mi-au limpezit şi mai tare credinţa că e nevoie de foarte puţin cu adevărat ca să fii fericit şi liniştit. Că alergăm stupid după bani cu care ne luăm chestii de care nu avem nevoie şi fără de care putem trăi liniştiţi, plătim rate ca să avem maşini mai frumoase ca ale celorlaţi, poşete şi pantofi mai scumpi, telefoane şi tablete mai performante, vacanţe mai costisitoare şi luxoase, fotografii mai reuşite de pus pe facebook. Suntem sclavii propriilor noastre dorinţe, care nici măcar nu sunt ale noastre, ci ne sunt inoculate de reclame, de strălucirea falsă a vitrinelor sau a internetului-vitrină. Cînd îţi speli mintea de toate astea – eu la teve nu mă mai uit de ani buni – nu mai simţi nevoia să cumperi compulsiv lucuri, să deţii, să posezi. Iar eu, de cînd mă ştiu, nu am vrut să am, ci să fiu.

Universule, Bunuţule, hai că nu cer mare lucru şi promit să dau mult înapoi! Trage un pic de tine, te rog frumos!

10588813_918602148166643_612099645_n

cap Kaliakra

1927922_348101672005359_8097108585464794376_n

cherhanaua din Olimp

10270639_349978255151034_2473592659847483853_n

de la emisiunea Asta-i viata, Neptun TV

10425816_918606781499513_1799869095_n

Tulenovo

10443105_347370958745097_4838160417267224173_o

Vama Veche

10462600_349306578551535_3378658098229890982_n

drumul dintre 2 Mai – Vama

10499603_347370895411770_5900584633541754392_o

2 mai cu cicoare

10511130_348101742005352_6018583729812374719_n

Olimp, cherhana

10521963_350511975097662_7026894693626546216_n

Pescarie, Vama, cu Dino Buzatti

10522758_349978365151023_3376492846688460688_n

cu echipa emisiunii Asta-i viata

10532545_348101778672015_6823780629660075523_n

cherhana, Olimp

10543680_918602168166641_15426603_n

cap Kaliakra

10544504_918606731499518_486918437_n

Tulenovo

10552004_918610144832510_1903477125_n

Balcic

10559346_351835784965281_1094159486_n

cherhana, Vama Veche

10559900_350220201793506_359310068002996126_n

vedere din cort, 2 Mai

10560360_627142067383158_8853423852173384132_o

din emisiune

10561597_348101708672022_2827517377867278845_n

cherhana, Olimp

10564869_918606658166192_1975709774_n

Tulenovo

10566299_918610111499180_1396272404_n

Balcic

10566333_918606688166189_1831736558_n

Tulenovo

10566514_918602778166580_194255466_n

cap Kaliakra

10567450_918602348166623_557218283_n

cap Kaliakra

10567955_918602824833242_1293605803_n

cap Kaliakra

10569874_918606848166173_681815890_n

Balcic

10570607_918602174833307_1183741171_n

cap Kaliakra

10570960_918602761499915_1918837662_n

cap Kaliakra

10581282_918606748166183_1410317320_n

Tulenovo

10581317_918606751499516_910706934_n

Tulenovo

10588560_918606801499511_938073496_n

Tulenovo

13 răspunsuri la postarea sfîrşitul vacanţei

  1. Mihai spune:

    mda, poate va veni o vreme cand oamenii nu vor mai fi incatusati de griji, facturi si dorinte si va face fiecare ce–l face fericit.
    pana atunci , strangem din dinti si ne intoarcem la munci( cazne ,chinuri etc)

  2. Laura Muresanu spune:

    Iți doresc, draga mea, ceea ce-mi doresc și mie, cu atât mai mult cu cât îmi este extrem de la îndemână – visez la același lucru ca și tine, la Libertate.
    Așadar, să te audă Universul Bunuț și să mă audă și pe mine – două rugi, sper eu, sunt mai consistente decât una.

    Semnez și petiție, orice!…

  3. Razvan spune:

    Caut o poza cu tine avand parul lung.
    Exista ? 😉

  4. G3ordan spune:

    Nu ma asteptam la asemenea dileme din partea dumneavoastra! Din ce vad eu prin online, se pare ca vanzarea cartii merge struna! Credeam ca de acum e de ajuns doar sa lasati ‘manuta’ sa-si faca damblaua.. Inca o dovada ca nu ma pricep la afaceri!
    Ehh.. macar va cunoaste multa lume, si acum ca ne-ati spus pasul, poate va aude vre-un domn generos.. 😀

    • Petronela spune:

      ca un autor să poată trăi din vînzare de cărţi, ar trebui să vîndă sute de mii. procentul este infim din vînzarea unei cărţi. numai librăriile iau între 40 şi 60 la sută din costul cărţii pe care o vînd. scoate preţul tiparului, partea editorului şi vezi ce rămîne.
      cît despre domni generoşi, să fie la ei acolo, domnii generoşi nu sunt genul meu, mi se pare chiar o insultă şi o interpretare mizerabilă a ce am scris eu.

    • Ovana spune:

      Domnii generosi sa stea unde sunt…….
      .Iar domnii fara minte,sa nu mai scrie prostii la doamne cu FOARTE multa minte 🙂

  5. alunelu spune:

    Confortul vietii urbane din vremurile noastre se plateste cu multe constringeri. Libertatea mai toti ne-o dorim in forma in care sa facem ceea ce ne place (in cazul tau sa scrii). Visam fiecare ca peste x ani o sa terminam cu munca la care singuri ne obligam si o sa tragem linie. Foarte putini norocosi cred ca vor ajunge la acest deziderat.
    Poate ca atunci cind bigudiurile vor fi pe picioarele lor vei putea, poate ca sunt eu prea pesimist. Oricum si eu cred in asa ceva, dar timpul o sa imi zica…

  6. Inge spune:

    Visul libertatii cred ca-l visam cu totii. Unii realizeaza dupa o anumita perioada ca a fost doar un vis si ca e imposibil de obtinut. Altii reusesc, dar aceeia sunt foarte putini. Eu iti doresc sa fii printre ei, asa cum ii doresc si fiicei mele sa-si realizeze visele.

  7. Ovana spune:

    Se spune ca daca iti doresti cu ardoare un lucru pana la urma intreg universul va lucra pentru asta 🙂
    Mie uneori mi s-a intamplat,alteori nu
    Din tot sufletul iti doresc sa se implineasca :))

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *