te naști
și imediat începi să construiești
pui durere peste durere peste durere
peste durere
faci un zgîrie-inimă
care pleacă din călcîiul drept și te-nțeapă în valva mitrală
pui frică peste frică peste frică
faci un zgîrie-creier
care pleacă din călcîiul stîng, urcă în neocortex și te-nțeapă în sistemul limbic
pui mecanism de apărare peste mecanism de apărare
zid peste zid
platoșă peste scut
faci un Alcatraz
cu un singur prizonier.
tu.
Ce-am mai debitat:
the perfect isaura Postarea următoare:
pacient în Brașov, România, 2016
oare cum e cand pui iubire peste iubire, ce construiesti?
dacă știe cineva, să-mi zică și mie.
In termeni de analiza probabilistica a erorilor aleatoare se cheama ca dezvolti un mecanism de detectie si corectie a fault-urilor din sistem ce ar fi capabil sa acopere cam 99% din cazuri…hope it helps 🙂
Uitasem cât de mult îmi plac poeziile tale, cred că o se recitesc Efectul. Ești altfel, în cel mai bun sens (să nu zic minunată, c-o să spui că nu), dar parcă gândești altfel, scrii altfel, simți lucrurile altfel și iese doar frumos din altfel ăsta al tău. Îmbrățișare pentru zgârie-inimă.
ba tu!
Mie mi-a venit doar sa tac.
Acesta a fost efectul. Postarii.
Cand vezi ceva frumos in fata ta, stai si contemplezi, si atat.
mulțumesc!
Cu multa placere. 🙂
Te imbratisez.
– Nu, nu singur!
Stai sa mai ridic un etaj,
sa pot zari alt Alcatraz.
Da, da! Vom fi de nedrespartit!
(zise nebunul..)
Fara cuvinte!