MENU
mamamare

de • 27 octombrie 2014 • alive, oamenarComentarii (18)

bătrîneţea mamii-mari

Se uită la mine cu ochii ei care au obişnuit să fie albaştri şi care acum abia mai văd. Face 88 de ani, în curînd. De cîte ori o văd, e tot mai uscată, tot mai mică, parcă.

– Grea e bătrîneţea, băiată! Tare grea. Nu am crezut că mai apuc iar iarna. Am zis că mă duce în deal, da’ nu-i după mine, dacă n-o vrut Mniezo… Ce să fac? Trăiesc… Dar nu doresc nimurui să ajungă aşa bătrîn, că tare greu e, nu mai poţi face nimică. Numa’ unul singur din voi să ajungă, să vază, că nu mă crede niminea.

– Pe mine să nu te bazezi, îi zic. Eu mai bine te cred pe cuvînt!

Rîde mama-mare, rîs amar.

– Dapăi tu băiată, mă dor pchicioarele de nu mai pot, cînd mă pui sara în pat, juma’de oră îmi fac frecţie şi tot mă doare de mă prosteşte. Da’ de aia tot am măturat toată curtea de frunze… Acum o hini iarna, iar trubui să fac focul, lua-l-ar nevoia să îl ia de foc, că am zis că nu mai ajung să chinui şi iarna asta. Nu mai am vlagă, băiată, tare grea e bătrîneţea asta, nimurui nu doresc. Pastile iau cu pumnul, 6  dimineaţa, 5 la prînz, sara iar şase. Mă lupt şi cu constipaţia, numa Mniezo ştie… la weceurile astea din casă e tot ocupat, afară nu mă mai pot duce că e bătrîn şi weceul ăla ca mine, mi-e că se surpă cu mine şi mă mai înec în rahat!

Rîde. Apoi se uită la fie-mea cea mare care o ţine în braţe pe nepoată-mea, fiica vară-mii, de numai 7 luni.

– Tu băiată, ce mari or crescut fetele astea! Pă asta am şters-o la cur, ce mică era. Ia zi, mamă, cît avea cînd grijeam de ea şi tu mergeai la muncă?

– Vreo 2 ani, mamă-mare…

– Vezi, nu mai am ţînere de minte. Grea bătrîneţea. Batăr îi mulţămiesc lu’ Mniezo că mi-o ţînut mintea întreagă, că nu mi-am cherdut bulendrele, rău îi să îţi plece mintea sorcova…

Apoi după un minut, în care se uită cu ochii ei aproape stinşi la noi, la fetele mele, la copiii vară-mii.

– Bogată mai sunt… cine mai e ca mine, 3 strănepoţi, 4 strănepoate şi 4 nepoate! Lasă că ei vedea tu cînd ei avea nepoţi. O ţîră mai ai şi tu… Auzi băiată, dar cu cartea cum merge? O cumpără cineva?

– Merge, mamă mare, nu îţi face griji… Iese săptămîna asta a doua.

Ţi-am scris în ea nişte poveşti, continuu în gînd. Vreo trei. Şi povestea cotului tău, mamă-mare. Mi-e că într-o zi nu o să mai fii, să am cu cine rîde şi povesti. Măcar în carte să rămîi. O mîngîi pe chipul pătat şi strafidit. E slabă şi  se face tot mai mică. Pînă va dispărea de tot. Cu bătrîneţea ei grea cu tot.

 

 

18 răspunsuri la postarea bătrîneţea mamii-mari

  1. Ana spune:

    Ai, Doamne! Anul asta mi-am pierdut amandoua bunicele…una de 88, cealalta de 86…greu…cateodata imi aduc aminte ca nu mai sunt si ma doare rau….e trist…Mai am un bunic acre va face la anul 92 de ani….cand se va duce si el, gata si copilaria mea…

    • raluca spune:

      Corect Ana,
      Copilaria mea nu s-a incheiat cand Mama-buna, bunica care m-a crescut de la 3 luni la aproape 3 ani, a plecat dintre noi. In acel moment parca si aerul din curtea casei s-a modificat cumva, nu stiu sa explic cum.
      Eram studenta si rupeam poarta universitatii sa ajung intr-o fuga (lunga fuga) pana in satul uitat parca de timp, din nordul Bucovinei unde stiam ca ma asteapta babuta mea mica, ridata, cu cei mai albastri ochi din lumea asta, cu mainile mirosind a mere si a lapte…care ma intreba „ai vinit draga mamii???? vezi in camara ca am pregatit ceva pentru tini”….
      Mi-e tare dor de ea.
      Mi-am botezat copila cu acelasi prenume, Anastasia.
      Si uite-asa incep eu saptamana cu ochii-n lacrimi.

  2. Bogie spune:

    Servus Petro,

    cu cateva minute in urma am dat de acest articol…mi-au iesit lacrimile..Bunica mea, odihneasca-se in pace, povestea des de Bunica ta…Ea ar fi implinit 89 anul acesta…faceau parte din aceeasi Breasla..un an in urma mai calculase cine mai e in viata din generatie Ei… Salutari de la Bunica mea Bunicii Tale…:-)

    Cu drag: Bogi

  3. constantin constantinescu spune:

    Fiica mea îmi spunea zilele trecute sa ma las de fumat, ca, spre marea ei bucurie, de alcool m-am lasat, si sa ma alimentez sănătos. Aceste demersuri, spunea ea, mi-ar putea lungi viață cu 10 ani.

    I-am răspuns ca as fi incantat daca acești 10 ani i- as primi inca o data la vârsta de 35 de ani.

    Mama mea a împlinit in mai 94 de ani. E vrednica si curajoasa si la fel de iubita ca si bunicuța ta. Sa ne trăiască!

  4. Alina M spune:

    Ce frumos! M-ai emotionat.

  5. Anca spune:

    Offf…bunica mea are 95 de ani saracuta si tare e micuta si ea dar asa cum poate singurica isi cara apa de la fantana,cate jumatate de galeata sa poata duce si isi taie surcele sa faca focul in sobita.Eu ma rog sa ii mai dea Dumnezeu sanatate ca desi o vad prea rar macar o sun ii aud vocea si stiu ca e acolo,draga de ea.Multa sanatate si bunicii tale:*

  6. Ram spune:

    n-am mai intalnit la nimeni atcineva „nimurui”, pana acum, decat la buna mea
    asa gasea ea sa raspunda la intrebarea mea zambita „ce mai zici tu mam’mare”
    (ce puteam sa intreb omul care intalnise atatea in viata aia chinuita tare, tare)
    „ia, nimurui nimica”
    asa s-a si dus… tacand

  7. Cuvanta spune:

    Batranetea ei, bucuria voastra. Ca tare e greu sa-ti pierzi parintii si bunicii de tineri.

  8. Raj spune:

    „Tu, baiata”. Frumos zis. Blanda, babutza, ochi blanzi, impacata cu ea, cu „Mniezo”, cu lumea.

  9. Raj spune:

    Cu constipatiile astea le spun tuturor. Fibre multe si neaparat veceu tip turcesc. Omul nu trebuie sa-si fca nevoile pe tron, ci la veceu turcesc. M-a invatat si pe mine un doctor eminent, invat si eu pe altii. E vorba de pozitia ancestrala, cu suite si mii de ani in urma, oamenii nu-si faceau nevoile stand pe tron

  10. Raj spune:

    M-am induiosat detot, dna Petronela. Sa va traiasca, sa va bucurati de ea si ea de voi !

  11. Raj spune:

    Din ce zona esti coane Ram, daca nu te supi ?

    • Ram spune:

      deloc suparare, raj
      e atat de aproape „zona” mea de a petronelei, incat mereu ma aduce acasa cu ale ei povesti
      stii
      nimeni, niciodata,nu a mai facut asta pt mine
      sa ma aduca la bunii mei 🙂

      chiar zilele astea, dupa ce am citit din petro, am avut gustul pamantului
      mancam ceapa cu pita si slana, pe camp, la umbra carului, cand mergeam la bunici sa ii ajut in vacante(ei – la inca un sat distanta de petro) . si nu ma spalam pe maini(nici bunul nu se. doar buna :). mancam painea cu mana care o pusese in pamant (vorba vine. nu semanam eu graul :), dar a sunat placut urechii)
      era o paine mare, facuta de brutarul sas al localitatii
      beam apa rece rece, apa a buna. calutul, din canal 🙂
      ce viu ii frematau narile
      si acum tin minte cum il mana bunul, pt ca venea vreme mare : viiiinnnnn ruusssssiiiiiiiiiiiii, maaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaa, diiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii, stelaaaa, du-ne acasaaaaaaa!
      (de fiecare data mi se ridica parul pe ceafa, pe maini. fara exceptie)

      pana pe la vreo 12-13 ani, cand am alunecat usor, usor, in lumea cartilor si nu am mai iesit de acolo aproape 15 ani, asa erau verile mele : camp cu iz de ceapa rosie

  12. Raj spune:

    Bunica mea avea vio 90 si de ani. Am luat-o la oras s-a mai vada si ea domnii dela oras si asazisa civilizatie. Sarmana nu putea sa-si tina vanturile si le scapa in lume. Niste tinerei au zis „Iauzi ce caca baba !” Zic: ba tuvamumancur, e bunica , ba viteilor si-s mandu ca le trage, ce-ati vrea, sa crape matele intransa, nu vedeti ca-i batrana tare ? Si-au cerut scuze ciumegii…

  13. Mario spune:

    Cred ca avem cu totii o bunica de care ne este drag dintr-un motiv sau altul. Bunica din partea mamei m-a crescut de mic pana m-am dus la scoala, intr-un sat uitat de lume din Ardeal. In fiecare vacanta de vara ai mei ma trimiteau la ea si petreceam 3 luni de vis. Mama Tori o chemam eu, de la Victoria. Nu i-am zis niciodata bunica.

  14. dana spune:

    La inima m-ai ars, Petronela draga! Iti multumesc!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *