MENU
aha

de • 26 iunie 2014 • bucăți de mineComentarii (21)

amoruri juvenile

Cînd erau mici şi se termina şcoala, răsuflam adînc. Se termina cu ţîrîitul telefonul la 6, dusul şi adusul de la şcoală, balet, baschet, dansuri, înot şi alte activităţi de puradei. Sunam mama din dotare, care învăţătoare estem şi timp liber are, umpleam portbagajul cu haine, jucării, cărţi şi copii şi basculam totul la poartă la ai mei. Vacanţa la ţară se întrerupea în unele weekenduri şi pe timpul concediului la mare, munte, tabere şi altele asemenea. Tare bine era. Puse cap la cap, prindeam 40-50 de zile pe an de libertate şi singurătate, să facă şi muşchii mei lirici ce vrea. Cum ai mei stau la distanţă de un sfert de oră de oraş, rezolvam problema cu dorul instant, atunci cînd ardea prea tare şi nu mai suportam, eu sau godacii. Iar la mama făceau şi lecţii, se şi jucau toată ziua în aer liber, îmi făceam socoteala că aşa se cresc copiii sănătoşi.

De cum au crescut, pas de le mai trimite undeva. La ţară e booooring, mama, aşa că sunt ani întregi de cînd nu mai mergem decît în vizite scurte. Anul ăsta, cînd a dat peste noi vacanţa, m-am suprins gîndindu-mă cu nostalgie şi invidie la anii în care aveam şi eu parte de mici vacanţe de la jobul de mamă. Şi cotrobăind în foldere, am dat peste un text scris prietenei mele cînd s-a îndrăgostit fie-mea a mare întîiaşi dată.

(discleimăr: apelativul fă este ironic, a se citi ca atare)

 

 

de trei zile sunt turbată că nu mă mai înţeleg cu fie-mea. fă, dar ştii cum? turbată. m-am culcat plângând, cu calmante, am ţipat, am discutat, am pedepsit, m-am înmuiat, am urlat iar, am confiscat telefoane, laptopuri şi ipoduri, am tăiat internet, am discutat cu psihologul, am adormit iar plângând, am reluat discuţiile, teoriile.

apoi am înţeles. fulgerător: e îndrăgostită. de unul cuminte şi timid cu ochi albaştri şi sîsîit, din noua clasă. care îi cîntă la telefon la chitară smoke on the water. şi m-am zbătut: că e prea devreme să fie îndrăgostită. că ce mă fac eu. aoleo, are numa 13 ani, şi ăia neîmpliniţi. m-am văicărit ca o babă din aia nebună. apoi, ieri, l-am văzut. cuminte şi timid şi deştept ca o fată mare. o sorbea din ochi.

şi i-am studiat. asta a mea, rea ca focul, ăla leşinat de timid. îl sună şi îi zice: auzi, vrei să fii cu mine? că tu nu cred că ai curaj să mă întrebi. ochi albaştri a murit, a înviat şi a zis da. apoi, l-a invitat la noi. ăla a mai murit o dată, a înviat iar şi a zis da. eu mă întrebam de unde atâta nerv pe ea. apoi  m-a sunat mama lu’ ochi albaştri. că băiatul ei e leşinat după fie-mea. şi că ştie că se vor întîlni. şi că i-a zis ginerică ce fată hotărâtă am. aşa că azi le-am lăsat bani de pizza pe birou.

şi cum mă frămîntam eu aşa, m-a lovit. fă, mi-am amintit perfect. în culori şi detalii din alea. şi am murit eu şi am înviat şi am zis, păi cum să o ard aşa? tocmai eu?

aveam exact vîrsta ei. doar că era mai. şi o rochiţă albă cu fundă şi liniuţe mici roşii şi albastre. el semăna perfect cu solistul din A-ha. fă, dar perfect. până şi părul mare îi cădea la fel în ochi. îmi era un fel de văr, îndepărtat. şi era nunta rudei ăsteia comune. ne-am alergat toată ziua, iar a doua zi ne-am ascuns într-un autobuz. şi m-a sărutat. pentru prima oară în viaţa mea. cu limbă şi fluturi şi genunchi moi şi tot tacâmul. am stat două ore pe o banchetă de autobuz şi ne-am vîrît limbile unul în gura celuilalt cu furie aproape. aveam vârsta ei şi mă îndrăgostisem iar ăla era cu limba până în rinichiul meu stîng iar acum sunt foc şi pară. fă, cît de vacă sunt? că îmi vine să îmi trag două poate chiar trei perechi de palme, să îmi iasă din cap tâmpeniile.

şi trei luni mai târziu m-am suit în tren şi m-am dus la amorez, care era în clasa a zecea, iar eu în a şaptea. şi mi-am luat fustă scurtă de jeans şi ghete înalte de la shop. şi am apărut în curtea liceului ăluia, într-un orăşel la 30 de km distanţă. şi m-a dus la plimbare şi apoi acasă la el şi mi-a băgat iar limba-n rărunchi şi apoi m-a împachetat şi m-a trimis acasă. păi să facă fie-mea aşa, eu mor.

şi ascultam continuu A-ha şi leşinam cînd mă gîndeam la limba ăluia printre măsele şi epiglotă.

şi îl sunam interurban de la telefonul cu fise de 3 lei şi 5 lei şi nu mă prea băga în seamă, că eram puştoaică şi el era mare.

şi într-a noua cînd mi-au crescut ţîţele a apărut. şi acu’ era el îndrăgostit de mine dar eu mă haladisem şi degeaba îmi trăgea clopotele, vorba lu’ mam’mare, să îi fie de bine, după atâta suferinţă crudă şi crying in the rain, parcă îmi mai trebuia?

acu cîţiva ani am dat peste el la ai mei. el în vizită, eu în vizită. tot ca vocalul din A-ha arăta. doar cu buze mai mari. s-a albit cînd m-a văzut. era însurat cu o donşoară cam durlie. între timp a divorţat de aia şi şi-a luat o filipineză. zice lumea că seamănă cu mine.

aşa, că mă pierd în amintiri şi plînsete în ploaie şi uit de ce m-am apucat de mine. sunt o nesimţită şi nu îmi înţeleg copilul. în seara asta îi pun A-ha şi îi povestesc asta cu linba. ca să fie clar. şi îi zic şi lu’ ochi albaştri că se poate muta la noi, dacă vrea. gata fă, o să fiu bunică. nu are rost să o mai ard tinerică…

21 răspunsuri la postarea amoruri juvenile

  1. Bogdan Fottescu spune:

    Nepermis de des, noi, parintii, relativ la ai nostri copii, scapam din vedere o realitate cat se poate de evidenta, sintetizata perfect pe una din crucile de la Sapanta: „Ce esti, am fost, ce sunt, vei fi””

  2. Diana spune:

    Îmi pare răăăău că nu m-am gândit niciodată la mama când m-am îndrăgostit la 13 ani jumate și am fugit de acasă ca să îl întâlnesc. Am mințit-o, m-am urcat în autobuz și după 40 de km. și o oră de drum, l-am văzut și eu la față, că ne cunoscusem pe net.
    Ce-i drept…am rămas cu el până în prezent, dar mama a tras multe plânsete pentru nebunii, minciuni, episoadele mele rebele.

  3. Bogdan Voda spune:

    Când te gândești la aventurile adolescenței și ai impresia că-l recitești pe Minulescu, e primul semn că între tine și adolescența ta s-au adunat cam mulți ani…

  4. Lotus spune:

    fain. dar am senzația că unele fragmente au fost îmbogățite subtil de o peniță măiastră, în timp ce alte aspecte… au fost trecute sub tăcere. 🙂

  5. ILUZIA spune:

    daca nu era prima iubire cine stie ce manelista ma faceam. dar asa, cine a stat in casa pana a invatat pe „derost” textele lui Maiden ???

  6. Andrada spune:

    :))) ilar, la mine era Justin Timberlake si toata vara mi-a cantat cry me a river :))), ehe vremurile au trecut si acum am si eu o fetita si ma gandesc ea cum o sa faca???

  7. valeria haş spune:

    Mi-e drag de tine când scrii aşa.
    Nu ştiam că ai făcut trafic de valută… ghete de la shop? wow!!! 😀

  8. nekta spune:

    vai ce pe sufletul și umorul meu o fost asta :)) ti pup, mamo! :*

  9. Laura Muresanu spune:

    ma uit la fie-mea cat de frumoasa este. si asta e rea ca focu’, doar ca la modul subtil, genul care se da damsel in distress…in fine, sper sa nu fuga de-acasa, mai degraba sa-l aduca pe inculpat la usa ei. a mea, ma rog. mai are inca o data anii ei pana la fapte din astea, dar am simtit un mare pumn in stomac in timp ce lecturam. cum sa fac sa fie bine? si sa nu fie rau?

  10. Diana spune:

    Sper să îmi amintesc în timp util de tinerețuri când o să am copil. Mai trec o dată pe pagina asta atunci, ca să fiu sigură :))

  11. alunelu spune:

    N-ai ce le face, doar sa zici da-le Doamne noroc.. dupa ce s-arunca-n foc. Si merge si cu vreo trei cruci mari cum face orice crestin bun .. sau rau.

  12. Septimiu spune:

    Esti mortala mortala de tot !!!!

  13. Cristina spune:

    Doamne , am ras de m-am prapadit . :)) . Daca vreodata imi trece prin mintiuca sa cedez la insistentele sotului si sa il ajut sa se reproduca ( e necajit tare ca la el nu merge diviziunea ) , chiar de o sa fiu mama de varsta unei bunici , ca tine as vrea sa fiu . Si sunt convinsa ca mai abitir s-a amuzat prietena careia ii era destinata scrisoarea 🙂

  14. Vecinu' de la țară spune:

    De acord cu LOTUS. Totuși acest articol face lumină în ce privește „Misterioasa dispariție a gentilomului de țară”: tu (Petronela) nu ai încotro în a deveni bunică (ba chiar in no time, cum spui), pe când el, gentilomul – cel cu numele asemănător cu cel al lui Corneliu Coposu dar cu ceva din Stan[iol] – preferă sa rămână așa cum l-ai întâlnit: liber, să zburde din floare-n floare, fluturaș, sau, cel mult o iubire de-un sezon. În nici un caz nu ar fi putut deveni, asemănător cu poanta actorului Horaţiu Mălăele, soț, tată și bunic – foarte posibil toate 3 aproape în același timp, după cum parte a acestui trio pare să o susțină chiar acest articol. Quod erat demonstrandum!

  15. Dana spune:

    si mie tot pe la 14 ani mi s-a intamplat sa ma indragostesc. rau. am avut norocul sa imi fie cel de-al doilea sot ( ar fi fost teribil de bine sa fie primul, dar viata le aseaza cum vrea ea). din pacate, l-am pierdut acum un an. cancerul nu alege 🙁 ar fi fost barbatul perfect pentru mine. oricum, cei sapte ani impreuna au fost cei mai buni ani din viata mea.
    eu n-am uitat. cand a mare s-a indragostit prima oara, m-am straduit sa ma port asa cum as fi vrut sa se poarte mama cu mine, cu niste ani inainte.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *