Vineri am răspuns unui interviu cu întrebări foarte faine, foarte directe. Mi-a plăcut să o fac, iar interviul a fost citit pînă acum de un număr impresionant de oameni. Asta mi-a aminitit de ultimele lansări, cei care aţi fost acolo ştiţi cum a fost, care au durat mult peste timpul obişnuit al unei lansări datorită întrebărilor şi răspunsurilor. La Bucureşti, la librăria Bizantină, pentru că cei veniţi acolo nu s-au putut exprima public, au formulat fiecare cîte o întrebare pe care mi-au pus-o cînd au venit să le dau autografe, astfel că toată povestea s-a întins mult, dar cu toţii au aşteptat cu răbdare să le vină rîndul. Erau întrebări pe care poate ar fi vrut să le audă şi ceilalţi, cu tot cu răspunsuri. La Cluj şi Galaţi le-am povestit despre întîmplarea asta, iar oamenii au prins curaj să întrebe şi s-a format un dialog tare cald şi onest între noi.
Şi după interviul de vineri, unde am răspuns la întrebări precum: în ce ipostază mă aflu în romanul pe care îl scriu, care e profilul bărbatului care m-ar face să mă recăsătoresc etc. (interviul poate fi citit aici, cu click), m-am gîndit să vă propun un joc. Să îmi puneţi întrebările pe care mi le-aţi pune dacă ne-am afla faţă în faţă aici, în comentarii. Iar eu le voi alege pe cele mai ofertante şi le voi răspunde pe blog, pe larg, cu poveşti incluse. Desigur, cele care depăşesc decenţa, bunul-simţ, nu intră în discuţie şi vor fi şterse, pentru o igienă a acestui loc pe care eu îl respect.
În felul acesta îmi va fi mai uşor şi să fiu aproape de voi în această lună în care voi fi pe drumuri şi nu voi mai putea scrie ca pînă acum.
Curaj. Aştept întrebările voastre.
Ce-am mai debitat:
nişte chestii Next Post:
so you face it with a smile
Din postura de followers nu putem comenta postările dumneavoastă de pe Facebook deoarece setările profilului dvs favorizează în acest sens, doar prietenii . Urmărim , dăm like postărilor pe care le apreciem și rămânem apoi cu gălușca părerilor personale în gât . Puteți remedia acest inconvenient ? Vă mulțumesc !
sigur ca puteti comenta pe pagina de facebook a blogului, care este deschisa tuturor comentariilor.https://www.facebook.com/acestblogdenervi?ref=br_tf
pagina mea de facebook e personala iar setarile vor ramane asa, pentru ca nu toata lumea e plina de bune intentii si nu vreau sa o murdaresc. insa puteti sa imi dati un mesaj privat si va adaug in lista de prieteni.
Mda! Nu mă gândisem la cei rău intenționați dar nu știam nici de existența paginii „Acestblogdenervi” unde văd că există acces la spațiul pentru comentarii. Aceți dreptate: pagina personală trebuie să rămână acesibilă numai apropiaților . E ok așa ! Mulțumesc frumos ! Referitor la jocul inițiat aici pe blog, am o întrebare: care este pozitia pe care ați adopta-o dacă un admirator foarte îndrăgostit de dvs. „v-ar face curte” asiduă online, fără să-și dezvăluie identitatea? (având un comportament decent, elegant dar totodată uzitând de o persuasiune specifică romanticilor incurabili care cred în dragostea necondiționată ) . L-ați încuraja sau nu ?
Cu siguranţă, nu. Nu încurajez niciun fel de curte online. Mi-s martori zecile (poate sutele) de bărbaţi care au încercat şi au rămas cu buza umflată. Cu atît mai puţin a unui tip fără identitate. Păi ori avem coaie ori nu mai avem?
(Y) bravos!!!!
Ai reusit sa inregistrezi ceva dialoguri cu bunica ta?
Nu pe bandă, dar în cap sunt înregistrate şi mai există şi în carte şi pe blog. Deci, da!
In carte stiu, am citit ! Imi este drag sufletul ei, si mereu ma gandesc la dragostea ei mare si imposibila! Dupa ce am citit cartea ta, am filmat.o cand imi spunea reteta pentru bors !!!!! Te pupam si iti dorim numai bine si multa inspiratie !!!!!
Ce te-ar determina să NU mai scrii? (exclud aici partea de sănătate)
Nu prea există un astfel de motiv. Poate dacă aş descoperi că ceea ce scriu afectează pe cineva extrem de important pentru mine, gen copiii mei, nu aş mai publica. Nicăieri. Dar de scris aş continua să scriu pînă la ultima suflare. Eu nu ştiu să trăiesc altfel. Aşa decodific eu experienţele, aşa mă vindec, aşa exist. Cum să renunţ? M-aş ciunti. Scrisul nu e voinţă, e dincolo de asta, dincolo de mine, chiar.
Mulțumesc pt răspuns
Crezi in inspiratie atunci cand scrii sau totul se bazeaza pe disciplina, ritual si munca multa?
Toate astea la un loc. Dar ingredientul principal e inspiraţia, talentul, daimonul, dacă vrei. În lipsa lui, te caci în ea de muncă şi disciplină, iertată-mi fie directeţea discursului. De aia sunt pline librăriile, pe de o parte, de cărţi de geniu, iar de cealaltă, de maculatură.
Iar acum nu m-am referit la mine ci la scris, în genere.
Nu pot sa nu observ cinismul si uneori, poate prea mult spus, dispretul la adresa barbatilor. Cu toate astea, lasand la o parte mastile, care uneori te fac sa pari ceea ce nu esti (iti citesc blogul si din punctul meu de vedere, esti tu, naturala, atunci cand iti asterni gandurile, interesante de altfel, in compania unui pahar de vin bun), te-as intreba daca regreti ceva din trecut, ce ai facut sau nu ai facut si intelegand ca nu crezi ca o sa apuci varsta senectutii, totusi, unde, in ce loc, cu cine, crezi ca o sa te vezi peste un efemer timp? multumesc
De cinism mă declar vinovată, am recunoscut asta. Tot eu am iterat şi acum reiterez teza lui Fowles cum că cinismul este doar o mască pentru neputinţa de a te adapta ergo sunt o inadaptată, nimic mai mult. Dispreţ? Poate, dar dispreţul este ţintit către acei bărbaţi anume care au dovedit că nu au strîns în viaţa asta nici măcar de un sfert de cojon. Nu către toţi bărbaţii, a se lua aminte.
De regretat nu regret nimic pentru că fiecare greşeală a fost un impuls către ceea ce sunt acum şi sunt mulţumită cu drumul pe care mă aflu. Aşadar, nu aş schimba nimic.
Unde mă văd în viitor? Într-un loc liniştit, scriind. Cu cine? Nu am asemenea viziuni, că de le aveam, mă chema Mafalda, nu Petronela Rotar.
Multe texte postate apar narate la persoana I, totusi, de multe ori ne spui sa le luam doar ca pe niste povesti ci nu ca pe niste intamplari reale. Procentual, cat e poveste si cat face parte din experienta ta ?
Procentual, mi-e imposibil să cuantific aşa ceva. Ce e narat la persoana întîi face parte din discursul eului liric sau epic, după caz, aşa cum ţi-am povestit şi la lansare. E ca în Amintirile din copilărie ale lui Creangă. Cine s-a dus la furat de cireşe, Nică sau Ion Creangă? Păi Nică, că dacă zici Ion Creangă îţi dă tovarăşa doi. E probabil şi posibil ca toate alea să i se fi întîmplat lui Ion Creangă de-adevăratelea? Desigur. Face asta povestea mai savuroasă? Nu. E posibil ca Ion Creangă să mai fi împrumutat aventuri întîmplate altui copil şi să le nareze la persoana întîi? Desigur. Face asta povestea mai puţin savuroasă? Nu.
Voila.
Acum vorbesc despre literatură. Ce e opinie, jurnal, text de blog, desigur că e 100%.
Si mai am, ca sunt in pauza de lucru pe motiv ca nu am benzina pentru drujba :): in afara de brasov, unde ti-ar placea sa locuiesti, intre granitele tarii ? Ce cadou ti-ar placea sa primesti de ziua ta, chiar daca nu vrei si nici nu doresti sa-ti daruiasca cineva ceva ? Piesa Impreuna se joaca numai in Covasna ? Poate o sa mai postez simai tarziu, ca acum mi-a adus un vecin benzina :). A, sa nu uit, ti-a mai spus cineva ca ti se increteste pielea pe nas cand razi ? 😛
În țară mi-ar plăcea să locuiesc în multe locuri, dar nu la oraș. Mi-ar plăcea pe dealuri, undeva, departe de lume, pe malul mării, în deltă, în vreun sat îndepărtat. Oriunde e liniște și minunat împrejur.
Ce cadou mi-ar plăcea să primesc de ziua mea? Păi habar nu am, că nu îmi doresc lucruri la modul ăsta. O zi frumoasă mi-ar plăcea să primesc de ziua mea. Nu am mai avut una de la 25 de ani.
Piesa se va juca la Miercurea Ciuc zilele astea, în mai probabil și în București.
Te-ai gandit vreodata ca existenta ta ar fi fost banala si neinsemnata daca nu ai fi suferit de anxietati/angoase?
Crezi ca daca tatal bigudiului mare nu ar fi murit, ar fi stiut sa te iubeasca? El te-ar fi putut?
șansele care existența mea să fi fost banală (neînsemnată este, oricum, sunt doar un grăunte de nisip. doar un om fără simțul realității își poate imagina că existența lui e însemnată. la scară universală, dacă dai zoom out și vezi ce răhățiș e pămîntul, o planetă de doi bani, ce nimic e calea lactee, cum să ai vreodată pretenția că existența ta e însemnată?!) erau minime, avînd în vedere premisele ei, începuturile. anxietățile și angoasele sunt așadar, incluse.
uite, la a doua întrebare răspunsul e clar: nu. nu m-a putut nici atunci. relația noastră a fost departe de a fi fericită. a fost un chin. eu l-am iubit enorm, buză cu obsesia, dar există niște explicații psihologice nu foarte flatante pentru asta. iar el era un suflet trudit, la rîndul lui, care nu își găsea locul. cîndva, poate, voi vorbi despre asta mai direct. acum nu o pot face, din motive lesne de înțeles.
Exista iubiri fericite? Care crezi tu ca ar fi „ingredientele” de baza in cuplurile in care partenerii imbatranesc impreuna si raman fericiti impreuna?
uite, am scris despre asta aici: http://www.catchy.ro/este-cu-putinta-sa-fii-fericit-si-daca-da-la-ce-ora/61052
cît despre ingrediente… nu cred că există așa ceva. cunosc extrem de puțini oameni care au îmbătrînit frumos și fericit împreună, care să nu mimeze că sunt ok. nu îmi pot da cu părerea, așadar. fiecare relație e unică și trebuie tratată ca atare.
buna Petronela! New-comer here. Întrebări: de ce pari uneori asa prețioasa si resemnata?? Atenție, nu am zis „de ce IMI pari”, întrucât eu nu consider asta. La fel, am zis „pari” si nu „esti”, deci aștept un răspuns in direcția aceasta si nu in sensul de „ba, pe’a ma-tii!!”
Apoi, vorbitul liber „din scris”, pe care unii limitați l-ar considera trivial (eu fac parte din limitatii care nu-l considera decat true-to-itself), il practici la fel de real si sincer si cu vocea minții? Sau doar in scris? Ti-a scăpat vreodată vreo p***da in day-BY-day camera action? Aici aștept povesti adevărate. Cheers
nu mi-a mai zis nimeni că aș părea prețioasă. și nu mă consider nicio clipă prețioasă. dacă new-comer înseamnă că nu ai prea citit ce scriu, atunci pot înțelege întrebarea, nu ai fi pus-o dacă m-ai fi citit. cît despre resemnată, orice se poate spune pe lumea asta despre mine numai că aș fi resemnată nu. sunt cea mai neresemnată ființă pe care o cunosc. dar asta ți-ai fi dat seama și singur, dacă ai fi citit cîteva texte de pe blog sau din a doua mea carte. cît despre vorbitul lejer.. eu am 17 ani de presă. 17 ani în care am stat, cu mici întreruperi, în redacții de știri, cu agitație, ore de intrare în emisie fixe, stres. oricine cunoaște branșa știe că la știri se înjură cel mai mult de pe planetă. ce zic, din galaxie. din univers! nimeni nu își bagă și scoate mai tare decît noi. limbajul ăsta a devenit parte din mine. existau pe vremuri niște tăieturi cu mine dinainte de jurnale, montate, ceva savuros, habar nu am unde sunt, că aș fi exemplificat. nu folosesc – iar eu chiar folosesc rar de tot în scris limbaj trivial, neînsemnat față de alți scriitori din generația mea – decît acolo unde își are locul natural. în afară de sintagma pizda lirică, care nu se referă la organ, nu e înjurătură ci o autoironie sexistă – arată-mi unde folosesc eu limbaj vulgar. că nu folosesc.
Poate din cauza vitezei ori pesemne din „vina la” 😉 scrisul de pe telefon (care oricât de smart ar fi el, ma frustreaza cu tastatura lui virtuală si cu parcimonia cu care trebuie sa imi formulez ideile/întrebările) nu m-am făcut eu înțeles cum credeam in mintea-mi: deși te-am citit cu atenție, amușinând ironiile si zâmbind in „gura-Colțuros” la auto-ironiile finute, am avut vrut sa compar părerile unor tipe cărora te-am recomandat (cu blogul tau cu tot) care vizau o vagă presimțire de regrete devenite resemnare si auto-mulțumire devenita prețiozitate. Eu am citit tot de pe blog, am cu totul alta părere, sunt nou la intervenții ori commenturi, dar voiam sa intru in joc si sa-mi explici pe ocolite sau nu, de ce or crede unii altceva decat poti fi tu in real-life. Stiu cum e o redacție de știri, eu însumi nu-mi pot scoate „organul din vorbire” (deși voința am, căci pe fumat l-am alungat), insa nu despre asta era vorba. Mulțumesc pentru reply si pentru ca esti atenta la tot ce Primești si voi reveni cu pisalogeala. Pizda lirica mi-a plăcut ca si alăturare, mi-ar plăcea sa mai zămislești din astea. Sorin NotBorin 😉
femeile nu mă prea plac de cînd mă știu. le înțeleg :)))
Cinci „porunci” ale Petronelei pentru a fi Femeie (sau cate consideri tu!) 😀
definitely, asta merită un post separat! mersi.
Super
Cand vii la 2Mai(Vama?).Te astept
păi voi veni la Constanța în mai, pentru lansare. dacă ajung și în 2 Mai încă nu știu. dar la vară voi veni cu siguranță, așa ca în fiecare an. am o mică problemă legată de zilele de concediu, voi fi plecată o lună din oraș și de la job începînd de lunea viitoare, habar nu am cît concediu îmi mai pot lua la vară. dar, ca de fiecare dată, voi anunța. anul trecut am avut întîlniri cu cititorii mei în 2 Mai și Vamă aproape zilnic, am tot cunoscut oameni. ba am pățit și din alea că a trebuit să mă acopăr că eram la plajă și mă auzeam strigată de oameni necunoscuți care înaintau spre mine cu cartea în mînă. cu una dintre fetele care a făcut asta am rămas prietene și îmi zice cînd ne vedem: ce bine e să te văd și îmbrăcată! :))
Eu te-am descoprit in iarna aceasta care ,sa zicem ,a trecut,prin urmare anul trecut nu am stiut nimic despre intalnirile tale cu cititori din Vama sau 2Mai.Dar in vara urmatoare cu siguranta nu te voi rata.Deja imi e dor .:)))
Ai descris două ipostaze în care eroina era în pragul morții…. m-a frapat diferența de stare între ele – înecul era descris mai „reportericesc”, mai detașat, pe cînd avalanșa era atît de intensă, atît de puternică încît îți venea s-arunci cartea și să deschizi fereastra, atît de intensă e descrierea sufocării….
E, oare, diferența între imaginație și realitate? N-am trecut prin vreo avalanșă, dar am fost pe punctul de a mă îneca, și deci cunosc cum e să lupți cu apa, curenții ei înșelători….
dacă ai o putere mare de a vizualiza ceea ce îți imaginezi, nu cred că e nicio diferență. știu oameni care își imaginează tot felul de lucruri și le povestesc ca și cum ar fi reale, pînă ajung să creadă în ele.
cine este barbatul nesabuit si ce s-ar putea totusi face, de toate partile, pentru ca el sa devina sabuit si fara conditionarea timpului…
este un personaj literar, un leit-motiv, pe care il vei mai intalni.
ce se poate face? se poate scrie o carte, desigur. e un personaj ofertant.
Te-as intreba mai multe, dar aleg doar o intrebare pentru joc si pe celelalte poate cand ne-om intalni face to face
Care este cea mai semnificativa lectie pe care ai învatat-o ca scriitor?
sunt mai multe semnificative. însă cea care m-a marcat poate cel mai tare e ceea ce spunea cîndva Cărtărescu, că unui scriitor i se iartă orice, lipsa de talent, o carte proastă, un text neinspirat, numai succesul nu. e impardonabil să ai succes, ești imediat privit cu dispreț, catalogat drept scriitor de mase, de facebook, de blog, deși, așa cum spunea și Mușina, noi pentru public și ca să fim citiți scriem cu toții, nu există scriitor care să nu-și dorească să fie citit de un număr cît mai mare de oameni, să emoționeze, să ajungă la cititor. yet, atunci cînd unul dintre noi reușește să facă asta, imediat atrage oprobriul colegilor într-ale scrisului. a celor mai mulți.
Ma intrebam daca viitorul roman va fi fictiune 100% sau va cuprinde idei traite de tine insati dealungul vietii.Ar putea fi mai dificila prima varianta pentru ca lucrurile traite de tine sunt cele mai in detaliu cunosute si in consecinta cele mai autentice.Exista scriitori care scriu, mai mult ca sigur, ceva care nu au trait personal niciodata.
Dar n-o lua ca o critica.Tu scrii super bine indiferent de subiectul povestirii.
Viitorul roman va cuprinde foarte multă ficțiune. Dar va îngloba, desigur, trăiri, idei, principii sau convingeri de-ale mele, așa cum este firesc. Și probabil că și elemente autobiografice, lucruri pe care le-am văzut, simțit, trăit și eu, fără să fie însă un roman despre mine sau autobiografic. Cu siguranță că scriem cel mai bine despre ceea ce cunoaștem, iar asta s-a văzut și în literatura universală cu prisosință.
Cum ar decurge o conversație-interviu între tine – cea de acum și tu – cea de la, să zicem, 33 de ani? Cam ce întrebări ți-ai adresa ție însuți dacă te-ai afla față în față cu tine?
interesant, o să încerc să scriu un post separat pe tema asta, mulțumesc.
Care este cea mai draga amintire ( a ta ) din copilaria fiicelor tale ? Exista si o parte ”intunecata ” a meseriei de scriitor ?
e dificil de spus care e cea mai dragă. am mii de amintiri dragi. dar mă voi gîndi intens, pînă se va simți miros de ars în încăpere și voi scrie una anume. cît despre partea întunecată a meseriei de scriitor, sigur că există. pe de o parte, în România, e sinonim cu a fi sărac. pe de alta, e o vocație care te consumă. și acest răspuns merită dat pe larg, mă voi ocupa, mulțumesc.
Ummm, sa ma gandesc, sa ma gandesc…cat lapte pui de obicei in cafea? 😀
tot laptele îl pun. practic beau lapte cu puțină cafea.
Cum te vezi tu cand te privesti in oglinda?
post separat si aici.
Stiu ca te-a mai intrebat cineva mai sus,dar eu as pune altfel intrebarea: ce i-ai spune acum persoanei tale in varsta de 2o de ani? Ce sfaturi ti-ai da?/i-ai da:)
Te admir ft mult, cred ca esti o femeie remarcabila.
multumesc, post separat!
Istvan hey, prietenul tau din copilarie, a avut puterea sa treaca peste traume? Ce s-a ales de viata lui? Pupici si spor la scris. O primavara cu roz, cu mov si cu sclipici!!!!!!
habar nu am. am auzit despre el ca ar fi barbat frumos si in toata puterea cuvantului. nu l-am mai vazut niciodata.
Eu am o rugaminte ! te rog sa mai postezi intamplari cu Bunica! e savuroasa! felul cum iti zice ea Baiata!!! sau cum zice,,Mnezou,,!!!e dementiala!
Cum ai început să scrii? Când ți-ai dat seama că ai aceasta chemare?
nu imi amintesc decat ca scriam poezii din clasa primara. si ca am crescut spunandu-mi-se cat de frumos scriu. apoi in liceu mi-a fost clar ca scrisul e o chestie din mine, ca mergeam pe strada si scriam poezii in minte. si nu am mai scapat niciodata de chestia asta, de scrisul asta care se intampla la mine in cap, mereu.
O reintalnire cu el te-ar bucura sau ar redeschide doar vechi rani?
cu el? care el?
Scrii tare fain si mi-e drag sa te citesc. Dar nu despre scris te voi intreba – ci despre barbatii pe care i-ai iubit. Este oare unul dintre ei pe care ti l-ai dori inapoi in viata ta (desigur, daca ar fi liber si ai sti ca isi doreste si el sa revina). Si de ce (da sau nu)?
nu doresc pe nimeni inapoi in viata mea. daca nu mai este, inseamna ca nu a fost sa fie. fiecare experienta a insemnat o etapa, acum etapele alea sunt incheiate. eu ma uit in fata doar, in viata reala. in spate, doar in literatura.
10 scriitori care iti plac mult, pe care ii recitesti oricand bucuroasa.
pun pe blog in textul de care vorbeam, cu raspunsuri. desi 10 e limitativ, restrictiv.
Cum ajungi să înveți toate cuvintele noi pe care le întâlnești? Le cauți pe fiecare în DEX și le notezi și/sau le folosești în scrierile tale ca să le deprinzi sensul?
Și aș fi curios de câteva cărți care se află pe lista ta de lecturi viitoare.
pai atunci cand intalnesc cuvinte noi si ma intriga, da, le notez, dupa ce le caut intai sensul. nu prea mai intalnesc multe astfel de cuvinte, totusi. am citit suficient cat sa ma fi lovit de muuulte cuvinte. eu folosesc cuvintele in texte in functie de nuantele lor, ca sa exprim cat mai acurat ceea ce vreau, nu in alt scop.
oh, o sa fac o lista pe blog cu cartile pe care le am pe lista, ca poate vor sa afle si altii.
Sunt lucuri despre care ţi-ai dori să scrii, dar nu ai curaj?
Cum speri să fii (să trăieşti) în viitor?
Dacă ar fi să îţi retrăieşti viaţa şi să ai puterea de a schimba orice, ai alege să schimbi ceva sau ai trăi exact aceleaşi experinţe?
In afară de scris, ce altceva te împlineşte?
Crezi în suflete pereche? Serios. Există o jumătate (clişeu, ştiu) pentru fiecare, iar cei care sunt singuri, nu au găsit-o încă sau, pur şi simplu, povestea cu partenerul de viaţă e overrated.
Îmi cer scuze, nu m-am putut rezuma doar la o întrebare, poţi răspunde la oricare dintre ele şi îţi voi mulţumi!
o sa raspund la toate zilele astea, iau cele la care nu am raspuns si fac un text cu toate.
Buna, Petronela! Cum ai reusit sa-ti asumi ce scrii? Te simteai mai libera in scris pe blogurile anonime?
Apreciezi tendinţa femdom ?
îmi cer scuze, nu știu despre ce vorbești.
Relaţia bărbat-femeie, în care ea îl domină pe el.
mi se pare o tîmpenie orice încercare de dominare. wtf?
Iti place sau nu faptul ca esti catalogata ca facand parte din „noul val” de ̶s̶c̶r̶i̶i̶t̶o̶a̶r̶e̶ autoare – Alina Nedelea, Lorena Lupu, Corina Ozon, Ana Barton – ?
Ana Barton e foarte scriitoare și e prietena mea. Are o finețe extraordinară a scrisului. Alina nu se dă scriitoare, ea e actriță, nu a avut niciodată această pretenție. Pe mine nu mă deranjează nimic, eu nu fac parte decît din viața mea, eu sunt eu, nu scriu la comun cu nimeni, tot spun și repet: timpul va spune cîți dintre cei care scriu azi valorează un rahat și cîți nu.
Te deranjeaza o multime de lucruri, fireste. Doar ca incerci sa bravezi, acum. Multumesc pentru raspuns. Pot sa iti recomand o lista de scriitoare romance contemporane ?
Ma declar siderat de acest blog , de amestecul de banalitate si ego inflamat.
așa. și?
cu mana pe cord, pot spune ca exact aceeasi reactie am avut-o si eu. dar referitor la comentariul pupezei, dupa ce l-am citit.
[…] făcut, greu, vreme să mă țin de promisiunea făcută aici și să răspund întrebărilor voastre. […]