E bine acasă. Acasă. Liniştea din siajul zgomotului. A doua mea primăvară. Primăvara 2.0. Aici, abia se începe. Am văzut, în sud, păpădiile devenind puf şi apoi scuturîndu-se, liliacul înflorind şi apoi uscîndu-se. Bujorii, la fel.
Iar aici, aici abia se-ncep toate. Departe de oraşul în care toate semafoarele-s roşii, mereu.
Încă nu mi-e limpede unde mă trezesc atunci cînd mă trezesc în dormitorul meu cu lalele pe pereţi şi păduri în geam. Mi-au înverzit munţii, cît am lipsit. Mi s-a albăstrit jumătatea de cer. Mi s-a-ngălbenit luna cea borţoasă. Au mai crescut şi fetele, răzgîiatele. Şi eu am crescut, în multe feluri. Am inima întreită în piept, respiraţia tăiată, ochii mijiţi.
Vine bine. Pe deasupra podului. Îl văd, îl respir, îl miros – e aici. Miroase a iarbă și-a om, binele.
Îl simt alergîndu-mi prin sînge, cu tropot de armăsari sălbatici.
Apoi am zis că ar cam fi timpul să lăsăm primăvara să fie, copiii să fie, să ne lăsăm pe noi să fim, să fim fericiți, să facem un contract pe șapte ani, cu posibilitate de prelungire, fiindcă, vezi tu, fericirile mele au durat, toate, doar trei luni în cap. În al meu, firește.
Fiindcă după teamă vine furia și după furie, tristeţea şi după tristeţe, iubirea, iubire.
Ce-am mai debitat:
tata. tatăl meu Postarea următoare:
durerea din cot
Sa vie binele! Si primavara cu optimismul si soarele ei cu tot.. Apoi putem lasa sa se intample si sa fie toate precum ai zis… Te pup Petronela, acum ca ai revenit in „matca” ta, asteptam sa postezi mai des 😀
Vine, vine, a venit!
Voi posta cat voi apuca sa scriu, ca reiau si lucrul la roman, dar e fain sa stii ca ti-a fost dus dorul. Multumesc.
Imi place la nebunie cum iti asterni gandurile si starile pe hartie, Petronela! Imi place de mor spiritul tau rebel! Iti doresc din suflet iubire cat incape, armonie, traire deplina a fiecarui moment dat de aceasta parte a vesniciei!
Multumesc din suflet. Azi imi spunea cineva tare drag si intelept ca razvratirea ma tine tinara 😀
A fost dorul dus cu tine .Si ti-a fost adus aproape. Ti-a fost dus dorul. de noi, de mine. Bine-ai venit acasa, acolo unde te lasa sa fii si tu esti. Aproape.