jurnal, april 7, 2011 mă uit la ceas. e 3.45. a nuştiucîta noapte în care nu dorm de dureri. sunt ca un peşte-balon. am senzaţia că dacă mă înţep, o să încep să şuier şi să zbor prin casă, ca un balon adevărat. asta îmi aminteşte de o scenă, din far from the madding crowd, …
Read More »-
dinorfine: peştele balon
-
călcîiul xenei
Ani buni am refuzat să învăţ să fac anumite lucruri. Nu pentru că mi-ar fi fost greu să le învăţ, ci pentru că am vrut să îmi las câteva zone descoperite, vulnerabile, să cer şi eu ajutor. Că prea ştiam multe, oricum. Prea a fost nevoie să învăţ multe, femeie şi mamă singură. Aşa că …
Read More » -
în care nici măcar nu-mi plac pisicile
Zilele astea mă împresoară mai abitir ca aldat’ teama că o să îmbătrînesc singură. Mă uit la fete, nu mai sunt copii, nu mai au prea mare nevoie de mine. Casa e tot mai des goală şi îmi pare tot mai mare. Mă pierd în ea şi nu mă mai găsesc. Apoi o să plece …
Read More » -
voluptăţi
Îmi place de leşin să conduc. Uneori îmi spun că trebuia să mă fi născut bărbat, prea multe plăceri masculine adun. Conduc de cînd eram mică, tata m-a pus la volan foarte devreme. Nu am avut niciodată teamă, numai plăcere. Am o relaţie aproape erotică cu maşina mea, pe care, recunosc, nu prea o spăl, …
Read More » -
(a fi) femeie
“Acum îmi voi impune următoarea regulă. Să privesc compania femeilor ca pe un rău social inevitabil şi să mă feresc de ele pe cît posibil. Cine altcineva dacă nu femeia este cu adevărat cauza senzualităţii, a desfrînării şi a feluritelor alte vicii din noi? Cine este vinovat de pierderea calităţilor noastre naturale -curajul, fermitatea, raţiunea, …
Read More » -
zece luni
În urmă cu zece luni îmi făceam acest blog şi pagina lui de facebook. Temătoare. Pe vechiul blog, pe care îl neglijasem grav un an, începuse să fie activitate, aşa că am vrut un loc al meu, unde să mă joc. Habar nu aveam ce mă aştepta. Din noiembrie şi pînă acum lucrurile au luat-o …
Read More » -
Cu ce mă mai distrez eu
Cum fiecare pădure are uscăturile ei, tot aşa am şi eu aşchiile mele în păduricea de cititori. Unele mă gîdilă de mă prăpădesc de rîs, altele mă înţeapă şi se cer scoase de urgenţă afară, cu un obiect ascuţit, dacă s-ar putea. Şi, ca să nu mă distrez singură dar şi în scop profilactic, m-am …
Read More » -
timpul
Se încălzeşte. Cuiva îi e dor de frig şi pleacă la schi. Altcuiva i-au rebegit oasele de la atâta ger şi pleacă într-o călătorie romantică în Filipine. Atcineva rămâne în urmă, visând. Se încălzeşte. Te gândeşti că mai e timp pentru toate. E a câta toamnă din viaţa ta? A multa. Traieşti convins că vor …
Read More » -
ondina Heidi
Trebuie că Heidi coabitează perfect cu ondina. Fetiţa muntelui şi fetiţa mării, simbiotice, siameze. Alfel s-ar sfîşia între ele. Piciorul îmi alunecă pe piatra pe care am sărit, sunt leoarcă de transpiraţie, soarele e de trei suliţe pe cer şi de acolo mă izbeşte drept în moalele capului, anemiată cum sunt, dar nu mă las, …
Read More » -
14 (paisprezece)
acum ştiu cum se simt norii la 3000 de metri unde e frig şi departe şi casele se văd mici ca nişte cutiuţe de chibrituri iar dealurile ca nişte machete verzi ca pomişori din ipsos drumuri prăfuit-albe şerpuiesc alene azi am fost un nor. un nor cu vertij şi goluri în stomac, cu mâinile …
Read More »
