MENU
soare

de • 14 decembrie 2014 • (de)liriceComentarii (10)

oraşul făr’ de soare

 

Într-o zi, soarele nu a mai avut chef să iasă în oraşul ăla. I se cam luase de oamenii din el. Nu mai voia să îi vadă. Îşi făcea apariţia primprejur, dar acolo trăsese cortina grea de nori, ca pe-o perdea către o privelişte indezirabilă. Nu voia să îi înveţe vreo lecţie – era convins că nu are pe cine. Pur şi simplu nu îi mai suporta.

În prima săptămînă, niciun locuitor din oraşul gri nu a dat semne că ar observa că lipseşte ceva. Şi-au dus, cu toţii, vieţile firesc, ca întotdeauna. S-au bîrfit, s-au urît, s-au vorbit pe la spate. Şi-au dat în cap şi la gioale- la propriu şi la figurat, cît au putut de tare. Au pornit certuri interminabile, s-au împroşcat cu noroi. S-au îndrăgostit şi s-au înşelat. S-au îmbuibat şi au defecat, după. S-au mai invidiat puţin.

În a doua săptămînă, cei mai (meteo)sensibili au început să se resimtă. Cuplurile au început să se certe. Rata divorţurilor a urcat îngrozitor. Gospodinele au refuzat să mai pregătească cina. Bărbaţii s-au înfundat în alcool şi curse, dar nu de cai, ci de oameni. Bebeluşii au refuzat ţîţa iar copiii mai mari să meargă la grădiniţă. Zeci de sinucideri aveau loc în fiecare după-masă la 3.

Soarele a continuat să rămînă ascuns.

După o lună fără să-i fi văzut faţa, tuturor le era clar care e problema, dar nu aveau rezolvare. În oraş, lucrurile o luaseră razna.  Mamele refuzau să îşi alăpteze copiii, nevestele şi iubitele să îşi satisfacă partenerii, bărbaţii nu mai mergeau la serviciu ci rămîneau zile în şir în crîşme, copiii se încuiau în camere cu tabletele şi telefoanele în mînă. Bătrînii mureau pe capete dar nimeni nu se obosea să îi mai îngroape. În farmacii, drogurile se epuizau din stocuri. Cabinetele terapeuţilor gemeau, la fel şi urgenţele spitalelor psihiatrice. Morgile, de trupurile celor care îşi luau viaţa, ritualic.

Soarele continua să rămînă ascuns.

Situaţia se înrăutăţea de la o săptămînă la alta. Mai marii şi înţelepţii oraşului făcură sfat să caute soluţii. Se întîlniră într-un beci, unde soarele nu ar fi putut să îşi trimită vreo rază piezişă solie, să afle ce pun ei la cale. Căzură de acord, din primul minut, că de vină este numai afurisitul de soare. Careva a propus să fie condamnat la moarte din culpă, însă altcineva a remarcat că, în cazul uciderii soarelui, situaţia s-ar agrava nepermis. Să îşi ceară scuze sau să se schimbe nu putea fi vorba, spuse căpetenia adunării, riscurile erau prea mari. Trebuia să fie o soluţie, totuşi, să-l facă pe soare să-şi întoarcă faţa la ei. Dar dacă am pretinde că ne-am schimbat?, spuse unul mai pirpiriu. Ne prefacem o săptămînă, două… Îl ademenim cu ştiri pozitive, sări şi mogulul unei televiziuni locale. Cenzurăm orice e negativ. Asprim de formă legile, se entuziasmă şi şeful unui grup parlamentar. Nu poate fi imposibil să mimăm 10-12 zile, e imperativ necesar, se duce dracului totul în oraşul ăsta dacă nu, a fost de acord şi primarul. Făcură proces verbal, semnară şi pecetluiră, apoi împărţiră responsabilităţile fiecăruia dintre cei prezenţi.

Estimp, soarele rămăsese ascuns.

Începînd de a doua zi, o forfotă teribilă cuprinse oraşul. Cîrciumile se goliră, iar birourile se umplură, din nou. Bebeluşii fură convinşi să sugă iar, nevestele să pregătească cina şi să îşi onoreze obligaţiile conjugale, bătrînii să o mai ducă o vreme. Farmaciile, magazinele de alcool şi spitalele fură închise cu lacăte, iar uşile bisericilor se deschiseră larg, pentru ca slujbele de invocare a soarelui să se audă hăt, departe. Oamenii fură convinşi să poarte galben, portocaliu şi roşu, cu preponderenţă, după ce un şaman explică la o oră de maximă audienţă că soarele este atras de aceste culori. La televizor, pe ecran se perindau numai imagini luminoase, de arhivă, cîntece vesele şi oameni obstinant fericiţi.

Soarele deveni vag atent.

Eforturile oraşului se intensificară. Oamenii îşi cenzurară gîndurile şi pornirile, cărora le dară frîu doar în camere cu storuri groase şi bine trase, în subsoluri şi locuri fără ferestre.  Cînd toţi copiii fură scoşi în aer liber deodată, în aceeaşi după-amiază – o idee nesperat de bună a şefului catedrei de psihiatrie – iar glasurile lor vesele se înălţară în văzduh, soarele nu se mai putu abţine şi aţine şi se revărsă peste oraş în toată splendoarea lui aurie. Pe străzi, locuitorii oraşului se îmbrăţişau, iar mai marii se sunară pe dată să se felicite. Hohote de rîs şi chiuituri răsunară ore în şir pe străzile din oraş. În seara aceea, apusul fu mai roşiatic şi mai îndelungat decît oricînd. Părea că soarelui nu îi mai venea să plece de acolo. Jubila în gînd – fără să vrea, le dăduse o lecţie oamenilor de-acolo. Don’t know what you got till it’s gone, fredonă încet astrul ceresc, în timp ce se ducea la culcare.

A doua zi, se trezi şi răsări mai devreme decît oricînd. Dar galbenul şi portocaliul şi roşul dispăruseră de pe străzi. Ştirile pozitive de la televizor. Cîrciumile, magazinele de alcool şi cabinetele psihiatrice îşi reluară activitatea mai intens decît niciodată.

Soarele oftă îndelung, din băierile inimii. Se duse hăt, pe o creastă de munte şi se aşeză acolo, mîhnit.  Se apucă de băut. Şi bău. Şi bău. Mai spre seară, vomită după o stîncă un curcubeu cam violaceu.

Jos, în oraş, oamenii făceau fotografii cu el şi le puneau pe Facebook şi bloguri.

10 răspunsuri la postarea oraşul făr’ de soare

  1. ela spune:

    Fara cusur. Plecaciuni.

  2. Alexandru Constantin spune:

    So , societatea nu e roz… Daca se lucreaza atat la noi…Sa fim doar buni consumatori si atat. Fara istorie, fara valori, mai usor de controlat… Se lucreaza intens…

  3. elena spune:

    Buna dimineata!Esti minunata,mirobolanta…Pentru mine ,in sufletul meu,in viata mea,esti o -alta Ileana Vulpescu-Te rog frumos iarta-mi comparatia.Sa ai o saptamina minunata asa ca tine.

  4. Laura spune:

    Chiar ma intrebam cand ai sa scrii despre soare! 🙂 Frumos, frumos!

  5. alunelu spune:

    Supertare. Ai un creier mai altfel.

  6. Borgia spune:

    Piele de gaina .

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *