nicio iubire care te mistuie nu trece de tot. te calcinează. rămâne arsura, ca de ţigară stinsă direct pe dermă. dai cu fond de ten. în timp, se estompează. dar locul arsurii rămâne.
suntem arşi pe interior. arsuri mari, arsuri mici.
o carte pe care o citeşti, un loc, un om, un vis de noapte, o bucată de muzică, o clădire – toate se transformă în madlenă şi tu eşti înapoi acolo. e ca un val mare care te izbeşte, e ca un upercut în plexul solar.
oh, dar Proust era gay.
poţi scăpa. poţi fugi din universul consumat de cineva. dai foc la madlene. închizi ochii, tragi plapuma peste cap, îţi înăbuşi o pornire, două, trei.
te muţi pe altă planetă.
(acest text face parte din volumul O să mă știi de undeva)
Ce-am mai debitat:
Postarea precedentă:
#uneitoamnegrabite Postarea următoare:
alive (povestea unui tatuaj de cinci litere pe încheietura dreaptă)
#uneitoamnegrabite Postarea următoare:
alive (povestea unui tatuaj de cinci litere pe încheietura dreaptă)
Place:)
Rafinament…
Oriunde ai fugi, raman amintirile..urmele..asa cu spui tu..pielea se cicatrizeaza, nu o sa te mai doara nimic, dar le vei vedea in oglinzi…cea/cele din casa si in cea din suflet…
Enjoy!
[…] do you still love me? do you feel the same? […]
Tre’ sa treaca , sa ne vindecam, sa mergem mai departe…
Sau asa: https://www.youtube.com/watch?v=q_M-4fprObc
Or asa: https://www.youtube.com/watch?v=8hrIBlFEUqM