Nu, nu avem voie să ne plângem de toate astea sau de problemele de la serviciu, să fim cicălitoare sau ofuscate. Nici măcar să ne doară capul. Dimpotrivă. Avem dreptul să fim zîmbitoare şi calme, răvăşitor de sexy şi apetisante. Tot timpul. Şi cît mai tăcute. Asta acasă. În oraş, la cinele cu prietenii sau şeful lui, e de preferat să fim extrem de spirituale, să cităm din Nietzsche şi Heidegger. Cum cine sunt ăştia, domnii ăia ale căror cărţi le citim noaptea, după ce ei au adormit satisfăcuţi, ce dacă dormim doar 4-5 ore pe noapte, doar nu o să trăim ca nişte vite inculte, numai serviciu, copii, bărbat şi cratiţă?
restul textului, aici, click!
Ce-am mai debitat:
Previous post:
o iarnă frumoasă Next Post:
iubire şi Alzheimer
o iarnă frumoasă Next Post:
iubire şi Alzheimer
Ai scris-o perfect, o spun de zeci de ani, asa e si-mi pare rau pt. voi neputandu-ma abtine sa nu ma bucur pt. mine!
Cazul ideal, e acela al femeii cultivate care-si creste copiii fiind casnica, barbatul avand rolul de a sustine finaciar familia…dar cu salariile astea de rahat, practic, mai incet cu pianu’ pe scari…si-atunci, se intampla exact ce ai zis ca se intampla…
Chiar daca si barbatul se implica in cresterea copiilor, in treburile casnice si in toate cele, tot va luati teapa fetelor…asa va e soarta crunta de-asta data, ca de fiecare data!
Barbatii nu nasc, nu au nevoie de atatea farduri tratamente cosmetice si alte chestii elaborate, sofisticate, super rafinate si mai ales consumatoare din aceleasi 24 de ore ale zilei fiecaruia din noi…oricum ,pt. noi e mult mai simplu sa fim performanti, din cele 24 de ore, timpul afectat look-ului nostru(oricat de chitibusari am fi) e mai scurt, ca sa nu mai punem la socoteala tot ce implica ciclul…
Da’… pana la urma sunteti construite sa va luati teapa,… ba chiar va place…si lunga si tare si groasa..
Sunt si d’alea de nu le place teapa si care nici nu pun pret pe look-ul lor…da’ p’alea cu greu le considerati si voi ca fiind femei…
:)))
m-am gandit de foarte, foarte multe ori la lucrurile astea, si din pacate am ajuns la aceeasi concluzie. cum spunea John lennon la un moment dat, si a fost blamat de politically correct thinkers – “Woman, nigger of the world”.
e greu sa le faci pe toate si sa fii si creatura feminin ideala. e imposibil. si mai e o chestie, trista, fireste, pe care am remarcat-o, si anume ca in momentul in care incetezi sa te mai preocupi atata de nevoile si dorintele barbatului si incepi sa le pui cel putin pe picior de egalitate si pe ale tale cu ale lui, devin lucrurile mai relaxate. adica, ori barbatu se cara din peisaj ori incepe sa te vada si pe tine si, implicit, sa-ti faca viata mai usoara. eu zic ca merita riscul, macar vezi cum stai