Nu, nu avem voie să ne plângem de toate astea sau de problemele de la serviciu, să fim cicălitoare sau ofuscate. Nici măcar să ne doară capul. Dimpotrivă. Avem dreptul să fim zîmbitoare şi calme, răvăşitor de sexy şi apetisante. Tot timpul. Şi cît mai tăcute. Asta acasă. În oraş, la cinele cu prietenii sau şeful lui, e de preferat să fim extrem de spirituale, să cităm din Nietzsche şi Heidegger. Cum cine sunt ăştia, domnii ăia ale căror cărţi le citim noaptea, după ce ei au adormit satisfăcuţi, ce dacă dormim doar 4-5 ore pe noapte, doar nu o să trăim ca nişte vite inculte, numai serviciu, copii, bărbat şi cratiţă?
restul textului, aici, click!
Postarea precedentă:
o iarnă frumoasă Postarea următoare:
în curs de apariţie
o iarnă frumoasă Postarea următoare:
în curs de apariţie
Ai scris-o perfect, o spun de zeci de ani, asa e si-mi pare rau pt. voi neputandu-ma abtine sa nu ma bucur pt. mine!
Cazul ideal, e acela al femeii cultivate care-si creste copiii fiind casnica, barbatul avand rolul de a sustine finaciar familia…dar cu salariile astea de rahat, practic, mai incet cu pianu’ pe scari…si-atunci, se intampla exact ce ai zis ca se intampla…
Chiar daca si barbatul se implica in cresterea copiilor, in treburile casnice si in toate cele, tot va luati teapa fetelor…asa va e soarta crunta de-asta data, ca de fiecare data!
Barbatii nu nasc, nu au nevoie de atatea farduri tratamente cosmetice si alte chestii elaborate, sofisticate, super rafinate si mai ales consumatoare din aceleasi 24 de ore ale zilei fiecaruia din noi…oricum ,pt. noi e mult mai simplu sa fim performanti, din cele 24 de ore, timpul afectat look-ului nostru(oricat de chitibusari am fi) e mai scurt, ca sa nu mai punem la socoteala tot ce implica ciclul…
Da’… pana la urma sunteti construite sa va luati teapa,… ba chiar va place…si lunga si tare si groasa..
Sunt si d’alea de nu le place teapa si care nici nu pun pret pe look-ul lor…da’ p’alea cu greu le considerati si voi ca fiind femei…
:)))
m-am gandit de foarte, foarte multe ori la lucrurile astea, si din pacate am ajuns la aceeasi concluzie. cum spunea John lennon la un moment dat, si a fost blamat de politically correct thinkers – „Woman, nigger of the world”.
e greu sa le faci pe toate si sa fii si creatura feminin ideala. e imposibil. si mai e o chestie, trista, fireste, pe care am remarcat-o, si anume ca in momentul in care incetezi sa te mai preocupi atata de nevoile si dorintele barbatului si incepi sa le pui cel putin pe picior de egalitate si pe ale tale cu ale lui, devin lucrurile mai relaxate. adica, ori barbatu se cara din peisaj ori incepe sa te vada si pe tine si, implicit, sa-ti faca viata mai usoara. eu zic ca merita riscul, macar vezi cum stai 🙂
Nu, nu, nu! Dezamăgitor! Te-am descoperit acum 3 zile si acum, ca orice minune (vorba aceea), s-a terminat totul. Parcurgând articolul, intenționam sa-ti pregătesc un răspuns lung in care sa-ti expun de ce nu e deloc ok, nici prin prisma a ceea ce conține si nici pentru faptul ca l-ai facut public, insa, cu fiecare rând in plus citit, m-au apucat sentimentul de zădărnicie si o mare tristete. Daca si tu vezi lucrurile asa, ce sa mai speram de la muritorii de rând. In orice caz, ai cateva comentarii (putine, din păcate) pe pagina unde articolul e integral, care punctează bine realitatea. O femeie asa deșteapta ca tine, care are o asemenea influența asupra multor oameni, ar putea ridica niste bocanci de pe umerii multor femei si ai multor fetițe, le-ar scoate la lumina, in felul asta, mai mult le afunda. Trist! Insasi tu ești rezultatul unor drepturi pe care ni le-am câștigat cu greu. Ai pierdut esența – egalitate înseamnă 24 de ore, in orice activitate, fie ca e vorba de profesie, treburile casnice, s.a.m.d si este înțeleasă si pusă in practica de ambele sexe.
trist e doar faptul că nu vezi că e un elogiu adus femeii. asta e trist. în rest, noi să fim sănătoase, aseară m-am certat grav cu un amic care m-a acuzat că aș fi ultrafeministă și că infestez publicul cu feminismul meu exacerbat. dar deh, decodificările aparțin celui care citește.
Subtila jignirea ta la adresa capacității mele de decodificare… Cum ar putea fi un elogiu adus femeii? Oricum l-ai privi, nu este! Iar pe mine ma convinge articolul ca nu ești feminista si nu ce a spus un prieten de-ai tai sau faptul ca tu imi spui despre afirmația lui. Probabil ca trebuia sa-mi tin părerea pentru mine, dar ti-am împărtășit-o tocmai pentru ca nu-ți contest valoarea si te admir.
este un elogiu adus femeii care le face pe toate. și o ironie și o amăreală. îmi pare rău că nu îți e pe plac, eu sunt onestă, nu pot mulțumi pe toată lumea. nici Iisus nu a reușit.
Nu cred ca exista vreun articol de-al Petronelei cu care sa rezonez mai mult decat asta de aici. Mai ales finalul e apoteotic si sublim.
Nu inteleg ce-a deranjat-o pe D-na Monica dar articolul asta e de departe cel mai bun si mai rezonabil , din cate am citit pe tema asta .Si sunt destule .
Mihai, așa cum spuneam, nici Iisus nu a reușit să le facă pe plac tuturor. eu sunt doar un om…
Sigur Mihai, nu ma mir. Poate daca te-ai fi numit Mihaela. Vezi tu, ca Mihaela sa se bucure de egalitate, pentru asta trebuie sa lupte impreuna Mihai si Mihaela – lupta pentru drepturi egale ale Mihaelei si pentru obligații egale ale lui Mihai. Ca adevarata egalitate a femeilor sa existe, bărbații si femeile trebuie sa lucreze impreuna pentru asta. Ar fi un progres pentru umanitate.
Răspund si de data asta deoarece consider ca Petronela se afla in rara poziție (ce pornește din inteligenta, coerenta, talentul, puterea ei intelectuala, dar si popularitatea ei), din care ar putea duce la revoluții in Romania, ar fi o deschizătoare de drumuri, ar schimba vieți in bine. Egalitatea intre sexe este despre toata lumea, nu doar despre femei. Este vorba despre a înainta spre o lume în care oamenii sunt judecati pentru ceea ce gandesc, ceea ce spun, ceea ce fac, ceea ce reușesc, ceea ce schimbă… O lume in care oamenii nu sunt judecați în primul rând si mai ales pentru ca s-a intamplat sa se nască de sex masculin sau feminin. Si bineînțeles ca nu se va ajunge niciodată acolo, daca doar jumătate din populația plantei (sau nici macar) isi dorește asta.
Lucrurile sunt mult mai complicate si nu poți reduce egalitatea la împovărarea femei, la faptul ca prin mai multe drepturi, de fapt ea a obținut mult prea multe de facut. De fapt asta nu e egalitate deloc. Este un monstru ce a rezultat din înțelegerea greșita a egalității si din neimplicarea bărbaților in chestiunea asta. Ei au rămas oricum unde se aflau, „superiori”.
Este vorba despre puterea, posibilitatea de a alege ce faci si nu de a le face pe toate. Este vorba de oportunități. Este vorba de a fi plătită la fel ca bărbatul de la birou care are același job ca al tău, este vorba de a trai intr-o lume in care nu mai exista violuri, de a nu fi hărțuită sexual pe strada sau la birou, de a nu fi supusa violentei conjugale, de a avea dreptul la educație (in multe tari din lumea asta femeile nu au dreptul la educație), da a ocupa poziții de leader in societate care (oricât de patetic ar suna) ar duce la o lume mai buna pentru ca femeia, prin natura ei, este o ființa pacifista. Egalitate nu înseamnă ca femeile si bărbații sunt la fel, nu distruge identitatea femeilor, ci spune ca nu sunt inferioare, le reda respectul si poziția – in familie, societate – cuvenite. Discuția este muuuult mai lunga, am încercat sa rezum pe cat posibil pentru ca nu pot accepta direcția acestui articol. Nu face decat sa dea apa la moara exact cui nu trebuie, fie el bărbat sau femeie. Si evitând sageata ce-mi țintui capacitatea de a înțelege subtilitatea acestui articol, trebuia sa răspund si ca datorie fata de femeile care nu se recunosc in acest articol si de ce nu, a fost si un bun exercitiu pentru mine.
ce spui tu că pot face eu, deja fac. dar nu isterizîndu-mă și urlînd: dați drepturi femeilor, eu sunt feministă. ci prin exemplu personal. e singurul care funcționează. 🙂
🙂 ok. Succes!