Clujul a fost un maraton. Am ajuns la vreun spectacol sau film de la Tiff? Nu. Am reuşit să văd măcar o stradă, să mă plimb? Nu. Am dormit, măcar? Nu. Fiecare oră a fost programată şi plină.

Miercuri am plecat după serviciu şi am condus pînă la Cluj ameţită de oboseală. Am ajuns tîrziu, centrul era blocat de Tiff, ne-am învîrtit să găsim locul unde eram cazaţi. Am adormit tîrziu, după miezul nopţii, cu capul vîjîind, cu ceasul pus să sune înainte de 7, ca să ajung la emisiunea matinală de la TVR unde eram invitată. Noroc că au trimis şoferul după mine, că iar mă învîrteam de nebună prin tot Clujul cît îi de mare.

Ceea ce am şi făcut un pic mai încolo, ca să ajung la atelierul prietenei mele, pictoriţa Barbara Hangan, un om pe care l-am cunoscut datorită blogului, un artist desăvîrşit şi o femeie extraordinară. Tot ce iese din mîinile ei este absolut minunat, iar acum va ieşi ceva al meu, o să vă arăt şi vouă cînd va fi gata.  Ah, mor de nerăbdare. Apoi a fost întîlnirea cu Adriana, o olteancă strămutată în Cluj, pe care nu o văzusem niciodată dar tare mă bucur că am văzut-o acum. V-am mai spus dar nu obosesc să repet: cititorii mei sunt nişte fiinţe minunate iar cei pe care i-am cunoscut mai bine mi-au rămas prieteni şi lipiţi de suflet.

Apoi m-am schimbat şi m-am dus la LookTv, unde m-am distrat şi am notat cuvinte noi precum cătătoare  pentru oglindă şi viniţii pentru venetici. Şi am fugit la lansare, unde m-am trezit înconjurată de o mulţime de oameni şi vai, m-au luat nişte emoţii de nici nu mă puteam uita în sală. La final, dă-i şi luptă cu poze, cu autografe şi cico cu cititorii, pînă s-a înnoptat de am rămas năuci şi singuri în mall după închidere, de abia am găsit maşinile în parcare şi am putut pleca.

Acum să mă laud cu Paraziţii. Despre care am spus şi aici că îi ascult de cînd mergeam în picioare pe sub dulap. Şi fetele mele la fel, le-am crescut cu muzica lor.  Într-unul din manifestele Tiuk, Alexandru Vakulovski (pentru cei care au deschis google mai tîrziu, e fratele lui Mihail, cel care a scris Pizdeţ şi Letopizdeţ) spunea aşa: „KLUtură înseamnă Tiuk!, înseamnă Paraziţii, care au dus poezia la limitele ei de vîrf” (…)înseamnă underground, dar alt tip de underground, din ăla de iese la suprafaţă şi sperie zeii”. Deci eu am crescut cu ei. Le ştiu piesele pe de rost, bla-bla. Naiba s-a gîndit că într-o zi o să stea cu ei la masă şi ei vor citi din cartea mea. Dar s-a întîmplat. Băieţii au avut concert în Times, iar tipii de la Times ne-au organizat o întîlnire înainte, la repetiţii, iar ei, curios la cît îi ştiu eu de misogini şi miserupişti, au acceptat şi au fost de-a dreptul mişto. 

Am deschis cartea la poemul care conţine un vers despre ei (ăsta, adică) şi le-am mîzgălit ceva. Am rîs şi povestit, le-am amintit cînd am făcut poze cu ei şi cu copiii în Vamă, poze pe care am interdicţie să le fac publice (de la copii), sau cum Ombladon voia să mă combine pe vremea cînd lucram la Pro. Şi ei s-au uitat pe bune şi cu seriozitate în carte, Cheloo a zis că nu a mai citit de un an şi că a ameţit (aşa şi arăta, deşi nu apucase să bea nicio bere cînd ne-am văzut).  Fotografiile nu sunt mimate, că nu aveau chef să facă poze, sunt mai degrabă furate, aşa că expresia lor e autentică, ei chiar citeau!

Acum mai urmează să-l combin pe Cărtărescu şi să-i dau autograf pe pagina unde am scris că l-am văzut gol în 2 mai şi pot muri fericită. Lui Vian nu am cum, el e mort deja. La fel şi Proust şi Bukowski. Desigur, ar mai rămîne Tom Waits, pe care, ah, o să îl întîlnesc în viaţa asta şi o să îi recit la ureche, răguşit, în original. Din mine, dăăă.

Şi pentru că m-am dat mare în moduri complexe şi deşănţate, încă una şi mă duc. Să îmi ziceţi voi mie care a mai auzit sintagma „carte de poezie bestseller”. Oximoron, băi! Asta am devenit. O-xi-mo-ron! Care am urcat în topul bestseller pe locul 5, imediat sub Putin, dar peste Teleşpan. Hai că nu vă trimit la librărie să vă luaţi cartea, doar mă laud. Deşi e o carte foarte mişto, pentru intelectuali. Treaba voastră.

Aşa, şi după aceste poze sooooperbe, care vor face istorie, rămîn să discut puţin cu moldovenii mei. Care mă voi afla la Bacău pe 27 iunie şi la Iaşi pe 28 iunie, revin cu detalii, nu vă faceţi program. Uăi.

 

 

Şi o dedicaţie de la formaţia vocal-instrumentală Paraziţii : Citeşte o carte! ilustrată perfect anterior.