aici nu se întîmplă nimic.
nici wallpaperul nu mai e la fel de alb. se scutură copacii de zăpezi, ca de o amintire.
aici nu se întîmplă nimic. cearşafurile rămân neatinse, în pudoarea lor pepit. picioarele mele nedesfăcute, grăbit. buzele şi sfîrcurile nesfîrtecate. somnul şi sînul meu nemîngîiate.
parcă nici iarna nu a venit cu adevărat, cutremurul nu s-a simţit.
nicio dramă nu sfîşie oraşul.
trăiesc într-o buclă. mi-ar fi plăcut să fie blondă.
(acest text face parte din volumul „O să mă ştii de undeva”)
Ce-am mai debitat:
vieţi de mamă Postarea următoare:
în care vorbesc despre moarte
deh, turnul tau de fildes…e o alegere, pana la urma. iesi la geam, fa cu mana. iarna, cutremurul, sanul nemangaiat nu sunt drame. drama e atunci cand alegi intre doua rele
Però…. 🙂
Te inteleg. Dar exista si reversul medaliei…
întotdeauna, dragul meu.
Asa si trebe…din cand in cand sa nu se intample nimic…LINISTE…PAUZA…apoi, tumultoasa da buzna peste tine…viata….
…..trăiesc într-o buclă. mi-ar fi plăcut să fie blondă.
intr-o bucla blonda totul era invers :)) pana ca si picioarele erau desfacute :))))))))asta imi aduce aminte de proverbul … taranii cei mai prosti au cartofii cei mai mari sau mai trist ce zicea un popa la slujba lui Bodiu …. fericiti cei saraci cu duhul caci a lor va fii imparatia cerurilor…
din pacate vesnic in oras e o drama a mea a ta a …unora
https://www.youtube.com/watch?v=-TKTg0fnCSU