acum ştiu cum se simt norii
la 3000 de metri unde e frig şi departe
şi casele se văd mici ca nişte cutiuţe de chibrituri
iar dealurile ca nişte machete verzi ca pomişori din ipsos
drumuri prăfuit-albe şerpuiesc alene
azi am fost un nor. un nor cu vertij şi goluri în stomac,
cu mâinile tremurând să apuce ceva să îşi
restabilească echilibrul
azi am fost un nor şi am zburat cu norii,
am zâmbit strâmb şi înfricoşat, m-am bucurat şi
m-am temut.
aşa se simt norii
în viraj peste creste şi văi şi lacuri de munte
îngheţate
şi ei ameţesc, şi lor le e teamă că vor cădea
şi se vor prăbuşi într-o crevasă, se vor face praf
şi atunci se scutură
se risipesc peste noi
iar ploaia nu e decât un nor care se prăbuşeşte
dar nu deodată
ci puţin cîte puţin.
text din volumul O să mă ştii de undeva
Ce-am mai debitat:
singură Postarea următoare:
ondina Heidi
