Îmi place de leşin să conduc. Uneori îmi spun că trebuia să mă fi născut bărbat, prea multe plăceri masculine adun.
Conduc de cînd eram mică, tata m-a pus la volan foarte devreme. Nu am avut niciodată teamă, numai plăcere. Am o relaţie aproape erotică cu maşina mea, pe care, recunosc, nu prea o spăl, iar asta e de-a dreptul ciudat, avînd în vedere cît sunt de obsedată cu curăţenia în casă, de exemplu. O fi de la faptul că eu văd maşinile ca pe nişte mijloace, nu scopuri în sine. Nu mi-am dorit niciodată maşini scumpe, puternice, luxoase. Mă descurc la fel de bine cu a mea, sunt foarte bună la asta.
Am carnet de vreo 12 ani, pentru că, după accidentul răposatului, am refuzat să dau examen pînă nu voi poseda o maşină care să nu fie Dacia. El a murit într-o Dacie. Cu asta de acum, pe care o am de cinci ani, am făcut 100.000 de kilometri.
O singură dată am sărit cu maşina de pe drum, am aterizat într-o căpiţă de pe marginea drumului într-o curbă strînsă, plină de mîzgă, în care intrasem cu viteză căci mă grăbeam mai tare decît îmi permiteam cu abilităţile mele de cîteva luni de cînd aveam permis. Nu am păţit nici pe naiba, dar o vreme mi s-a spus Mika, ironie pe care am simţit-o usturătoare.
Îmi place să îmi simt mîna încleştată pe volan şi motorul urlînd sub mine, îmi place senzaţia de control şi putere; de multe ori mă gîndesc la străbunele mele, călăreţele, şi la binecuvîntarea de a putea parcurge distanţe mari sau mici atît de repede, la maşinăria complicată pe care o ţin în frîu din 3 pedale.
Îmi place să conduc dimineaţa, în timp ce ascult muzică şi cînt în gura mare, mă încarcă pentru toată ziua.
Îmi place să conduc noaptea, pe străzi goale, cu Placebo la maximum.
Îmi place să conduc pe drumuri şerpuite, de ţară, cu geamurile coborîte, încet, cu nările pline de mirosuri şi retina de culori.
Îmi place să conduc la răsărit, către mare. Şi spre casă, înapoi, la crepuscul.
Îmi place să conduc pe ploaie, în linişte, să aud ştergătoarele şi picăturile de ploaie pe parbriz.
De cînd mă ştiu, călătoria îmi place la fel de mult ca destinaţia.
Ce-am mai debitat:
(a fi) femeie Postarea următoare:
în care nici măcar nu-mi plac pisicile
androgino
cati cai, m?
(intreaba pilotu’din mine, nu rade. dadap, fost si asta, pt mercedes. adrenalina pe paine in perioada aia din viata mea)
cum citi cai? o iapa. eu. 🙂
mosh’to pe gheata
am sapat ceva pana sa aflu
masina destul de usoara, cu caluti mai mult decat suficienti(foarte bun raportul dintre)
probabil extrem de placuta la condus( cunosc brandul, tac’meu a avut in ultimi sai 10 ani de viata si am un respect total pt numele ala. El le cam hingherea, iar masina a tinut 🙂 )
ps. am „prins”din zbor si crepuscul si mare si sare, dar caut o alta masinuta si cand dau de subiect, o iau pe alaturi :), raman doar elementele precum placerea condusului/caii/masa/fiabilitatea/etc
🙂 Ești de comă, să mor io! 🙂 🙂
incomplet, de fapt. intrebarea ar fi : cati cai, la ce masa(greutate, daca preferi, irelevant, nu intru in discutia dintre omii care vor sa ii zica musai masa si cei care ii zic cum pot)
totusi,ce masina ai,.cum o ingrijesti..samd 🙂 ?
o Kia ceed. nu o ingrijesc. :)))
de acum , imaginea ta in mintea mea e clara: o mana pe tigara, una pe volan si una pe frana de mana
insa abia cea de pe schimbator te transforma, cu adevarat, in drift girl
………………………………………………………………………………………………………………
o alta mana deschide geamurile ca sa intre dealul cu frumosul lui cu tot
Nu cred ca pe lume exista ceva mai frumos decat drumul noaptea, spre oriunde, cu Placebo in boxe.
un text fabulos si voluptos despre un subiect extraordinar
O comit, devin invidioasa… Pentru mine sofatul e cel mai greu lucru din lume, iar soferul are cea mai grea meserie. Mai usor e de scris carti si de bifat facultati absolvite. Asta-s eu… cea cu multe valențe. Nu dați în mine, pleaseee…
trosc…
Zau, Petronela, tu chiar ai citit comentariile de mai sus?!?!
:)))
titlul e usor ironic, nu? adica nu vad unde-s voluptatile.
eu vad doar „micile placeri ale vietii” .
asta e reteta fericirii : sa poti sa te bucuri maxim de lucruri marunte.
Si pentru mine sofatul este o placere sau chiar un surogat de activitati ce produc adrenalina. Sunt putine femei de genul tau vizavi de comportamentul la volan, mai adesea sunt ,,crispate,, sau macar retinute.
Si chestia cu muzica tare care incarca o simt la fel. Ma regasesc in mai tot textul, oare trebuia sa ma fi nascut femeie..
Cine-a zis ca șofatul e o plăcere masculină?
nimeni, istoria machistă a zis. 🙂