MENU

de • 21 ianuarie 2015 • adevărurile meleComentarii (12)

oamenii se schimbă

Într-o vreme strigam şi credeam tare: we are who we are. People don‘t change. Paradigmele doar.

Azi ştiu că se schimbă. Oamenii se schimbă. Dar numai dacă şi cînd vor ei. Şi nu e vorba că la fiecare şapte ani ne înnoim celulele, deşi o facem. Sau că creierul e într-o perpetură schimbare, deşi este, iar la capătul citirii acestui text va arăta altfel decît era înainte să te apuci de el. Ci la schimbarea aia care vine din plivire. Din atenţie la sine. Din dorinţă sinceră de a fi un om mai bun. Din recunoaştere şi asumare. Tocmai de aia sunt puţini cei care o fac. Şi foarte mulţi cei care încearcă să îi schimbe pe ceilalţi. Ne e mult mai simplu să le vedem celorlaţi defectele, să observăm cît de mult au de lucrat la ei. Şi ne şi deturnează atenţia de la noi înşine. Cine vrea să se vadă exact aşa cum e?

Şi aşa ne apucăm să îi schimbăm pe ei ca să ne fie nouă bine. M-am ocupat şi eu cu schimbarea/salvarea aproapelui. Oh, cu cîtă silinţă şi ce abnegaţie! Mi-a luat nişte ani buni să îmi dau seama că nu voi fi fericită dacă nuştiucare va înceta să bea şi va începe să muncească, de exemplu, ci dacă voi înţelege de ce anume atrag eu un parazit care să îmi căpuşeze existenţa şi voi lucra la asta. Că răspunsurile sunt toate la mine, înlăuntrul meu, nu la ceilalţi. Că singura care are nevoie să se schimbe sunt eu însămi.

Oamenii se schimbă. Puţini, aceia care reuşesc să se vadă şi evalueze corect. Aceia care vor mai mult de la ei. Restul, aşteaptă să îi schimbe pe ceilalţi.

 

E complicat. Greu. Dureros. Un proces continuu, care pare de cele mai multe ori interminabil. De cîte ori zici că eşti bine, iar răsar bălăriile. Iar recunoşti un comportament care îţi displace, o emoţie negativă. Te îmburuieneşti de cîte ori te relaxezi şi o iei de la capăt cu plivitul. Dar merită.

Personal, cred că voi face terapie pînă la 80 de ani.

Şi tot nu o să fie de-ajuns.

12 răspunsuri la postarea oamenii se schimbă

  1. Mirona spune:

    Tare greu e sa fii mai preocupat de propria persoana decat de ceilalti… Cred ca pana la urma asta inseamna maturitate cu adevarat: sa-ti vezi de tine, sa-i lasi pe altii sa fie. Eu ma mai enervez pe mine cand incerc si incerc cu cate un om, care aparent mi-a cerut ajutorul, si pana la urma constat ca el nu vrea. Si pana la urma imi dau seama ca eu am vrut sa-l cred pe cuvant, nu el a incercat sa ma convinga ca isi doreste schimbarea si ajutorul meu. 🙂

  2. Meli spune:

    Imi spunea o prietena ca de cate ori iti citeste blogul, are impresia ca este scris de mine, ca se oglindeste mult cu viata mea. Ai reusit sa faci acest lucru realitate inca o data, prin acest post.
    Cred ca fiecare suntem codependenti, intr-un fel sau altul. Facem scopul vietii noastre sa-i reparam pe cei de langa noi pentru a fi noi fericiti. Si chiar daca reusim, codependenta ne obliga sa gasim alte defecte si alte probleme, pentru ca ne hranim cu ele, ele ne dau scop.. altfel suntem fara rost. Si de aia atragem parteneri cu probleme sau traume de toate felurile. Pentru ca noi insine am avut de-a face cu acele traume personal sau in familie.. si suntem goi pe dinauntru fara ele. Ni se par normale si ni le dorim inconstient. Si evident ce iti doresti cu adevarat, universul iti trimite 🙂 Cat as vrea sa pot scapa si eu de codependenta si sa atrag numa’ oameni faini si sanatosi pe toate planurile..

  3. Laura spune:

    Eu in continuare cred si sustin ca oamenii nu se schimba. Cel putin nu in punctele lor esentiale. Evolueaza, dezvolta tehnici de autocontrol, isi imbunatatesc capacitatea de a relationa cu ceilalti, folosesc experientele personale, da.Dar nu este o schimbare fundamentala ci doar o cizelare, o indulcire, o netezire, daca vrei, a trasaturilor de caracter innascute.

    • unuldin spune:

      iertat sa fiu ca indraznesc, dar intr un univers ca al nost’ , neliniar, unde logica nu e sus jos stanga dreapta, omul se schimba mai dihai decat ne putem noi da seama
      pe fizica newtoniana, nu(obsolete, cica). dar daca ar fi universul asta bazat pe acea fizica, ar crapa. stiti cum?…. poof.

  4. Pentru a usura procesul de schimbare este important sa schimbi cauze nu sa maschezi efecte. Atunci lucrurile vor merge mai cursiv, tot interminabil dar macar nu mai pare ca te re-lovesti de probleme „rezolvate”. In ce priveste identificarea cauzelor este un proces dificil, dar daca il abordezi sitematic in timp te perfectionezi si exeprienta acumulata poate fi reutilizata cu succes.

    Ps: Vezi ca aia cu schimbatul celulelor la 7 ani e falsa.

  5. Mira spune:

    E foarte sanatos sa fii in tine si sa gasesti confort in tine insuti; pana la urma nimeni nu e perfect pe lumea asta. Fiecare are o alegere de facut in dreptul propriei persoane si, din obseratiile personale, cei are nu se schimba-mor. Se transforma in statui de piatra in care acele trasaturi de caracter se cimenteaza asa de bine ca efortul de a mai schimba ceva devine mult prea dificil si necesita prea multa energie. Cine nu se schimba, moare. Asa au supravietuit specii intregi, „privindu”-se, „constiientizandu”-si slabiciunile si ameliorandu-le de la o generatie la alta. Cimentandu-ne ne oprim cresterea, a noastra cat si a celor dinprejurul nostru. Foarte frumos articolul, ca de obicei.

  6. Mircea Banu spune:

    Da, oamenii se schimbă. De-aia s-au inventat vestiarele.

  7. maria spune:

    E ca si cu medicamentele: trateaza efectul, nu cauza!

  8. Cella spune:

    Fie-mi iertata adaugirea: multi asteapta „sa SE schimbe” ceilalti, fara sa adauge cum, cand… nu „sa ii schimbe”! Parerea mea 😉 De multe ori m-am confruntat cu oameni de-astia. Si evident, parerea lor – ei sa nu se schimbe deloc. E destul de greu sa te vezi, sa te analizezi (prin comparatie la unele faze si oameni), sa mai faci ironii pe seama ta. Nu abdic insa:)

  9. IONELA spune:

    Felicitari pentru felul in care reusesti sa ma faci sa raman conectata la blog-ul tau si la felul in care expui tot ce ai in minte, in suflet si in corp.
    Si eu cred ca omul se schimba, dar din experienta mea in schimbat oameni, am ajuns la concluzia ca omul se schimba dupa omul de langa el, si nu este schimbat de omul de langa el, la fel cum floarea-soarelui se invarte dupa soare ca sa ii fie bine. Poate e vorba doar de nuanta, sau poate ca tine doar de noi daca vrem sa fim mai buni.
    Caracterele puternice, nu se vor schimba niciodata dupa un caracter urat, se vor schimba/imbunatati doar alaturi de un caracter frumos, de un suflet si o minte stralucita, de un om care creeaza momente, povesti si sentimente frumoase.E normal sa vrei sa te „updatezi” langa un om pe care vrei sa-l ai langa tine.
    Cat despre schimbat oamenii din viata mea, am renuntat de mult…Nu le dau test cand ii cunosc, dar fac o selectie si pastrez doar oamenii frumosi, pentru care sa-mi doresc sa ma imbunatatesc si care sa-si doreasca sa se schimbe…ASTA DACA E CAZUL 😉
    Multumesc pentru inca un moment de realitate 🙂

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *