Nu ai fi zis. Ce meserie mai e şi asta. Apari la televizor. Aşa. Te duci cu o oră înainte de jurnal, nu? Te machiază cineva, te piaptănă altcineva, citeşti un promter şi mergi acasă, nu? Nu. Te machiezi singură, într-o bucătărie micuţă. Uneori, de cinci ori pe zi. Ba că intri de mai multe ori, ba că îţi strică lacrimile machiajul. La 6 dimineaţa, în frig de minus douăj de grade. Stai aşa, îngheţi la cadru, poate li se face milă şi te bagă şi scapi. Ca să te poţi duce pe teren. Să numeri morţii cu care apoi te culci în pat seara.
Acum şi pe catchy, textul ăsta, click ca să-l vezi.
Postarea precedentă:
conduc pe străzi goale şi cînt. Postarea următoare:
nu sunt o mîţă leşinată!
conduc pe străzi goale şi cînt. Postarea următoare:
nu sunt o mîţă leşinată!
e bine si asa rau nu ? cand nu o va ma fi gasesti ceva mai bun de facut 😉
Imi place place! Dar cum fac sa te vad si eu la tv ;;) Nu sunt din Bv. Iti citesc cu nesat scriiturile. Abia astept cartea!
eu sper să nu mă mai văd la teve… :)))
Eu te vedeam la stiri, cand eram la facultate in Brasov. Nu ti stiam poveastea personala, nu stiam despre tine. Acum ai aparut iar la tv, cu cartea publicata, te am gasit si pe blog… Si te vad in continuare, mi e drag, imi faci bine :)) Continua asa cum simti si cum poti!
🙂
promter?