A urcat în ultimul autobuz din seara aia cu căștile în urechi, neatentă, și s-a trîntit pe primul loc, fără să îl observe pe rockerul blond de pe celălalt scaun. Și-a scuturat părul lung, vopsit ombre, la fel de neglijent precum urcase.
– Mulțumesc, a auzit înșurubîndu-se reproșul de pe scaunul învecinat.
Abia atunci a catadicsit să-l privească pe tînărul de lîngă ea. Avea părul lung și niște ochi foarte frumoși. La naiba, era drăguț cu totul, iar lîngă geam ținea un skate cu o mînă. Ah, ce mișto e, și-a zis în gînd, cum de nu l-am observat?
– Scuze?!, a bîiguit, cu voce tare.
– Părul, a șoptit el, zîmbind, fixînd-o cu privirea.
– Nu mi-am dat seama, pardon, i-a răspuns ea cu cel mai seducător zîmbet exersat îndelung în selfie-uri și oglindă.
Era frumoasă și știa exact cît e de frumoasă. Genul ăla de frumusețe care ți se înfige-n cap, care te uluiește, de la care nu-ți mai poți lua ochii. Care te face să te-ntrebi cum a nimerit Dumnezeu (sau, mă rog, mă-sa) combinația perfectă de trăsături, culori, linii și forme.
El continua să se holbeze indiscret la ea, ea se prefăcea indiferentă, cu ochii în geam și căștile înfundate în urechi, ascultînd System of a down. A simțit, deodată, cum una dintre căști îi alunecă din ureche. A întors capul – el i-o scosese discret și și-o băgase în a lui, pasămite ca să vadă ce ascultă. Rockerul zîmbea mulțumit, iar ea începu să se simtă foarte stînjenită. Merseră așa, preț de două stații, unul lîngă celălalt, ascultînd aceeași melodie, la aceeași pereche de căști, care îi obliga să stea mai apropiați decît s-ar fi cuvenit.
– Pînă unde mergi?, a întrebat el, timid.
– Pînă la capăt. Tu?
– Ghici!
– La asta?
– Nu!
– La următoarea?
– Nu.
– Tot la capăt?
– Aham. Și a zîmbit, iar.
Ciudat, și-a zis ea, în gînd. Nu l-am văzut niciodată prin cartier. L-aș fi remarcat sotto!
Nu și-au mai spus nimic, au stat așa, foarte conștienți unul de prezența celuilalt. Autobuzul a ajuns neașteptat de repede la capăt și au coborît în noaptea de afară. Au rămas o clipă pe trotuar, stingheri. El și-a pus skate-ul în picioare.
– Adevărul e că ar fi trebuit să cobor trei stații mai jos, a zis, iar ea a jurat că-l vede roșind, deși era întuneric afară.
Omg, omg, cît de romantic!, a jubilat ea, în gînd. Și acum, acum ce fac?
– Poate ne mai întîlnim… întîmplător, în autobuz. Mi-ar face mare plăcere! Și a dispărut, pe skate, cu pletele blonde în vîntul nopții.
Ea a urcat spre casă, cu inima bătîndu-i cu putere. În casă, părinții se uitau la un film.
– Mama, oprește, trebuie să-ți povestesc cea mai romantică chestie care mi s-a întîmplat vreodată! Cred că m-am îndrăgostit și nu cred că mai am cum să mai dau vreodată de el! Mamaaa, nici nu știu cum îl cheamă!
Mamaaa, e hopeless crush!
(* după o întîmplare adevărată, ce a avut loc aseară în 31, cu fie-mea mică în rolul principal)
LE: dacă știți pe cineva din Brașov, Răcădău, care se potrivește descrierii, nu ezitați.
rugăciune pentru tata Postarea următoare:
Băiatul cu Bannerul
Se cauta skater blond, romantic si frumos care circula cu 31.:-):-):-)
ce fain!!!!! (am trait si eu ceva asemanator, Doamneeee, acu’ am numărat – or fi vreo 18 ani de atunci!! Nu l-am mai revăzut in autobuz dar am dat peste el – la propriu, cateva luni mai tarziu, intr-un magazin ;))))
Astept urmarea (voastra;)
i-am zis să se dea cu 31 cîteva zile la rînd :))
bine, i-am zis că putea măcar să se prezinte, să o poată măcar găsi pe facebook, dar ea nimic 🙂
O vineri- sambata seara in rockstadt?
Oooo sunt invidioasa deja:))).ceea ce e menit sa fie va fi.
Mai, eu cunosc(din vedere) un personaj, rocker, blind si mereu pe skate. Dar pare asa…un pic mai matur, sarit pe 25 de ani(ce comentariu de baba am si eu..). Vestea buna e ca sta in Racadau, pe la Pietonala..cel putin pe acolo il vedeam acu 3 ani…cand imi plimbam bebelul :))
E pură ficțiune? În ce seară? Dacă e fiul meu? Blond, pletos, ochi verzi, skater, liceul de arte…e in Racadau…hm. Romantic, el?
trebe întrebat dacă e el. nu e ficțiune, e doar povestită ca și cum ar fi.
Aaaww, ce dragut! Eu zic sa se dea cu 31-le ala, vreo cateva seri la rand, la aceeasi ora la care s-a petrecut povestea! 😉 Good luck, Sabiii! <3
Sa rămână relaxxx EA ! Se vor reîntâlni, nu neaparat în autobuzul 31…poate în alt autobuz sau poate-n parc sau poate la supermarket. ..Tot e la moda faza cu legea atracției, sau mă rog nu o fi moda….O inca întâlnire romantica iți doresc, fiica lu’ Petro!
Superdragut! Asteptam continuarea.. Pana atunci domnu’ Zuckerberg ar trebui sa upgradeze aplicatiile de mobil: sa putem prinde pokemoni ciocoflenderi aruncand in ei cu bile likuri.. 🙂
Cand eram in clasa a 10a, miercuri la cursa de 6:45 urcam in 2ul aglomerat ca sa il gasesc stand mereu pe scaun de la fereastra, cu castile cd playerului pe urechi. da, se intampla acum 12 ani. Era perfect. Plete brunete pana la umeri, ochi caprui patrunzatori si tzar de barba neglijenta, exact pe gustul meu. Nu m-a observat pentru ca nu am fost niciodata de o frumusete rapitoare si eram si atat de timida incat un meet-cute din asta m-ar fi facut rosie si balbaita si nimic altceva. Dupa luni de zile de privit ne-am intalnit la alta ora in statia de la Star si, incurajata fiind de colegele de clasa, m-am bagat in seama. Ma observase si el. Dar era mai mare cu doi ani si se gandea sa plece la Cluj in toamna si mai avea si o iubita. Doi ani mai tarziu, intr-o pasa tare proasta care se manifesta prin privitul paginilor de hi5 ale oamenilor mai frumosi ca mine ale caror poze de profil ma invitau sa vad ce fac ei diferit de sunt fericiti iar eu nu ….l-am gasit. la Cluj, dar fara iubita. Asa ca i-am scris si am stabilit sa ne vedem in Brasov cand trece pe acasa in vacanta. Atata am vorbit de a venit doar pentru mine. A urmat o iubire sfaramatoare , care as fi putut sa jur ca va fi si singura. Ne-am despartit tare urat pentru ca devenise gelos de neimaginat (cerut parole e-mail si verificat de telefoane) ba chiar aproape violent la bautura. Asta in conditiile in care el oricum ma inselase iar eu il iertasem. I-a pus capac noaptea in care a baut gin in nestire pana cand i s-a parut ok ca daca nu ii place ca ii spun sa inceteze ma poate strange de gat pana raman fara aer. Dar a fost o poveste de dragoste incredibila, ca intr-un roman foarte trist pe care l-ar ecraniza un regizor francez. Cativa ani mai tarziu am dat si eu peste un blond in autobuz. Am petrecut vreo jumatate de an doar zambindu-ne. In ultima lui zi de facultate , cand schimbase blugii si tricourile smart pe un costum numa bun de facut poze, a sarit din autobuz cu o statie mai devreme si mi-a facut semn sa imi dau casca jos. avea un foarte dulce accent moldovenesc (eu insami fiind moldoveanca), un zambet si mai frumos de aproape, ochi de huski si un parfum tare placut. Am facut rapid schimb de numere de telefon. Am aflat dupa o saptamana ca e frumos si destept, dar ca nu avem in comun decat muzica, el urmand sa plece din tara la ‘mai bine’ in Anglia. Dar nu vreau sa fiu negativista, o colega de liceu s-a maritat si e fericita (as far as I know) cu cel pe care l-a intalnit in cursele lungi pe lunia 1, pe cand era tot in clasa a 10a. Sper ca skaterul din povestea asta sa nu fie deloc ca cei din povestile mele.
cai verzi pe pereți, dar la vârsta aia merită.
I-a spus cineva vreodata fiicei tale ca seamana mult cu Kendall Jenner?
[…] Drăguț. […]
S-a gasit amorezul ? 🙂
nope.