- Ţi-am pomenit vreodată de reset? m-a întrebat.
Am scuturat din cap cu putere. Nu îmi pomenise. Mi-a zîmbit. Are un zîmbet blînd şi ochi foarte vii.
- Asta e ceva ce poţi face. Să umbli la setări. Ştii, cînd nu am avut ce mînca, am avut două alegeri, două setări. Să mă necăjesc şi întristez că nu am ce mînca sau să nu. Şi am ales să… nu. Şi am cules fructe rămase în copac pe lîngă combinatul chimic. Rămăseseră neculese de oameni de teama cancerului. Mie nu mi-o fost teamă. Doar am umblat la setări. Şi eram vesel cînd mîncam un măr cu coaja de ciment pe el. Fiindcă ştiam că pomii ăia îs numai ai mei. Din toamnă pînă iarna tîrziu aveam ce mînca. Cînd mai făceam un ban, puneam de-o mămăligă care mă ţinea o săptămână. Măceşele de pe dealuri le puneam la fermentat şi îmi trăgeam şi cîte o băutură cu gaz, răcoritoare. Iar altădată mergeam la pescuit. De foame am prins într-o dimineaţa 11 guvizi. După sfaturile pescarilor doar patru ar fi fost buni de mîncat. Io i-am mîncat pe toţi. Toţi buni! Am mai mîncat şi momeala rămasă. Carne de scoici negre! Sărac, sărac, dar mă răsfăţam cu scoici. Într-o zi nu am avut bani să cumpăr nici măcar un kil de mălai aşa că m-am dus la piaţă să cumpăr 650 de grame. Ţăranul m-o întrebat de ce 650? I-am spus că are nevasta o reţetă de prăjitură cu mălai şi are nevoie doar de 650 de grame. S-o uitat la mine şi m-o întrebat: sigur? Uite, îţi dau un kil. Că şi-o face şi nevasta pomană cu mine. A fost singura dată cînd mi s-o dat de pomană. Am acceptat pentru ineditul situaţiei. Era prin anii 90. Primul meu an de Constanţa. Ajunsesem acolo să îmi iau viaţa de la zero cu bani în buzunar mai puţini decît o noapte la hotelul Dobrogea. Şi am rămas acolo 8 ani. Am părăsit-o după anii ăia scîrbit. Mi-a rămas doar dragostea de mare şi amintirea replicii Mariei din Maria şi Marea a lui Tudoran, care întrebată fiind dacă se mai întoarce vreodată la mare a zis: niciodată! Nici nu m-am uitat pe geamul compartimentului cînd am trecut pe lîngă mare. La plecare aveam cu un dolar mai mic salariul decît la angajare la marele liberal al Romîniei şi marele afacerist. Dar despre morţi, numai de bine. Apoi m-or găsit nişte americani şi mi-or oferit să fac acelaşi lucru dar pe un salariu de zece ori mai mare. Prinţ şi cerşetor într-un ritm înnebunitor. Peste un an aveam bursă la Şcoala de Fluide de Foraj în Houston, Texas, maşină la scară, hotel, mîncare plătită, 2000 de dolari în mînă şi 25 de dolari pe zi bursă. În 7 ani am lucrat pentru cele mai tari firme din lume în domeniul ăsta.
Şi nu am făcut decît să umblu la nişte setări atunci şi să aleg cînd am avut ocazia. Acum mă trezesc în deşert la +55 de grade, nu am apă, pot fi luat oricînd ostatic, înghit zilnic furtuni de nisip, dar în fiecare dimineaţă mă invidiez şi îmi spun: ce fain de mine! Înc-o zi mişto de petrecut în paradis!
şi cărţile merg la… Next Post:
prinsă
Asa e…toata viata asta nebuna se rezuma la alegerile pe care le facem…si la curajul de a ni le asuma in totalitate,fara a ne simti nedreptatiti de soarta.bune si rele traim cu totii pana la urma.nesat si burti pline,bine ca nu doar la asta se rezuma viata
reset-ul e bun dar si periculos. sa nu ramana blocat dupa ce-l “apesi”.
Imi place enorm de mult atitudinea pozitiva cu care povesteste.
Viata este privita in primul rand din perspectiva noastra, si numai dup-aia din perspectiva altora.
Numai bine,
Claudiu
…un adevarat soldat de Legiune, straina
Si eu am nevoie de un reset…nu gasesc butonul…
Intr-o m-am trezit ca viata imi arata ca drumul in doi se bifurca fiecare pe drumul lui …cum o arata drumul meu dupa ceva vreme petrecuta in doi, mi-a fost frica la inceput sa pasesc , nici prea stiam cum dezorientat….pana cand mi-am adus aminte ca eu contez insemn ceva si am valoare.Mi-am dorit din nou pentru mine sa imi fie bine si…am vazut ca am valoare mi-am schimbat slujbele valoarea mea crestea cu 20 % de la slujba la alta ….era bine..dar apoi am schimbat grila de apreciere a valorii mele am plecat din tara si uaaaaau ,…….am ramas masca valoarea mea a crescut cu peste 400% ….si eu am ramas acelasi un pic tulburat de viata un pic nelamurit de noi cand era vorba de doi.Ca sa apesi pe Esc iti trebui curaj sa mergi inainte doar astazi este azi, maine practic nu exista decat pe hartie…este o nebunie sa te framanti atat de mult pentru ceva ce nu exista azi, si ce este acum sa ignori .
Imi este bine sper si voua sa va fie…..cele bune