aș vrea să te întîlnesc într-un oraș în care plouă mereu
pe străzi pustii și ude
cu felinare jumătate stinse și trotuare și ferestre murdare
aș vrea să te iubesc într-un oraș în care nu mai locuiește nimeni
în care toți oamenii au murit subit
fără păreri de rău
te-aș mîngîia pe tejghele de alimentara părăsite
printre vitrine sparte și conserve de pește
ți-aș arăta ploaia deasă și te-aș minți că ninge
și de aia ne e atît de frig
te-aș părăsi într-un oraș în care plouă încontinuu
cînd nedumeririle încetează să ridice din umeri
și cad, indiferente
ca merele putrede
în locul unde se termină bucuria și începe sfîșierea
Ce-am mai debitat:
din ironiile bigudiului mic Postarea următoare:
a doua toamnă
„e timp și să înțelegi că tot cu vei rămîne vreodată e clipa de-acum
și blîndețea” -Petronela, mi-am ingaduit sa te citez… Esti o mare poeta, poate una dintre cele mai mari pe care le-am avut noi, romanii, pana acum! Bucura-ne cu scriitura ta in continuare!!!
mulțumesc. dar cred că exagerați binișor. nu pot să nu mă bucur însă că vă atinge ce scriu.