Îl vedeam pe tata-mare cum înainta spre casă cu ceva mare şi portocaliu sub braţ. Eram mică şi negricioasă, cu colţurile gurii atîrnînd în jos şi îl iubeam tare pe tata mare. Şi el mă iubea. Omul ăla imens şi bun ca un colţ de pîine caldă, cu nasul lui roşu şi borcănat, tare mă …
Read More »-
biciclete
-
timp
Transpiram sub prosoape 5 femei în sauna aia. Eu, cea mai în etate -restul abia dacă împliniseră cu 10 ani mai puţin. Stăteam aşa, la zeci de grade şi sporovăiam cum fac muierile cînd se adună în locuri întunecoase şi fierbinţi. Aflaseră mai înainte ce vîrstă am şi se minunaseră – la fel cum mă …
Read More » -
parenting cu Paraziţii
fuserăm aseară la concert. eu cu fie-mea a mică, care între timp e adolescentă, nu mai e aşa de mică. văd deja mîini ridicate, nu a ovaţii, ci gata să dea cu pietre. guily as charged. i-am descoperit pe Paraziţii prin 97. îi ascult de atunci şi le recunosc dreptul de a-mi fi îmbogăţit şi …
Read More » -
aprilie
îmi place lumina asta de aprilie, cînd soarele se aşază pieziş de peste munte pe terasă, prin fereastră în pat. îmi las tălpile goale să se înfăşoare în căldură, cum stau prăvălită şi dau amânare ceasului deşteptător. în vale, mugurii pleznesc cu zgomot sec, aud cum crapă pielea pe ei şi cum, eliberaţi, se întind …
Read More » -
mulţumesc, primăvară
ai venit, exact aşa cum mi-ai promis. te-ai lăbărţat peste tot în terasa mea. nu e bai, e mare destul, te poţi lăfăi în voie. îţi împrumut şezlongul oranj. sau poţi sta pe fotoliul meu să îţi bei cafeaua, îl iau eu pe celălalt, din dreapta măsuţei. cum ai venit m-am şi apucat să deretic, …
Read More » -
onirice
există un loc în visele mele în care nu am ajuns niciodată. ajung însă constant, repetitiv, în somn. e pe un vîrf de munte, aproape inexpugnabil. un loc alb si rece, unde cade zăpadă cu nemiluita. ar fi staţiune, dacă ar avea cabane şi pîrtii, dar nu are decît un adăpost înalt, întunecos, cu paturi …
Read More » -
.
nu mai ştiu să urlu. şi cît simt nevoia. m-am decarnivorizat până la uitare de urlet la lună. florile nu ştiu zbiera, vezi bine. nici măcar nuferii amintiţii, smintiţii, smulşi de prea mult alcalinizantă clorofilă din rărunchii unde se aciuaseră/înrădăcinaseră. nici măcar confuzia asta, bălmăjeală ermetică, nu se vrea text coerent, să ştii. de-abia dacă …
Read More » -
punct
sunt dimineţi cînd mă trezesc înfăşurată în soare. primăvara, care a aşteptat pe terasă, ascunsă în ghiveciul cu lavandă uscată, îmi izbucneşte brusc. mi se aşază în talpă şi apoi în spatele genunchiului drept, cum stau tăvălită în pat. ca sărutul tău. şi o să le calc în converşii moi. în alte dimineţi, leneşe, visavis, …
Read More » -
the world is not enough (but it is such a perfect place to start, my love)
mă gîndesc că nimic nu e de ajuns. lumea nu e de ajuns, viaţa asta nu îmi e de ajuns. stăteam uimite cu aia mică şi ne uitam la patinatoarele alea superbe şi graţioase şi simţeam un impuls nebunesc să îmi pun nişte patine în picioare şi să nu mă ridic de pe gheaţa aia …
Read More » -
uneori,
când maşina alunecă pe şosea şi soarele ţi se aşază pe faţă prin parbriz ca o mîngîiere din vîrful degetelor, atunci poţi crede că pleci oriunde. eşti instalat confortabil în scaun, peisajul se derulează cu repeziciune, drumul se întinde în faţă, ţi se aşază sub pneuri cuminte, să îl calci, nu există destinaţie, doar călătoria. …
Read More »
